Anul 2011 este, dupa cum se stie, an preelectoral. Mult mai putini politicieni au plecat, fata de alti ani, in paradisuri exotice. In fata "prostimii", cei care au anuntat intrarea in vacanta au declarat destinatii locale, marea sau muntii Romaniei, pentru "a fi aproape de popor". Aproape toti ar fi fost dispusi sa puna - totusi - in surdina dezbaterile politice. Cu bateriile incarcate ar fi reinceput din toamna, mai viguros, circul ce-i captiveaza pe alegatori. Politicienii au uitat insa de existenta unui "factor perturbant". La Cotroceni nu se mai afla Ion Iliescu sau Emil Constantinescu. Verile linistite de odinioara s-au spulberat. Cu Traian Basescu, mai ales cu un an inaintea "localelor" si "parlamentarelor", nu mai e nici o sansa de relaxare. D-l Basescu gaseste mereu ceva de spus, ceva de provocat, pentru a solicita la maxim nervii politicienilor. "Dictatorul", "tiranul", cum l-au definit televiziunile-vuvuzea (care si-au sporit, estival, prestatiile "critice"), a zguduit, inca o data, "linistea binemeritata" a reprezentantilor natiei, anuntand ca, in conformitate cu articolul 103 din Constitutie, nu va numi un premier USL, in cazul victoriei electorale a acestei aliante la alegerile din toamna lui 2012. Articolul 103 enunta ca premierul va fi desemnat obligatoriu dintr-un partid (nu o alianta) care obtine peste 50% din voturile exprimate. Cum USL (PSD-PNL-PC) spera - dupa propriile sondaje - sa obtina un asemenea scor, interventia d-lui Basescu i-a scos din minti pe liderii sai, provocandu-i la reactia stiuta, cea a declansarii - imediat dupa victorie - a procedurii de suspendare a presedintelui. Ce a declansat insa - ne putem intreba - in afara de "gustul" prezidential pentru scandaluri mediatice - aceasta declaratie a d-lui Basescu? Gaselnita, corect interpretata, din articolul 103, putea reprezenta un "as in maneca" pentru seful statului, in momentul reunirii noului Parlament. D-l Basescu a mai reusit astfel de "lovituri de maestru" si cu alte prilejuri. In 2004, cand alianta PSD-PUR (viitorul PC) a obtinut cel mai mare numar de voturi, el a rasturnat situatia, numind un premier (d-l Tariceanu) din randurile aliantei - inregistrate - DA (PD-PNL), care avea, totusi, mai multe mandate. Dezvaluirea intentiei de a proceda la fel ar fi, deci, contraproductiva, adversarii ajungand sa se "blindeze" juridic. Nici tentatia de a-l provoca la iesiri intempestive pe "liderul de vara" al USL, Victor Ponta (Crin Antonescu fiind, dupa obiceiul sau, intr-o vacanta prelungita), nu poate fi un motiv. Imprecatiile antiprezidentiale ale liderului PSD s-au banalizat deja si V. Ponta a realizat ca nu se poate chiar cobori la "nivelul metaforic" al Antenei 3, in discursul impotriva d-lui Basescu. Neavand o contraargumentare serioasa la masurile economice ale guvernului (sustinute de presedinte), V. Ponta a preferat sa fie mai putin vocal, demagogia populista neavand - in acest caz - nici un rost. D-l Basescu a urmarit, in consecinta, prin provocarea lansata, cu totul altceva. El a calculat ca, daca va pune in aplicare interpretarea data articolului 103, nu va obtine decat o amanare a instalarii in administratia tarii a unui regim de tipul celui PSD-ist din timpul guvernarii Adrian Nastase. Prin procedura de suspendare, USL ar putea numi - prin presedintele Senatului, care preia atributiile prezidentiale, primul ministru pe care-l doreste, indiferent de rezultatul referendumului la care ar fi supus d-l Basescu. Presedintele a dat, mai degraba, o lovitura preventiva, cu urmari greu de sesizat in momentul de fata. D-l Basescu este, evident, adeptul unei guvernari coerente de dreapta. In afara PDL-ului, singurul partid declarat de dreapta este PNL-ul. Impreuna cu PSD-ul, declarat de stanga, si PC-ul, partid oportunist, de extractie mafiot-securista, el s-a implicat intr-o alianta nefireasca, USL-ul, "nici cal, nici magar", din cauza urii viscerale fata de presedinte, a liderului sau, Crin Antonescu. Seful liberal a renuntat deja la multe din formulele programatice ale PNL-ului (cota unica de impozitare, libertatea absoluta de initiativa economica etc.) pentru a fi pe placul partenerilor de stanga, in speranta ca acestia il vor unge candidat pentru presedintia tarii la alegerile din 2014. D-l Antonescu a indepartat de la conducerea partidului "garda" liberalilor autentici, promovand un grup de "sicofanti" si "yesmani". Fata de V. Ponta, care depinde in intregime de "marii baroni" PSD-isti, C. Antonescu pare a stapani total PNL-ul. Sondajele proprii, demonstrand ca USL-ul va depasi 50% din totalul voturilor exprimate la alegeri, i-au asigurat linistea, blocand - pana acum - orice nemultumire. Speranta unui acces nelimitat "la ciolan" i-a facut pe multi dintre liberalii raspanditi in teritoriu sa accepte, vrand-nevrand, un "mariaj contra-naturii", in care partidul lor are cel mai mult de cedat. Ei nu realizeaza ca o guvernare USL, condusa - desigur - de PSD, ii va duce la o coliziune dura cu afaceristii social-democratilor, cum s-a intamplat in toate administratiile anterioare. D-l Basescu a sesizat ca prima fisura vizibila in "edificiul" USD-ist va aparea in toamna, cand componentele "aliantei" vor trebui sa-si desemneze, pe baza sondajelor interne, candidatii pentru locale. Administratia locala este, mai ales in conditiile descentralizarii, o sursa majora de venituri. "Greii" PSD-ului, privati de mai mult timp de accesul "la ciolan", nu vor renunta la primele pozitii de dragul "ochilor frumosi" ai d-lui Antonescu. Daca problema va fi, totusi, rezolvata de ambitia dura a acestuia, posibilitatea pierderii constitutionale a sefiei administratiei centrale - alta sursa sigura de venituri - va exacerba alienarea liberala la extrem. Oricat de ferma ar fi conducerea d-lui Antonescu, acesta nu va putea merge pana la impunerea fuziunii cu PSD-ul (pentru a satisface cerintele articolului 103), liberalii pierzandu-si astfel total identitatea. Disparitia prezumata a PNL-ului va provoca revolta pe fata a liberalilor veritabili si, eventual, aparitia unei noi formatiuni de acest tip. Pentru PDL, aflat intr-un trend stationar, un nou partid liberal, validat de dreapta, ar fi solutia salvatoare, chiar daca aceasta ar insemna cedarea - dupa alegeri - a postului de prim-ministru. D-l Basescu a gasit cea mai buna strategie pentru moment si este deschis oricaror propuneri decurgand din efectele ei.
P.S. Intr-un articol admirabil, "In jurul unei decoratii" (EVZ din 5 august a.c.), poetul Mircea Cartarescu arata ca, daca Traian Basescu ar fi fost un "dictator", "vuvuzelele" n-ar mai fi avut nici o sansa sa-si reverse suvoiul de dejectii publice care reprezinta, actualmente, materia lor prima.