Ba, dimpotriva! In Capitala, vernisajele si lansarile de carte se tin lant, in rasparul caldurii si spre deliciul publicului indragostit de frumos. Dintre toate la care am participat, am ales sa prezint doua evenimente: o lansare de carte si o expozitie de pictura si sculptura. Alaturate in aceasta pagina, ele confirma dialogul stravechi si fastuos al literaturii cu artele vizuale. Cartea lansata recent se numeste "Scara leilor" si apartine poetei, eseistei si editoarei Doina Uricariu, iar expozitia este a Silviei Radu, despre care revista noastra a mai scris cu gratie, caci ea face parte din generatia de aur a plasticii romanesti.
Casa de licitatii GOLDART
SILVIA RADU
Feerie in Gradina Raiului
M-am apropiat intotdeauna cu emotie de universul Silviei Radu. De altfel, artista insasi traieste inconjurata de emotie si de o anume bucurie crestina a vietii. Am simtit asta in atelierul in care troneaza, liliala si energica, printre ingerii ei. Ingerii pe care ea ii plamadeste cu sfiala in moalele ghipsului. Si pe care, in expozitii, Silvia Radu si-i inconjoara cu o mantie protectoare de flori si peisaje paradisiace, pictate intr-o feerie calma de culori. Si tot acest efort inspirat pictorita il consacra unei manastiri pe care vrea s-o termine de inaltat, cu banii obtinuti din vanzarea operelor sale. Un temei pentru care picturile Silviei Radu imi sunt si mai dragi.
Aceste emotii inalte m-au prins si la inceputul saptamanii trecute, cand am intrat in recenta expozitie deschisa de artista, pe toata luna august, la galeria prestigioasei case de licitatii GOLDART. Acolo, pe Calea Dorobantilor, la numarul 127 (intrarea prin strada Washington), artista isi continua recitalul de ingeri si flori. Si tot plimbandu-ma eu prin gradina cu ingeri a Silviei Radu, am inteles ca de fapt gradina ei este chiar Gradina Raiului. Gradina din care am fost alungati si la care visam sa ne intoarcem. In aceasta gradina lucrata cu mana de maestru, Silvia Radu va invita sa intrati, uitand pentru o clipa grijile de afara. Un regal de miresme si de culori.
"Tot ce fac artistii, fac din dragoste de oameni si Dumnezeu"
Am dorit sa aflu mai multe de la artista despre Raiul imaginat de ea.
- Cum v-ati adunat florile si ingerii in aceasta Gradina a Raiului?
- S-au adunat firesc, toate. Mai intai am inceput sa pictez peisaje la mare, apoi le-am adaugat gradini, florile au intrat in gradini si, dupa aceea, au venit ingerii, chemati de lumea asta a lui Dumnezeu. Doar ei ne mai soptesc din cand in cand ce sa facem, asa ca sa ne recastigam raiul pierdut.
- Gradinile dvs. iradiaza lumina si bucurie. Cum reusiti?
- Eu cred ca artistii ar putea avea un rol enorm in educarea oamenilor, dar nu avem tribuna. Ar trebui sa spunem deschis ca daca nu simtim ajutorul lui Dumnezeu, nu putem sa facem nimic. Artistii ar trebui sa fie marturisitori care sa ajute oamenii. Mi-a placut mult cand am auzit-o recent pe d-na Sanziana Pop spunand la televizor ca poporul roman are nevoie de dragoste. Pai, noi, artistii, putem da aceasta dragoste! Pentru ca tot ce fac artistii - si scriitorii, si plasticienii, si muzicienii - fac numai din dragoste, si de oameni, si de Dumnezeu. Iar dragostea hraneste, face sa creasca si, dintr-o data, totul devine bun, adevarat si luminos. Si acel "Bucura-te!" pe care incerc sa-l trasmit si eu in opera mea - devine fapta.
Eveniment editorial
Editura Polirom
DOINA URICARIU
O carte totala
"Scara leilor", pe care Doina Uricariu a pregatit-o vreme de 20 de ani, este o mixtura de documentare istorica laborioasa, de interviu si de memorii, scrise, toate, intr-o proza captivanta si suculenta. Este o carte despre Romania, despre cei care au inaltat-o si despre cei care au prabusit-o, despre anii tulburi de pana la abdicarea Regelui, dar si despre anii de-acum. Chiar numele cartii ascunde fapta care a pecetluit soarta Romaniei pe 50 de ani. O Scara a leilor strajuieste Castelul Alupka, de langa Ialta, din Crimeea. Acolo au locuit Churchill si ceilalti membri din delegatia Marii Britanii, si pe aceasta Scara cu lei au trecut cei care au decis soarta Europei la Ialta - la "Conferinta Argonautilor", cum a fost numele ei de cod. "Atunci au impartit lana de aur a Europei, au trasat zonele de influenta, iar noi, romanii, am cazut in zona sovietica", spunea la lansare Doina Uricariu. Cartea este impanata cu sute de personaje si evenimente care ne-au facut istoria, toate redate cu o frenezie ce arde mistificarile ei ulterioare. Este o carte totala, cartea unui autor dezlantuit.
