PACATOASA

Adina Bran
- Acesta este rezumatul unei vieti in care nu exista decat doua evenimente importante. Un viol si sarcina de dupa. S-a intamplat in urma cu 35 de ani -

Albumul cu fotografii

Aparuse brusc langa ea, intr-o discoteca unde o dusese o prietena, mai mult cu de-a sila. "Horea cu e, nu cu i", spuse, privind-o in ochi. "Paraschiva, nu Parascheva", raspunse ea, razand. Pe scurt: Chiva. Un flirt, o cochetarie nevinovata, mai ales ca tanarul ii placea. A convins-o, apoi, sa bea Coca Cola cu rom, apucand-o de talie. Atunci a simtit o vaga dorinta sa se opuna. Avea doar 19 ani si fusese ferm hotarata sa astepte iubirea cea mare. Dar parca ii furase cineva, dintr-o data, vointa.
Astazi, Paraschiva cu "i" isi pune intrebarea daca nu cumva i se strecurase un afrodisiac in bautura. Prea tarziu. Au trecut 35 de ani de atunci, si astazi sta la masa ei din bucatarie, rasfoind un teanc de fotografii. Revede imagini ce recompun secvente din viata ei. La 19 ani: lucrase cateva luni la un magazin, dupa terminarea liceului. Fusta mini, in stilul anilor '70, plete lungi, blonde. Hipiota, dar numai ca infatisare. In realitate, era o fata naiva, nascuta si crescuta la tara, aflata in concediu intr-un oras, pentru intaia oara neinsotita de parinti. Si tot ea, aproape de aceeasi varsta, tinandu-si copilasul in brate. Pe urma: baietelul, la fel de blond ca maica-sa, pe un scranciob in parc, si apoi cu ghiozdanul in spate in prima lui zi de scoala. Mama la 19 ani, dupa un viol...
"Vrei sa te las la volan?", o intreaba in parcare, invitand-o sa se urce in masina lui. Ea rade si da din cap. Ar vrea sa spuna ceva coerent, dar ameteala din cap o impiedica. Nu observa ca vocea barbatului aflat la volan a devenit ademenitoare si lipicioasa. "Dreapta, stanga, inainte?". Unde or fi ajuns, de fapt? "Aici poti opri", spune ea si vrea sa deschida usa masinii. In clipa aceea isi da seama ca e blocata. Individul o insfaca, o ridica si o impinge sub el, pe bancheta. Paraschiva isi mai aminteste ca, in ultima clipa, i-a trecut prin minte gandul sa se apere, sa-l stranga de gat, sa lupte cumva. Insa corpul ii este greu, ca de plumb. Si o paralizeaza teama ca daca indrazneste sa se impotriveasca, el va deveni, cu adevarat, violent. Ramane deci nemiscata, "in stare de soc", sperand ca lumea are dreptate cand pretinde ca dragostea cu un barbat e un lucru frumos. Ei i se pare altfel: "Cum te poti napusti ca un animal?". Cand, in sfarsit, o lasa in pace, ea se simte scarbita si infricosata, ca si cum si-ar fi pierdut pentru totdeauna demnitatea de om. H. o depune in aceeasi parcare de unde plecasera - si-si vede de drum. "Mi-e frica de ce-ar putea sa se intample", ii marturiseste P. mai tarziu prietenei cu care mersese la bar. Dar ea o incredinteaza ca nu se va intampla nimic: "Nu se face un copil asa repede".
Judecand dupa insemnarile din jurnalul ei, ultimele zile de concediu au fost total neinteresante: "Am dormit, am mancat, iar am dormit". La un moment dat, se aventureaza, totusi, intr-o plimbare de una singura, pe strazi. Zareste deodata o masina si tresare: "El e!". Noteaza la repezeala numarul, pe un petec de hartie. Ca sa-l reclame? "Nu eram atat de constienta de drepturile mele, pe atunci. Ma gandeam numai ca, intr-o buna zi, poate i-as cere socoteala".
Intoarsa acasa, isi schimba obiceiurile. Iese rar din camera ei, ca si cum s-ar ascunde. Nici hainele de hipiota nu le mai imbraca. Ocupati pana peste cap cu gospodaria si cu munca la camp, parintii nu baga de seama, iar Chiva nu povesteste nimic, nimanui. Apoi se transfera la un alt magazin. Dupa cateva saptamani, intreaba o colega din ce cauza se poate opri ciclul. "O fi de vina stresul?", isi da cu presupusul cealalta. Dar ciclul nu apare nici in a doua luna. Atunci Chiva merge la un medic ginecolog. Cand il aude pe doctor spunand ceva despre o posibila sarcina, sare de pe masa si se rostogoleste pe podea. Privind in urma, astazi isi poate pune singura diagnosticul: o cadere nervoasa. Striga innebunita: "Ce sa fac, nici nu-l cunosc pe tatal copilului!". Ginecologul ridica din umeri: "La asta ar fi trebuit sa va ganditi dinainte".
In aceeasi seara, stand la masa cu parintii, le da vestea: "Sunt insarcinata". Ii rasuna in urechi ticaitul ceasului. In rest, o liniste desavarsita. Secunde intregi, nesfarsite. Nici o vorba de mangaiere ori de incurajare. In schimb, o explozie de furie. A stiut el ca la asta o sa ajunga, vocifereaza tatal: "Cand te imbraci ca o vagaboanda te agata toti!". Mama plange. Iese din camera, vine inapoi cu o sticla, o stropeste pe fata cu agheasma. "N-am vrut sa se intample", repeta Chiva intruna. Insa parintii sunt de neclintit: "Cum iti asterni, asa dormi". Fata lor in care isi pusesera atata speranta ajunsese o femeie stricata.

