Taranii romani se afla la rascruce. De cand avem un comisar la Bruxelles, specialist in agricultura si educat in spiritul mentinerii traditiilor si a clasei taranesti, purtatoare de identitate nationala, si de cand o mare putere agricola ca Franta il sprijina pe acest comisar, ca si cand ar fi al ei (nu intamplator s-a spus ca Dacian Ciolos este, de fapt, "comisarul Frantei"), problema taraneasca a intrat in atentia conducerii colective a UE. Se afla in pregatire o noua Politica Agricola Comuna, in cadrul careia, incepand cu 2013, vor fi puse accente puternice pe sustinerea agriculturii taranesti, pe subventii mai mari, chiar si pentru petecele de pamant din satele de munte, pe crearea unei infrastructuri noi, de piata, astfel incat produsele agricole traditionale si bio sa-si gaseasca mult mai usor decat in prezent calea spre consumatori. Pe scurt, CE a inteles ca taranimea (cine o mai are, iar Romania o are, din fericire!), producatoare de "slow food" (mancare obtinuta natural, prin crestere nefortata chimic), este totodata purtatoarea unui tezaur de traditii si biodiversitate care nu trebuie sa dispara. "Gresitii" vestici, care s-au grabit sa desfiinteze micile proprietati si taranimea in anii '60, pompand fonduri uriase in agricultura intensiva, de tip industrial, privesc astazi cu jind la Romania, Polonia, Ungaria si Bulgaria, considerate "tezaure taranesti vii", si nu muzeale, ca la dansii. Pentru ca greselile lor sa nu fie repetate in Est, sunt dispusi sa schimbe corespunzator directia fluxului financiar, dar pun cateva conditii. Cea mai importanta este asocierea. Stiind ca exista mari retineri in randul taranilor, chiar si numai la auzul acestui cuvant, data fiind experienta comunista, CE vine cu precizari: nu asocierea in vederea lucrarii pamantului, fiecare e liber sa-l lucreze cum doreste, ci asocierea in scopul vanzarii, al punerii pe piata a produselor obtinute in mod individual. Ceea ce surade unor producatori romani, mai ales daca, printre ei, sunt si agronomi, horticultori sau zootehnicieni, adica tarani cu studii. Cazul Asociatiei Producatorilor de Produse Traditionale si Ecologice din Maramures (www. produsetraditionalemm.ro) este unul dintre cele exemplare. Cu un numar de 50 de membri, din care 30 deja acreditati ca producatori de produse bio, iar restul aflati in curs de conversie, asociatia maramureseana, condusa de agronomul Ioan Tataran (0722.61.31.94) si de horticultorul Ghita Pop (0749.24.50.45), a trecut deja la etapa a doua a asocierii: a depasit granitele judetului si l-a cooptat pe crescatorul de oi Gheorghe Bangala din Fundata, judetul Brasov (0725.91.33.25). Impreuna, increzatori unul in altul, au deschis zilele trecute un magazin in Bucuresti, la intersectia strazilor Putul lui Zamfir cu Banu Antonache 55, langa Piata Floreasca. Faptul a fost un eveniment aparte, onorat si de ministrul Agriculturii, Valeriu Tabara. Este pentru prima data cand se deschide in Bucuresti un astfel de magazin "cooperatist", al unor tarani asociati dupa reteta UE (cel de-al doilea, avand aceiasi asociati, va fi deschis in aceasta toamna la Cluj-Napoca). De notat ca magazinul ofera aceeasi gama de bunatati aflate in targurile de duminica, de la fructe si legume bio, la produse din carne si branzeturi, paine de casa, dulceturi, gemuri, afumaturi. Pe un ecran se deruleaza, pentru autentificare, filme realizate la fata locului, in gospodaria fiecaruia, sa vada clientul cum sotiile si vecinele pregatesc minunile din galantar. Desigur, Tataran, Pop si Bangala nu pot tine magazinul deschis toata saptamana, decat joi, vineri, sambata si duminica, deoarece produsele nu sunt de serie si trebuie pregatite saptamanal. Incepand de duminica noaptea, fiecare ajunge acasa, la Fundata, Lapusel sau Buciumi, unde isi refac stocul de carnati, jambon, telemea, cas, pastrama, gaini si pui de curte etc. Un du-te-vino intre Bucuresti si Baia Mare, o activitate obositoare, de pionierat, pentru care cei trei membri ai asociatiei (deseori produsele sunt colectate si de la alti asociati) lucreaza din greu, conform traditiei taranesti in care au fost crescuti.