"Vreau ca cititorul sa simta, cand citeste aceasta carte, ca este unicul locuitor al unei insule"
Am stat apoi de vorba cu Doina Uricariu. Si nu ma mai saturam s-o ascult vorbindu-mi despre visele ei, puse in aceasta carte.
- Cum s-a nascut "Scara leilor"?
- "Scara leilor" este o continuare a celor doua volume de memorii aparute in Colectia Egografii, a editurii Polirom, numite "Maxilarul inferior". Aceste doua carti s-au nascut dintr-un impuls extrem de puternic, care in 1990, cand am iesit prima data in Occident, m-a manat sa merg glont la Versoix, la Majestatea Sa Regele Mihai. M-am dus acolo, pentru ca eu m-am nascut gratie salvarii mamei mele de la deportarea in Siberia, in 1945, ea fiind basarabeanca nascuta in Zgurita, langa Soroca. Tatal meu, care era ofiter in armata regala, a luat-o de nevasta, salvand-o. Iar eu m-am dus la rege sa-i multumesc. Pentru ca aceasta casatorie pentru salvarea mamei n-ar fi fost posibila fara dispensa regala. Asta, pentru ca mama nu mai avea nici o avere in Romania micsorata, si la vremea aceea ofiterii trebuiau sa se casatoreasca cu tinere cu dota, pentru a pastra o anumita tinuta si demnitate a profesiei. Am inceput mai intai interviul cu Regina Ana, interviu care nu era programat, si am transcris peste 500 de pagini de inregistrari, pe care le-am folosit in "Maxilarul inferior". Lucram in arhiva de la 9 la 5 dupa-amiaza. Mai tarziu, am facut si interviurile cu Regele Mihai, dar si o uriasa cercetare in arhiva de la Versoix, care este o mina de aur pentru cei interesati de istoria Romaniei si a exilului romanesc. In pofida propagandei care s-a dezvoltat la noi, din clipa acelei abdicari fortate si pana azi, am descoperit o mare iubire fata de tara a Regelui. O iubire documentabila si demonstrabila prin sutele de bibliorafturi de documente de la Versoix. Si nu numai. Apoi, am inceput sa-mi scriu cele doua carti, pornind de la biografia parintilor mei, de la marea dragoste ce le-o port si de la lucrurile pe care le-am invatat in casa.
- Cartea dvs. este plina de povesti si personalitati, cum sunt Pan Halippa sau generalul Macici, inca o figura tragica martirizata de comunisti.
- Pan Halippa venea la noi in casa. De aceea este personaj in cartea mea. Si tot in casa mea am aflat de destinul ingrozitor al unui mare general roman, general Nicolae Macici, prezent si el si in "Maxilarul inferior", si in "Scara leilor". Sunt zeci si zeci de pagini, este apararea lui la procesul prin care a fost condamnat. Asta, dupa ce in 1945, aparuse pe afisul numit "Tabloul Pacii", langa Regele Mihai, Roosevelt, Churcill si Stalin, De Gaulle, Tito si maresalii sovietici.
- De unde pasiunea asta pentru istorie si documente?
- Poate ca am mostenit-o si de la Axinte Uricariul, din care se trage familia tatalui meu. El a fost cronicar, dar si scriitor de urice (copist de acte). Era fiul unor razesi. Si-a spus Uricariul dupa profesia pe care o practica. Dar eu, desi am introdus in carte toata documentarea mea de la Versoix, n-am vrut sa scriu un tratat. Asa ca am povestit si viata mea si a oamenilor pe care i-am cunoscut dupa ce l-am intalnit pe Rege. Acest tip de constructie de arhipelag de insule l-am ales pentru ca eu acord fiecarui destin sau intamplari aparte, in jurul careia se coaguleaza alte si alte destine, o importanta deosebita. De aceea, vreau ca cititorul sa aiba acest sentiment important: ca este, cand citeste aceasta carte, unicul locuitor al unei insule.