Tipenie de om nu era in jur, iar natura facea un spectacol magnific, despre care uitasem ca exista pe acest pamant. Sclipirile de roua luminata de soarele diminetii, mireasma ierbii ude, trecerile iuti ale pasarilor pe cer, racoarea binecuvantata care venea dinspre palcurile de copaci - totul respira sanatate si frumusete... De fapt, era o dimineata ca oricare alta, si totusi, o dimineata anume, pe care avusesem rabdarea sa o vad si sa o simt fara sa ma grabesc, din mijlocul naturii, si nu din spatele unui geam de sticla sau de pe bancheta vreunei masini. In fiecare dimineata insorita de vara lumea renaste si, in masura in care participam la acest uimitor spectacol, putem renaste si noi, trupeste si sufleteste. In medicina populara romaneasca, acest lucru era binecunoscut, si majoritatea ritualurilor de vindecare sau de dezlegare aveau loc dimineata, la revarsatul zorilor. Roua sau apa neinceputa, precum si ierburile culese in deplina singuratate a diminetii, erau toate considerate magice, tamaduitoare. Aceasta, pentru ca - se spune - dimineata are in ea energia extraordinara, enigmatica a Inceputului. Pentru a rezona si noi cu aceste minunate elixiruri prezente intr-o dimineata de vara, va prezentam in paginile care urmeaza un mic ghid de intremare sufleteasca si trupeasca, cu ajutorul lor.
Lumina
Despre efectele luminii asupra sufletului si corpului omenesc se pot scrie tomuri intregi. Ajunge doar sa ne gandim ca aproximativ 70% dintre senzatiile pe care creierul nostru le recepteaza si proceseaza sunt de natura vizuala, si ne putem da seama de coplesitoarea importanta pe care lumina o are. Era imposibil ca acest efect sa nu aiba legatura cu sanatatea.
Dimineata, foarte devreme, chiar atunci cand intunericul se risipeste, se intra in asa-numita ora albastra. Nu este o simpla metafora. Pentru cateva minute bune, ochiul uman poate sesiza o nuanta albastruie a luminii si, implicit, a tuturor obiectelor din jur. Aparatele performante de fotografiat obiectiveaza, chiar mai bine decat ochiul uman, nuantele luminii la ora albastra, surprinzand imagini de o frumusete uimitoare. Momentul orei albastre, care incepe cu aproximativ 60 de minute inaintea rasaritului soarelui, este - se spune - si cel mai bun ragaz pentru autosugestie, rugaciune si meditatie (facute chiar cu ochii deschisi). Cum e posibil acest lucru? Prin faptul ca lumina albastra a diminetii are efecte profund calmante asupra psihicului, ajutand la linistirea gandurilor si la focalizarea atentiei asupra meditatiei sau a rugaciunii. De altfel, rugaciunea facuta zilnic in acest rastimp este de un mare ajutor persoanelor care se confrunta cu stari de angoasa, de panica, de anxietate, efectele calmante fiind cu totul deosebite.
Dupa ce ora albastra se risipeste treptat, cerul incepe sa se lumineze, capata nuante trandafirii, pentru ca in final sa apara la orizont discul rosu al soarelui, care abia rasare. Daca lumina albastra de la risipirea noptii are efecte calmante, lumina in nuante extrem de calde si tonice ale rasaritului are o actiune puternic antidepresiva. Studii facute in Danemarca au aratat ca simpla privire a unui rasarit de soare, pe malul marii, are efecte asupra activitatii cerebrale, imbunatatind capacitatea de concentrare, dar si starea emotionala a subiectilor testati.
Tehnica privitului soarelui
Un exercitiu foarte simplu, pentru combaterea depresiei si pentru imbunatatirea capacitatii de concentrare, este privitul cu multa atentie, pentru cateva minute, al discului rosu al soarelui care abia rasare. In timpul acestui exercitiu, urmarim sa ne eliberam mintea de orice alt gand, privind doar soarele. Atunci cand ni se pare ca privelistea ni s-a intiparit suficient de bine in minte, putem inchide pleoapele, vizualizand in interior imaginea discului solar, cat de clar si cat de mult timp putem. In momentul in care apar ganduri si pierdem imaginea interioara, vom deschide din nou ochii si vom relua contemplarea soarelui. Exercitiul va inceta in momentul in care nuantele rosietice ale soarelui dispar, iar lumina acestuia devine puternica si deranjanta pentru ochi. In cazul in care am mai privi direct soarele, razele ultraviolete emise de acesta ar leza grav retina.