"Prin asociere, taranii nu pier; dimpotriva, capata putere"
Ioan Tataran, fost student al ministrului Valeriu Tabara la Facultatea de agronomie din Timisoara, a vizitat cateva mici ferme din Germania si Franta si a inteles printre primii importanta asocierii de tip european. Asociatia pe care o conduce a devenit deja o prezenta permanenta in targurile taranesti din Capitala, din Baia Mare, din Cluj-Napoca si, ocazional, din alte orase. Bucurandu-se de respectul si increderea membrilor asociatiei, Tataran e un lider, desi nu si-a propus acest lucru. Deseori, la intalnirile cu asociatii, le spune cam asa: "Mai, oameni, asculta la mine! In UE, taranul nu poate supravietui de unul singur. Asocierea libera este salvarea. Prin asociere, gospodarul capata incredere in sine si in puterea pietii, trece de la subzistenta la semi-subzistenta, intra mai usor in relatie cu autoritatile, cu fondurile europene, cu alte asociatii. Poate ca noi, in Maramures, am fost cei dintai care au inteles necesitatea asocierii, dar dupa noi au venit si altii. Desi am intrat in acest sistem asociativ, desi am devenit acum ditamai negustorii de alimente traditionale, in buricul targului, adica ni s-a implinit un vis din tinerete, noi lucram si simtim inca taraneste, suntem tot tarani. Ce sa spun: prin asociere, taranii nu pier; dimpotriva, capata putere. Eu si prietenii Ghita Pop si Ghita Bangala am dorit sa deschidem acest magazin pentru a pune valoare adaugata pe fructele, laptele si carnea produse de familiile noastre si de asociatii nostri, dar si pentru a-i ajuta pe bucuresteni sa se hraneasca sanatos. Dorim sa obtinem un pret adevarat prin vanzare directa. Neaparat prin vanzare directa! De ce? In primul rand, realizam o relatie nemijlocita intre vanzator si cumparator; ii putem spune cumparatorului ce mananca, ii aratam pe ecran ce-a bagat gospodina in acel produs, cum si cand l-a facut, cat e de proaspat si asa mai departe. In al doilea rand, putem reduce pretul, pentru ca nu-i mai dau sa manance si intermediarului. Si, la fel de important, ii aducem produsul la timp, in fiecare week-end, deseori chiar la comanda".
- De ce ati adus in asociatie un pastor din zona Moeciu-Fundata? In Maramures nu aveti pastori?
- L-am cunoscut pe colegul Bangala, cu nume de dac, la targuri. Apoi l-am vizitat la Fundata. Din prima clipa am fost impresionat de curatenia in care lucreaza si de calitatea exceptionala a branzeturilor produse de familia sa. Mancati un cascaval cu ardei de la Bangala, la pretul de numai 35 lei/kg, si veti afla gustul adevarat al cascavalului traditional! Apoi, este vorba de diversitate. Morosenii nu stiu sa scoata din lapte atatea feluri de branza, cate stiu fundatenii. Noi scoatem maximum patru-cinci feluri, pe cand Bangala are, in acest magazin, peste 25 de tipuri de branza, la concurenta cu francezii de pe strada alaturata.