Doi pe o insula

Cand copilul incepe sa miste, Chiva gaseste senzatia "suparatoare". Asta e tot ce simte. Prietena de la bar o sfatuieste sa faca bai fierbinti ori, daca altfel nu merge, sa-si provoace o cadere pe scari. Orice, numai sa piarda sange si atunci ginecologul va fi obligat sa rezolve problema. Chiva se ingrozeste. "Avort?" - nici astazi nu e in stare sa pronunte cuvantul. "Cum sa ucizi ceva viu, un copil?". Odata, la serviciu, atinge din nebagare de seama un cablu electric si se curenteaza. I se face negru in fata ochilor. Indata o strafulgera gandul: "Copilul meu". Isi aduce aminte precis ca asa a gandit in clipa aceea. "Al meu". Pe urma s-a mirat singura si i-au dat lacrimile. Isi asumase pacatul, se simtea atasata de faptura pe care o purta in pantec.
De aici incolo, nu mai exista decat ea si copilul. Doar ei amandoi. "Noi pe o insula, asa imi imaginam viitorul", spune Chiva. Nu se teme ca fiul ar putea mosteni trasaturile tatalui. Sufletul ei urmeaza o alta logica. "In general, baietii seamana cu mamele".
La nastere, catre finalul travaliului, cand poate simti deja capul bebelusului, o copleseste un sentiment urias de iubire, ca un torent.
Chiva alapteaza copilul, il leagana cand plange. Camera ei de fata din casa parinteasca ii apartine acum sugarului. Oamenii zambesc si spun: "Iti seamana leit". Asemenea vorbe o bucura. Insa cand tatal ei rosteste iar faimoasa lui fraza: "Cum iti asterni, asa dormi", ar dori mai degraba sa moara. E un atac brutal asupra insulei ei imaginare, unul care-i otraveste sentimentele. Atunci, ea zaboveste indelung pe langa dulapiorul cu medicamente din baie. Masoara cu privirea copacii de pe marginea drumului din apropiere, inchipuindu-si ca s-ar putea atarna de unul din ei si ca asta ar putea insemna o eliberare. Si cum va ramane cu baietelul? O parte din ea vrea sa-l ocroteasca cu orice pret, in vreme ce o alta ar vrea sa fie moarta si atat. Doua jumatati de suflet, fara nici o legatura intre ele.