Aerul diminetii
Daca pentru a folosi efectele benefice ale luminii rasaritului avem nevoie de zone deschise, plane, in care sa vedem discul solar cand apare, pentru a beneficia din plin de aerul diminetii, avem nevoie de adapostul unei paduri. In padure, la revarsatul zorilor, aerul are proprietati vindecatoare cu totul speciale. Instinctiv, respiratia noastra va deveni mai ampla si mai profunda, deoarece organismul, in setea lui de oxigen, ne va comanda involuntar sa aspiram mai mult aer. Apoi, dimineata, devreme, inainte ca soarele sa inceapa sa incalzeasca atmosfera, substantele volatile secretate de frunzele arborilor si dispersate in aer raman aproape de nivelul solului, ceea ce ne va permite sa le inspiram in mari cantitati. Ajunse in plamani, ele au efecte terapeutice importante, mai ales asupra aparatului respirator si a psihicului. Un singur lucru ne mai trebuie pentru a folosi la maximum proprietatile terapeutice ale aerului de dimineata: sa stim cum sa respiram. Exercitiile care urmeaza sunt excelente in acest sens:
Tehnica respiratiei profunde
Primul exercitiu are drept scop constientizarea faptului ca respiram, priza de constiinta asupra propriei noastre respiratii. Tehnica este simpla: ne asezam cu coloana vertebrala dreapta, cat mai relaxati, eventual cu spatele sprijinit de trunchiul unui arbore. O mana o vom pozitiona pe abdomen si una pe torace, apoi vom inspira foarte lent si profund, cautand sa ne relaxam cat mai mult si sa lasam astfel aerul sa patrunda intr-o cantitate cat mai mare in plamani, dupa care expiratia va fi de voie, cu atentia orientata asupra sa. Ascultati cum iese si intra aerul in plamani. Tot exercitiul va dura, la inceput, nu mai mult de 5 minute, crescand apoi spre 10 minute, pe masura ce respiratia va deveni mai lenta si mai ampla.
Tehnica respiratiei corelata cu autosugestia
Dupa ce am inspirat profund, vom retine aerul vreme de cateva secunde, fara a forta deloc, iar cand il vom lasa sa iasa, ne vom relaxa profund si ne vom da interior o sugestie de genul: "Sunt calm, din ce in ce mai calm" sau "Respiratia mea curge calm si linistit. Sunt relaxat". Vom repeta aceeasi autosugestie la fiecare expiratie, menita sa ne amplifice linistea si controlul interior. Mai ales facut in linistea padurii, unde aerul este pur si datator de vigoare, acest exercitiu creeaza, daca este repetat zilnic, vreme de mai multe saptamani, o corelatie foarte importanta intre respiratie si starea de calm, care in viata de zi cu zi va actiona ca un antidot contra stresului si a starilor psihice negative, diminuandu-le intensitatea. Totul este sa ne "incapatanam" si sa facem acest exercitiu sistematic, chiar daca la inceput el nu va produce, poate, miracolele scontate.
Apa neinceputa
Poate ati mai auzit acest termen, care in medicina si in magia populara de acum doar cateva decenii era foarte bine cunoscut. Veritabil remediu de sanatate, aflat, din pacate, dincolo de preceptele acceptate de catre stiinta oficiala contemporana, se bazeaza pe ceva cu adevarat magic: MEMORIA APEI. Studii temeinice, realizate mai ales in Japonia, arata ca apa inmagazineaza in ea forme necunoscute de energie, imprumutate de la mediul cu care intra in contact. Apa neinceputa are in ea chiar energia diminetii, si de aceea se spune ca orice leac din ierburi cu puteri tamaduitoare isi inzeceste puterea daca este preparat cu ea. Conform traditiei populare, apa neinceputa poate fi obtinuta in cateva zeci de feluri, unele insotite de ritualuri. Am selectat, in continuare, doua metode, preluate din zecile de procedee consemnate de catre culegatorii de folclor:
* "Inainte de rasaritul soarelui, te duci la o fantana de unde nu a mai luat nimeni apa si iei apa intr-o galeata clatita inainte de trei ori cu agheasma. La fantana trebuie sa te duci descult si sa treci cu picioarele prin iarba uda de roua". (Apa obtinuta astfel era folosita mai ales pentru bolile de piele, pentru incuiere - constipatie si pentru toate bolile sangelui.)