"Daca nu ne-am asocia, alimentele ecologice din targuri ar fi din import"
Ghita Pop are cinci hectare de livada si doua hectare de legume certificate ecologic de agentia "Eco-Inspect" din Cluj-Napoca. Trecand prin toate targurile bucurestene, a devenit cunoscut si apreciat de multa lume, il cunosc sute de bucuresteni. Cine n-a gustat din magiunul de prune fara zahar, fiert intr-o caldare imensa, chiar in fata clientilor, de doamna Voichita? Ghita Pop e mandru de sotia sa, magiciana a magiunului eco si absolventa a Facultatii de horticultura din Cluj-Napoca, de gospodaria lor bogata, de tot ce au realizat in viata prin munca intregii familii. Firesc, este un sustinator al asocierii, fiindca a vazut cum e si fara, si cu asociatie. Dupa parerea lui, asocierea taranilor este o alternativa la invazia hipermarketurilor consumatoare de resurse naturale si sustinatoare ale marilor latifundii si ale marilor producatori de alimente in sistem industrial. "Daca nu ne-am asocia, ne-am pierde identitatea", spune el, "iar alimentele ecologice din targuri ar fi si acelea din import". Desi asocierea pare, pentru unii, o "colectivizare" a muncii, in realitate, ea mentine individualismul taranesc intact, pentru ca fiecare munceste pentru el. In timp ce Ghita vine la Bucuresti (si, in curand, la Cluj-Napoca), sotia sa merge joi in targ la Jibou, iar vineri si sambata la Baia Mare. Amandoi sunt mereu pe drumuri, dar nu se plang. Castiga bani buni si ii determina si pe vecini sa iasa din amortire. Livada e sufletul lor, de aceea au reusit sa transfere interesul pentru pomi si celor doi baieti, Ionut si Ovidiu, amandoi absolventi de studii superioare (dintre care unul chiar de horticultura), indragostiti de livada si gradina inca din copilarie. Cu o asemenea forta de munca, la care se adauga vrednicul ginere Iulian Dale, familia Pop trece peste obstacole, se integreaza usor in "lumea noua", cum ii place lui Ghita sa spuna. A fost de acord cu deschiderea magazinului din Bucuresti, dintr-un motiv practic: era intrebat mereu, de clienti, unde poate fi gasit si saptamana sau luna urmatoare. Ce sa le spuna? Niciodata nu erau siguri unde vor gasi loc. Acum, clientii pot rasufla usurati: magiunul, mierea, painea, merele, branza de burduf cu busuioc, cascavalul cu chimen, carnatii de Mangalita, casul in coaja de brad si toate celelalte bunatati care le-au dus faima maramuresenilor printre bucuresteni au o adresa exacta: in cartierul Dorobanti.
"Am ramas la oi si nu-mi pare rau, deoarece asta a fost trecutul, asta-i si viitorul nostru"
Pe Ghita Bangala din Fundata, ocupat in munti cu turma de mioare si cu strecurarea casului, il reprezinta la Bucuresti fiul sau, Madalin, un ciobanas cu trei sute de oi si patruzeci de vaci, care s-a hotarat sa ramana alaturi de familie, de mama, de tata, de bunicul si de sora. Daca-l intrebi cu ce se ocupa la 19 ani, pustiul imbracat in halat alb si sapca rosie iti raspunde simplu: "Il mostenesc pe tata, pe bunicul si pe strabunicul. Am ramas la oi si nu-mi pare rau, deoarece asta a fost trecutul, asta-i si viitorul nostru". Diviziunea muncii e clara in familia Bangala: Madalin la vanzare, in Bucuresti, ca "are fata comerciala"; mama, Daniela, face fanul, se ingrijeste de gospodarie si de pensiunea de trei margarete a familiei. Tatal, Ghita, face branzeturile, iar bunicul, Ion, administreaza stana si struneste ciobanii. Mai intra in ecuatie surioara Adina, de 17 ani, care munceste oriunde e nevoie, dar pe care, dupa parerea lui Madalin, n-o prea trage inima sa ramana "pe veci" la stana. Respectand canoanele eco, familia Bangala nu produce prea mult, dar atat cat produce este de foarte buna calitate.
* * *
Tataran, Pop si Bangala (senior si junior) sunt tarani ardeleni care au venit sa cucereasca Bucurestiul. Arma lor - lucrul bine facut. Cu cat vor fi mai multi ca ei, cu atat mai putin ne vom teme de crizele ce bat amenintator la portile lumii.