Delicatul mac de camp
Remediu prin excelenta
Acest "var" fragil al macului de cultura este un remediu bland impotriva anxietatii, nervozitatii, emotivitatii... Pe scurt, impotriva tuturor emotiilor nestapanite. Este apreciat - mai cu seama - de copii, datorita gustului sau dulceag, usor clorofilat. De altfel, li se prescrie copiilor, pentru a-i ajuta sa adoarma mai usor, dar si pentru a le calma tusea. Macul de camp vindeca, de asemenea, iritatiile gatului.
Cum il recunoastem?
Dupa florile rosii-matasoase, cu pete negre la baza petalelor, dar si dupa mugurii mari, verzi, acoperiti cu perisori.
Ce parti se recolteaza?
Florile intregi si frunzele tinere - intre mai si iulie.
Cum se foloseste?
Sub forma de infuzii sau de sirop din petale. Sau in salate, impreuna cu alte plante.
Nu are contraindicatii.
Sirop din mac de camp
Ingrediente: 60 g petale proaspete de mac, 1 kg zahar.
Mod de preparare: Se pune pe foc 1 l de apa si cand clocoteste, se toarna peste petalele de mac si se lasa sa se infuzeze 10 minute. Se adauga zaharul si se lasa sa fiarba, la foc mic, pana se dizolva complet. Se toarna siropul intr-o sticla si se inchide ermetic.
Doza: 1 lingurita de sirop, de trei ori pe zi.
Usturatoarea urzica
Tonica si antiinflamatorie
Nu prea indragita, din cauza intepaturilor pe care le produce, urzica este, totusi, o regina printre plantele medicinale. Principalul ei atu? E remineralizanta, bogata in aminoacizi si in fier. In plus, are efect antiinflamator, depurativ si fortifiant, ceea ce o recomanda pentru combaterea rinitei alergice, a reumatismului, a acneei, a eczemelor si chiar a cistitelor. Este cunoscuta, de asemenea, pentru cresterea volumului de lapte la mamele care alapteaza si pentru actiunea benefica asupra prostatei (stopeaza nevoia de urinare).
Cum o recunoastem?
Are flori verzi, minuscule, adunate intr-un fel de ciorchine si frunzele ascutite si dantelate.
Ce parti se recolteaza?
Frunzele tinere si radacina (cu manusi!), din iunie pana in august.
Cum se foloseste?
Sub forma de infuzie sau gatita. Nefiind nici sarata, nici dulce, ea poate fi inclusa in absolut toate bucatele: sosuri, placinte, supe etc.
De evitat: In cazul unui tratament anti-coagulant, al insuficientei renale sau cardiace.
Supa de urzici
Ingrediente: 4 cartofi, 2-3 pumni de urzici, ulei de masline (sau smantana).
Mod de preparare: Se fierb cartofii in apa cu sare si, cand sunt aproape gata, se adauga urzicile. Se maruntesc toate in blender si se incorporeaza - dupa gust - smantana sau ulei de masline.
Pentru gradina: Ingrasamant de urzici
Reteta: puneti 1 kg de urzici in 10 l de apa si lasati-le sa fermenteze, in functie de temperatura de-afara (5 zile la 25gr., 12 zile la mai putin de 20gr.).
Filtrati, turnati zeama intr-un bidon etans (bine umplut) si tineti-o intr-un loc ferit de lumina. Diluati-o, apoi, cu putina apa (1/2 l la 10 l de zeama) si ingrasamantul - 100% natural - poate fi utilizat.
Patlagina cea gustoasa
Calmant al pielii
Secretul patlaginei il reprezinta mucilagiile, adica fibrele sale cu consistenta gelatinoasa, care atenueaza si calmeaza tusea, inflamatiile mucoasei cailor respiratorii, guturaiul, sinuzita si chiar intestinul, in caz de gastrita, diaree ori colita. Patlagina linisteste de asemenea intepaturile insectelor (si ale urzicilor) si vindeca ranile superficiale (de ex. basicile).
Cum o recunoastem?
Are flori mici si albe, formeaza un spic si sunt situate in varful unor tulpini cilindrice. Frunzele lungi, lanceolate (in forma de lance) sunt marcate de 4-5 nervuri longitudinale, aproape paralele.
Ce parti se recolteaza?
Frunzele foarte tinere.
Cum se foloseste?