Deraierea

Intr-o buna zi, Chiva a inceput sa se spele incontinuu, si pe ea, si pe baietel. Daca altcineva ii tinea in brate copilul, fie si numai pentru cateva minute, toate hainutele micutului erau dupa aceea fierte. Se consuma astfel cantitati imense de apa, sapun si detergenti. Excedati de cheltuieli, parintii hotarasc: "Nu mai putem suporta, ajunge!". "Aici a crescut el". Chiva priveste cu duiosie fotografiile. O camera, bucatarie, baie - la data respectiva, si le putea permite din ajutorul de nastere. Amintiri. Despre un copil care radea tot timpul. Care ti se ghemuia mereu in poala, ca un pisoi. Viata cu el n-a fost deloc complicata. Nici dupa ce s-a dus la scoala. Nevoia de bani devenita arzatoare si faptul ca nu se putea invoi cu nici un chip sa se desparta de fiul ei dupa-amiaza au indemnat-o sa ia in grija copii straini, peste zi, la ea acasa. I-a crescut si mai mult consumul de sapun si detergenti? Nu. Chiva n-avea de ce sa spele si pacatele altora, sapunul si detergentii erau pentru ale ei. Autoritatea tutelara ii recomanda un psiholog. Sta de vorba cu el. In sfarsit, intelege ce inseamna fixatia spalatului: dorinta de a te elibera de trecut. Totusi, continua sa se spele indarjita, cu furie.
Pentru ca baiatul insista cu intrebarea: "Unde e taticul meu?", Chiva pleaca cu el la oras si-l colinda, cu copilul de mana. Micutul stie ca tatal lui purta mustata, prin urmare, crede ca-l recunoaste in jumatate din trecatori.
Intr-o zi senina de primavara, cand tocmai isi luase baietelul de la scoala, ii sar in ochi niste afise. Un preot tine o conferinta. Merge sa-l asculte. Retine o fraza: "Fara iertare, nici un om nu se poate infatisa inaintea lui Dumnezeu". N-ar putea explica de ce, dar simte ca fraza aceasta e importanta. Cuvantul acesta: "iertare". Cugeta mult si trage concluzia: cine iarta nu mai este o victima. "Cat timp mi-am urat atacatorul, am urat o parte din mine", spune ea. "Am preferat sa fiu libera, in loc sa ma las stapanita de autodistrugere".
Iar aceasta libertate nou-cucerita nu e catusi de putin o vorba goala. Ea ii permite sa pronunte, in sfarsit, numele intamplarii nefericite care i-a mutilat viata: viol. Nu se mai multumeste cu formula vaga "N-am vrut sa se intample" si considera ca a venit vremea sa ceara ceea ce i se cuvine. "Abia ne descurcam financiar, ne-ar fi de mare ajutor sa-l gasim", ii marturiseste ea prietenei care o insotise odinioara la bar. Si prietena ii sugereaza pe loc: "Foloseste numarul masinii". Chiva il gaseste, cu chiu cu vai, intr-un fund de sertar. Autoritatea tutelara face cercetari, apoi soseste scrisoarea: "In cazul cand doriti sa luati legatura cu numitul, va punem la dispozitie adresa exacta".

"Taticule, vreau sa-ti fac o vizita"

Ce-a urmat pare un film derulat cu incetinitorul. Vizita la intreprinderea unde vecinii ii spusesera ca individul ar fi angajat. Privirea ei prin geam, intalnind-o pe a barbatului cu mustata. Face cativa pasi hotarati spre el: "Am ceva de discutat cu tine". "Cine sunteti? Si cum de ma tutuiti?". Tentativa lui de a se eschiva, pretextand ca e foarte ocupat. Ea ii aude respiratia precipitata. Retraieste scena de odinioara, insa acum se simte in stare sa-i reziste. Poate si fiindca e insotita de tatal ei, ceea ce pentru ei doi inseamna un inceput de impacare. "Ai un copil", spune tatal. Barbatul va fi obligat sa faca o analiza de sange. Ridicol, gandeste Chiva. E de prisos, cand se vede clar de la cine are baiatul frumosii lui ochi albastri.
Rezultatul pozitiv la testul de paternitate le aduce Chivei si baiatului o anumita relaxare financiara. In schimb, apar alte intrebari. Cat de multe ar trebui sa stie copilul? "La un moment dat, chiar inclinam sa fiu de acord cu o intalnire intre ei", spune Chiva. Baietelul deseneaza cu creioane colorate. Scrie: "Taticule, as vrea sa-ti fac o vizita". Chiva a pastrat totul. Plicurile poarta, pana la unul, stampila postei, care arata ca destinatarul a refuzat primirea. "Nu exista nimic mai amar ca suferinta unui copil respins", spune femeia. N-a vrut sa-l intristeze si mai tare pe baiat, insa intr-o zi l-a luat in brate, l-a sarutat si i-a spus: "Tatal tau nu merita osteneala".