* "La rasarit, te duci la trei fantani din sat sau la trei izvoare din padure si iei de la fiecare apa, pe care o pui in aceeasi galeata. La intors, nu trebuie sa vii pe urmele pe care ai calcat la dus, ci sa vii pe un alt drum. Cu oricine te intalnesti pe drum, nu trebuie sa schimbi nici o vorba, ci sa te rogi mereu in gand." (Aceasta apa se folosea pentru boli grele, pentru deochi si tulburari ale mintii.)
Mai prozaic, daca vreti sa incercati puterea retetelor populare, folositi apa neinceputa in prepararea ceaiurilor pe care le beti peste zi. Puneti apa de izvor intr-o cofa de lemn, lasati-o sa "doarma" peste noapte si folositi-o a doua zi, nu inainte de a spune o rugaciune de ajutor. In satele ciobanesti din Marginimea Sibiului, batranele mai beau si in ziua de astazi, dimineata, pe nemancate, o cana de apa simpla, neinceputa, ca sa le fie de leac.
Roua
Este ingredientul diminetii care exercita asupra noastra o uriasa putere de fascinatie. In mitologia populara, despre roua se spunea ca este adusa in timpul noptii pe imasuri, fanete si prin poieni de catre zanele care joaca toata noaptea la lumina stelelor, pana le trec trei randuri de sudoare, care ajung in causul frunzelor si florilor. De aceea, se spunea, roua ar avea putere tamaduitoare, fiind zamislita din bucuria si jocul zanelor. In Germania si in tarile din nordul Europei, exista credinta ca boabele de roua sunt special puse pe flori dimineata, pentru ca piticii (gnomii), care trudesc toata noaptea in adancurile pamantului, sa aiba cu ce sa-si ostoiasca setea atunci cand ies la suprafata. Dar cele mai multe si uimitoare informatii despre puterea tamaduitoare a bobitelor de roua le avem chiar din medicina populara romaneasca. Mersul descult prin roua, "tavalitul prin roua, spalatul pe fata sau pe maini cu roua" se credea si, adesea se si dovedea, ca au o putere magica si vindecatoare nemaiintalnita. Exista si o serie de ritualuri, cu radacini in traditiile romana si dacica, legate de folosirea acestui leac. Odinioara, spalatul cu roua era insotit de descantece si era facut mai ales in zilele sarbatorilor religioase, pentru ca atunci avea mai multa putere. De pilda, tavalitul in roua era practicat in unele zone de tot satul, tineri si batrani deopotriva, in ajunul anumitor sarbatori (Sanzienele, Sfantul Gheorghe, Sfanta Maria), cu credinta ca o sa se vindece si o sa fie aparati de toate bolile, ferindu-i de ispite si de deochi, curatandu-i de toate pacatele anului ce a trecut. Simpla superstitie? Poate ca nu. De pilda, nu mai este nici un secret in lumea industriei de medicamente si cosmetice ca aparent banala apa poate avea niste proprietati uluitoare atunci cand este pusa in campuri de radiatii electromagnetice, antigravitationale, sau cand este metabolizata de organismele vii, mai ales de cele vegetale. Se pare ca acea memorie a apei despre care vorbeam in paragraful anterior, desi nu este recunoscuta stiintific, este folosita din plin. Revenind la roua, apa din zori, condensata pe flori, pe iarba si frunze, este, fara indoiala, unul dintre tipurile miraculoase de apa din care farmacistii - daca ar reusi sa-i conserve proprietatile - ar putea zamisli adevarate elixiruri. Pana atunci, sa vedem ce se poate face cu roua pe care o gasim pe iarba si florile de pe campuri, din poieni si din raristi.
Calcatul prin roua
Este o metoda de calire, inviorare si revitalizare pe cat de simpla, pe atat de eficienta. Dimineata, pe un loc cu iarba curata (fara cioburi, spini sau alte obiecte ascutite), ne descaltam, ramanand in picioarele goale, si mergem asa, desculti, prin roua, vreme de cateva minute. Apoi ne incaltam, fara sa ne stergem pe picioare, si mai facem cativa pasi sau chiar o scurta plimbare in pas vioi, pentru a ne pune in miscare sangele si a ne incalzi bine picioarele.
