In anul urmator, 2012, vor avea loc, dupa cum se stie, alegeri locale si parlamentare generale. "Partialele" au avut deci menirea de a confirma (sau infirma) impactul partidelor aflate in joc, mai ales pentru ca, de la ultimele alegeri generale, pozitiile pe scena s-au schimbat, iar rolurile au fost redistribuite. In 2008 se declarau "de dreapta" - si evoluau in consecinta - PDL-ul si PNL-ul, PSD-ul pastrandu-si pozitia afisata "de stanga". Acum, dupa toate evenimentele care au marcat evolutia administratiei in functiune, in fata alegatorilor s-au prezentat (ca principale formatiuni politice) PDL-ul, ramas singurul partid "de dreapta", si USL-ul, o alianta a liberalilor cu social-democratii, cu pozitie declarata "de centru", dar - in fapt - cu o orientare clara de centru-stanga. Condus cu o mana de fier de noul sau lider, Crin Antonescu, PNL-ul s-a indreptat, din motive mai degraba legate de afectivitatea sefului sau, spre PSD, dominat, la randu-i, de o noua echipa conducatoare, in frunte cu Victor Ponta.
Administratia de dreapta a ramas in mainile PDL-ului si a aliatilor sai, UDMR-ul si UNPR-ul. Partidul ce l-a impus pe presedintele tarii, Traian Basescu, a trebuit sa "navigheze" in limitele unei majoritati parlamentare fragile, aliatii sai circumstantiali avand propriile interese si solicitand imperios - sub amenintarea rasturnarii guvernului - rezolvarea lor. PDL-ul nu a avut de ales, in locul unei firesti si coerente majoritati de dreapta (PDL + PNL), fiind obligat sa accepte o asociere heteroclita, ce i-a limitat formula pragmatica si i-a redus marja de manevra, in restructurarea institutiilor statului, in reasezarea sistemului social romanesc. Criza economica mondiala i-a afectat brutal optiunile, guvernul trebuind sa isi asume o serie de masuri (in special economice) foarte dure, ce i-au afectat, inevitabil, popularitatea. Imaginea guvernarii a fost tulburata - mult mai grav decat in cazul administratiilor anterioare - si de scandalurile de coruptie, ce demonstrau ca politicienii PDL-isti nu sunt foarte deosebiti de colegii lor din celelalte partide. Pe vremuri dificile, greselile unei administratii apar mult disproportionate fata de actele similare ale celor dinainte. Nu e, asadar, de mirare, ca trendul electoral al PDL-ului a devenit descrescator, electoratul orientandu-se spre opozitie.
In situatia data, USL-ul a tasnit in sondaje "ca din tun". Cercetarile sociologice creditau alianta, la viitoarele alegeri, cu procente ametitoare (de 60-70%), ce sugerau un mars al triumfului spre putere. Atat de siguri au devenit liderii USL-isti, incat si-au repartizat deja functiile in stat (Antonescu - presedinte, Ponta - prim-ministru) si si-au anuntat programul: suspendarea lui Traian Basescu si anularea tuturor deciziilor guvernului Boc. Daca nu ar fi existat aceasta "ameteala de pe urma succeselor" (prezumtive, desigur), ca sa folosim o formula draga lui Stalin, cei doi sefi ar fi sesizat ca procentul gruparii lor este rezultatul unui vot negativ, accentuat de criza, scorul obtinut (peste 50%) putand fi intarit doar prin initiative legislative proprii, mai bune decat deciziile guvernului. "Cuplul director" (Antonescu - Ponta) s-a multumit doar cu continuarea atacurilor virulent-antiprezidentiale (pe linia exacerbata de televiziunile angajate, Realitatea si Antena 3) si cu negarea corectitudinii masurilor guvernamentale anti-criza, desi, in fata unei realitati economice dure, nici o administratie nu ar fi putut adopta hotarari foarte diferite. Alegerile partiale din Neamt si Maramures au demonstrat ca, vorba profesorului Razvan Theodorescu - dintr-o analiza la Realitatea -, USL a fost principalul dusman al USL-ului. Certitudinea obtinerii unui procent zdrobitor din voturile exprimate i-a impins pe liderii aliantei in cauza sa trateze superficial dusmanul aparent infrant. Rezultatul: pierderea colegiului din Neamt in favoarea PDL, dupa care Victor Ponta, liderul PSD, a acuzat mita electorala PDL-ista si abuzuri ale puterii. Dupa "razboi", analistii PSD-isti au mai adaugat si argumentul ca, zona Neamt fiind preponderent rurala, candidatul PDL (specialistul in agricultura Adrian Radulescu) si-a asigurat succesul prin "pungile cu produse" distribuite "nestiutorilor tarani". Liderul PSD "a uitat" ca Moldova rurala a fost multa vreme principalul bastion al partidului sau si ca obiceiul "cadourilor" a fost (re)introdus in Romania de aceasta grupare. Nu "ruralitatea electoratului" este cauza infrangerii USL-ului (dovada: scorul strans din mai urbanizatul Maramures), ci suficienta cu care alianta PSD-PNL a tratat "partialele" si - in perspectiva viitoarelor alegeri - lipsa unui program de redresare economica realist, credibil si coerent. Scorul obtinut la "partiale" a fost un dus rece pentru cuplul conducator al USL. Pentru primarii (in primavara) si Parlament (in toamna lui 2012), batalia va fi mult mai pragmatica si nemiloasa. PSD si PNL (diferite prin ideologie si programele aferente) vor avea dificultati in desemnarea candidatilor si, mai ales, in sustinerea lor concreta. A visa la "pielea ursului din padure" inseamna, de cele mai multe ori, a ramane doar cu visul.