Sub forma de cataplasme din frunze proaspete, strivite in prealabil, sau frecate pe zona dureroasa. Sau uscate, transformate in infuzii (1 g de planta la 1 l de apa - intre 2-4 cesti pe zi). Si - surprinzator! - in salate si in sosuri.
De evitat in caz de calculi biliari sau de alergie la plantele din familia asteraceelor.
Pesto de patlagina
Ingrediente: 100 g frunze proaspete, 100 ml ulei de masline, 1 lingura otet de mere, 30 g migdale macinate (pudra), sare.
Mod de preparare: se spala frunzele, se lasa sa se scurga bine si se lasa sa se macereze peste noapte, in uleiul de masline. Se adauga otetul, sarea si pudra de migdale si se mixeaza in robotul de bucatarie. Pesto-ul obtinut, al carui gust aminteste de gustul ciupercilor, se mananca uns pe paine (tartinat) sau cu paste. Se poate conserva, la rece, cateva luni.
Pentru conservare:
* Se spala bine frunzele si radacinile cu apa cu otet, pentru indepartarea urmelor de pesticide si a parazitilor.
* Se pastreaza, pana la uscare, intr-un loc uscat, aerisit si ferit de lumina (pe impletituri de nuiele sau atarnate in ghirlande).
* Florile se usuca intinse pe hartie absorbanta (intr-un singur strat).
Invadatoarea papadie
Detoxifiant al organismului
Consumata primavara, papadia stimuleaza ficatul, eliberand astfel organismul de toxinele acumulate pe timpul iernii. Este un drenant puternic, care "descongestioneaza" pielea si articulatiile, ameliorand astfel eczemele, alergiile sau durerile articulare provocate de guta. Si nu in ultimul rand, stimuleaza digestia, diminuand balonarile si constipatia. Toate acestea fiind calitati ale unei plante "ordinare"...
Cum o recunoastem?
Florile ei galbene ca aurul si frunzele lungi si dantelate sunt bine cunoscute.
Ce parti se recolteaza?
Radacinile, toamna. Frunzele, primavara sau la inceputul verii, imediat ce ies din pamant, inainte de aparitia mugurilor. Trebuie evitate marginile drumurilor circulate si campiile tratate cu pesticide.
Cum se foloseste?
Frunzele tinere se mananca crude, in salate, de pilda. Radacinile se fierb sau se usuca si se consuma sub forma de infuzii.
De evitat - in cazul alergiilor la plantele din familia asteraceelor si al calculilor biliari.
Infuzie detoxifianta
Ingrediente: 30 g de radacina uscata de papadie.
Mod de preparare: Amestecati radacinile spalate si taiate marunt cu 1 l de apa. Lasati-le sa fiarba cateva minute si apoi sa se infuzeze 1/2 de ora. Beti cate un litru pe zi, vreme de 10 zile pe luna.
Coada-calului
Intaritor al oaselor
Numita si iarba-ursului, coada-manzului etc., aceasta planta, care exista inca de pe vremea dinozaurilor, este o minunata sursa de siliciu, un oligoelement structurant. De aceea este extrem de folositoare pentru refacerea oaselor in caz de fracturi, ea "resorbind" edemele produse de soc. Intareste, de asemenea, tendoanele si ligamentele. Iar bunicile noastre o foloseau, pe buna dreptate, impotriva parului si unghiilor casante. Super eficienta!
Cum o recunoastem?
Florile sale, niste tije maronii arhaice, se termina intr-un soi de spic, cu solzi in loc de frunze.
Ce parti se recolteaza?
Tulpinile de un verde pal (sterile), care cresc chiar dedesubtul florilor, la inceputul verii.
Cum se foloseste?
Sub forma de decoct.
De evitat - in caz de tulburari cardiace sau renale, la femeile gravide sau care alapteaza si al copiilor.
Decoctul care "renoveaza"
Ingrediente: 10 tulpini uscate (sau 100 g proaspete).
Fierbeti tulpinile in 2 l de apa, circa 15-20 de minute, la foc mic. Beti decoctul de trei ori pe zi, vreme de 10 zile.
Discreta tataneasa
Cicatrizeaza bubele
Intre plantele "banale", tataneasa este cea mai eficienta pentru vindecarea micilor rani cutanate. O virtute care se datoreaza alantoinei, un compus azotat care accelereaza regenerarea pielii si a mucoasei. Tataneasa este, de asemenea, o foarte buna sursa de vitamina B12.