La inceput, vom merge prin iarba doar 2-3 minute; pe urma, putem sa facem si plimbari mai lungi, dar nu mai mult de un sfert de ora, ca sa nu se raceasca prea tare picioarele. Timpul cel mai bun pentru aceasta procedura este cand se ingana noaptea cu ziua, cu putin inainte de rasarit (de altfel toate procedurile cu roua sunt indicate de catre traditia populara inainte de rasaritul soarelui). Acest "tratament" ne caleste corpul, mai ales zona inferioara, facandu-l mai rezistent la frig, la bolile infectioase ale rinichilor, ale vezicii urinare si ale aparatului genital. Spuneam anterior ca insasi apa neinceputa poate fi obtinuta doar de catre un om pios (femeie sau barbat), care se ducea sa o aduca mergand pe o poteca acoperita cu iarba, pe care n-a mai calcat nimeni in dimineata aceea. El trebuia sa mearga descult, pentru ca roua sa-l curete si sa il spele de toate rautatile, asa incat sa poata aduce apa neintinata. Experimentand pe pielea dvs. aceasta manevra, cateva dimineti la rand, va veti simti de la o zi la alta curatati de multe din emotiile neplacute care pana atunci nu va dadeau pace. Pe langa starea de liniste care apare dupa o asemenea plimbare prin roua, este foarte probabil sa simtiti si o revenire gradata la o vioiciune si un tonus care sa va aduca aminte de copilarie. Printre bolile vindecate prin calcatul pe iarba uda de roua mentionam: afectiunile urinare si renale cronice (nefrita, cistita, uretrita); tulburarile de circulatie la nivelul picioarelor; dermatoze infectioase cronicizate la nivelul labei piciorului; bolile produse de sedentarism; sensibilitatea la infectii bronsice si pulmonare; inapetenta; astenia, obezitatea, surmenajul psihic; nevroze produse de cauze diverse.
Spalatul pe fata si pe maini cu roua
Se face tot dimineata, cu putin inainte de rasaritul soarelui. Trebuie gasita o iarba foarte curata, prin care se trec mainile de mai multe ori, frecandu-le una de alta, ca la o spalare normala. Apoi, se spala fata si gatul cu roua culeasa prin trecerea palmelor prin iarba. La sfarsit, nu va stergeti cu prosopul, ci lasati ca roua sa se zvante pe fata. Aceasta procedura se poate face o singura data sau, si mai bine, mai multe zile la rand. Pe langa efectul de intremare al apei continute in roua, este si un gest simbolic, cu radacini in negura timpurilor. In satele romanesti, acelasi ritual se facea in dimineata de Sfantul Gheorghe sau a Sfintei Marii. Scepticilor le va veni greu sa creada, dar multi oameni s-au vindecat de anumite boli, mai ales de piele, cu acest procedeu.
Iata cateva indrumari practice preluate din medicina populara romaneasca:
* Durerile de cap se vindeca daca te speli trei zile la rand pe fata, pe frunte si pe ceafa cu roua.
* Chipul reintinereste si capata stralucire, daca este spalat cu roua cu doua zile inainte de Luna plina.
* Ochii durerosi, care obosesc repede sau lacrimeaza des, se vindeca daca spalam in fiecare zi, indelung, pleoapele cu roua. In unele parti, exista obiceiul ca aceasta spalare sa fie urmata de un sfert de ceas de privit norii sau o apa curgatoare domoala.
* Bolile de piele si bubele de orice fel dispar atunci cand le spalam cu roua. Spalatul se face in zi de sec (de post, dupa calendarul ortodox), ca sa "sece" bubele. Exista si un descantec care se spune in timpul spalarii: "Cum trece roua de soare/ si spuma de mare,/Asa sa treaca raul de pe mine".
* Cine a facut un pacat, a spus o vorba rea, si acum il mustra cugetul, sa se trezeasca dimineata, sa spuna de trei ori "Tatal Nostru", apoi sa se duca sa se spele cu roua, pe fata si pe maini. Sa nu vorbeasca apoi cu nimeni vreme de un ceas si sa-si repete cat poate rugaciunea in gand. Iar in ziua aceea sa vorbeasca si sa faptuiasca curat. Iata, cu alte cuvinte, un leac stravechi, pentru a vindeca fobiile, depresiile, angoasele si nevrozele rebele ale omului de astazi.