Casuta de turta dulce

Mai greu a fost cativa ani mai tarziu, cand fiul ei s-a indragostit pentru prima data. Atunci s-a simtit tradata si singura. "A ramas cu ea, s-au casatorit", spune Chiva. Are o cariera solida in afaceri, o casa draguta, doi copii - o viata de vis, aievea, nu doar in aparenta. Chiva isi vede nepotii de mai multe ori pe saptamana. "Ei sunt punctul meu de sprijin", spune surazand.
Ea n-a reusit sa-si gaseasca barbatul potrivit. I-ar fi placut mult sa aiba un al doilea copil, dorinta asta a urmarit-o pana pe la 45 de ani. "Pacat, n-a fost sa fie", ofteaza usor, fara sa se revolte, impacata cu ce i-a oferit viata. Pieptanatura cu breton, blugii si silueta subtire ii dau si astazi un aer de femeie tanara.
Nu departe de casa, Chiva are o gradina de zarzavat, care a fost candva prisaca. Apicultorul a lasat in urma o cabana micuta, iar ea a aranjat-o, transformand-o intr-un palat de turta dulce: obloane vopsite in culori vii, perdele brodate de mana, bancute cu perne moi si pufoase. Bucuria nepotilor ei.
Azi, Chiva regreta ca nu si-a reclamat agresorul. Pentru ca alte femei sa nu cada in aceeasi capcana. Si fiindca, iertata sau nu, "o crima ramane totusi o crima". Insa nu regreta ca nu i-a dezvaluit vreodata copilului ei adevarul intreg despre tatal sau.

__________________________

Un copil nascut dintr-un viol
- Cum isi duc mamele viata impreuna cu el -


"Voi putea iubi vreodata acest copil? Si, de fapt, vreau sa-l iubesc?" Consecintele violului asupra femeilor ce devin ulterior mame au fost studiate stiintific. Pornind de la convorbiri ample, purtate cu victimele, psihologii au definit trei modele de gestionare a acestei situatii. La numeroase mame, persista ambivalenta, ele vad in copil si pe agresorul lor, cu actele sale de violenta. Altele percep copilul ca pe o victima, intocmai ca ele, asadar dezvolta o relatie foarte apropiata cu fiul sau fiica lor. Sau a treia varianta, femeile nu stabilesc nici o legatura intre copil si autorul agresiunii: fiind un om de sine statator, el nu poarta nici o vina si nici o raspundere pentru faptele celui din urma.
In general, este foarte important ca victima unui viol sa se elibereze de preocuparea sa negativa pentru persoana atacatorului. Iubirea pentru copil e de mare ajutor in acest sens. Insa, pentru ca ea sa apara, multe femei au nevoie de sprijin. "Numai cateva saptamani despart constatarea existentei unei sarcini, de termenul limita acceptat pentru intreruperea ei. Ofertele bune de asistenta, disponibile rapid, constituie un factor esential". De mare insemnatate sunt atat discutia deschisa, care nu exclude nici o solutie, cat si, in cazul optiunii pentru o intrerupere de sarcina, asistenta pentru depasirea sentimentelor declansate de aceasta interventie. Ar trebui, de asemenea, sa fie luate in discutie unele alternative posibile, de exemplu, cedarea copilului in vederea adoptiei.