Cum o recunoastem?
Florile ei au o corola violeta sau rozacee, si mai rar alba, formata din 5 petale.
Ce parti se recolteaza?
Radacinile si frunzele, primavara sau vara.
Cum se foloseste?
Frunzele proaspete se aplica - in cataplasme - pe plagi. Din radacinile uscate se prepara un "balsam".
Atentie: consumul intern al radacinii de tataneasa este foarte periculos: planta contine alcaloizi toxici pentru ficat si chiar cancerigeni.
Balsam de tataneasa
Ingrediente: 30 g radacina proaspata, 1 l ulei vegetal.
Fierbeti radacina in ulei, aproximativ 30 de minute, strecurati-o si presati-o, pentru a recupera maceratul. Turnati "balsamul" in borcane mici si inchideti-le cat este cald.
ALCHIMIE CASNICA
Tincturi din plante
Luna august este rastimpul miraculos cand majoritatea plantelor medicinale se apropie de maturitate. Acum, ele sunt bune de recoltat pentru a fi transformate in ceaiuri, alifii, tincturi si uleiuri. Problema infuziilor nu este atat de grea: tot timpul, la piata si la magazinele de plante medicinale, se gasesc, peste toamna si iarna, flori si ierburi uscate. Dar alifiile, tincturile si uleiurile de plante se prepara din flori si ierburi proaspete. Iata de ce va recomandam cateva retete pe care le puteti pregati foarte usor, si singuri, acum, cand anotimpul plantelor medicinale este in toi. Din nici o casa nu ar trebui sa lipseasca o farmacie verde la indemana, un ajutor de nadejde atunci cand sanatatea devine subreda.
Prepararea tincturilor
Tincturile sunt de fapt esente de plante, obtinute prin combinarea lor cu alcool, rachiu de secara (secarica) sau de fructe (tuica) de 40 de grade. Se prepara la fel ca si uleiul de plante: se umple o sticla pana la gat cu flori ori plante intregi, taiate, iar deasupra se toarna lichidul, astfel ca el sa acopere continutul. Se inchide bine sticla cu dopul si se pune intr-un loc cald, vreme de 14 zile (sau chiar mai mult) scuturand, din cand in cand, sticla, pentru ca lichidul sa se amestece cu esenta din plante. Tincturile se folosesc si pe cale interna, sub forma de picaturi, si pe cale externa, in comprese sau amestecate in alifii.
* Tinctura de brusture (se folosesc cu efect exceptional radacinile plantei, spalate bine cu peria, apoi taiate marunt si acoperite cu rachiu): reumatism si umflaturi reumatice ale membrelor (se frectioneaza locurile bolnave).
* Tinctura de urzica (se folosesc radacinile, recoltate primavara sau toamna) - boli de ficat si fiere, afectiuni ale splinei (chiar si tumori), inflamatii ale mucoasei stomacului, mucozitati pe caile respiratorii, crampe la stomac, ulcer, infectii intestinale, boli de plamani.
* Tinctura de traista-ciobanului (se pune planta intreaga, taiata marunt) - atrofie musculara, molesirea sfincterelor, hernie inghinala, prolaps intestinal (frectii externe in dreptul locurilor bolnave).
* Tinctura de sunatoare (doua maini de flori culese pe soare se pun intr-un litru de rachiu. Se lasa la soare trei saptamani) - suferinte ale nervilor - nevralgii, nevroze, insomnii, nervi slabi (se iau 10-15 picaturi pe zi intr-o lingura de apa); extern, se fac frectii pe locurile dureroase.
* Tinctura de galbenele (o mana de flori intr-un litru de secarica sau tuica) - comprese (cu apa fiarta si racita) puse pe rani, hematoame, intinderi musculare, tumori canceroase, contuzii, cucuie.
* Tinctura de coada-soricelului (se culeg florile pe soare) - actioneaza asupra maduvei oaselor si a sirei spinarii, stimuland irigarea cu sange, osteoporoza, carii osoase (se ung zonele bolnave de mai multe ori pe zi).
* Tinctura de cimbru (se culeg tulpinile pe soare) - intarirea membrelor la copiii subdezvoltati si scleroze multiple (ungeri si masaje cu tinctura pe membre).
* Tinctura de coada-calului (10 g de planta cu 50 ml de rachiu) - transpiratia picioarelor (se ung picioarele, spalate si bine sterse, cu tinctura).