Nu exista, probabil, sef de stat sau de guvern de pe Terra care sa nu vrea sa ajunga, cel putin o data in cariera sa, in somptuosul birou, in calitate de oaspete oficial, stiind ca faptul respectiv inseamna consacrarea sa internationala. Ca urmare, nu este deloc intamplator ca, la ora cand scriu aceste randuri, doua televiziuni romanesti transmit doua filme artistice - "Crima la nr. 1600" (este vorba de adresa 1600, Pennsylvania Avenue, din Washington DC, unde se afla Casa Alba) si "Un presedinte american", cu Michael Douglas intr-un rol memorabil, ambele cuprinzand numeroase scene ce se desfasoara in Biroul Oval. Este una dintre cele 132 de camere ale Casei Albe, dar cea mai importanta, cea in care lucreaza, are convorbiri cu sfetnicii de taina ori cu omologi din alte tari ale lumii si ia decizii, uneori capitale pentru viata intregii planete, cel desemnat POTUS (abreviere de la President of the United States). Adeseori, de acolo se pronunta discursuri radiodifuzate si, mai nou, televizate, in cele mai incordate clipe pentru natiunea americana. Din acest salon elegant au fost declansate numeroase razboaie si s-au plamadit tot atatea tratate de pace. La Washington, el este simbolul centrului de gravitatie al puterii, locul unde se elaboreaza in mare parte politica americana, cu cele bune sau rele ale ei. "Biroul oval este o camera in care se face istorie. In care scandalurile izbucnesc si in care crizele explodeaza. In care puterea corupe sau in care libertatea triumfa. Este teatrul erorilor tragice si al dramelor ingrozitoare, al crimelor mari si al comediilor banale", scrie William Doyle, in cartea sa, "Inside the Oval Office".
Casa Alba
Resedinta oficiala si principalul loc de munca al presedintelui SUA - Casa Alba - este un imobil construit in stil georgian, intre 1792 si 1800, din gresie vopsita in alb. Initiativa apartine primului presedinte american, George Washington (1789-1797), el fiind cel care a ales locul in care sa fie ridicata cladirea, inconjurata de un parc de sapte hectare. Primul sef al Executivului american care s-a mutat in ea, in 1800, a fost John Adams (1797-1801). La inceput, seful statului avea un birou dreptunghiular (sa retinem amanuntul, intrucat, in timp, aceasta forma geometrica va suferi modificari importante), situat la etajul al doilea, chiar in centrul noii aripi a Palatului Prezidential. De la inceput, in acest imobil se amesteca aproape firesc viata publica si viata particulara a celui ce-l ocupa pe timpul mandatului sau. Mai precis, intimitatea lui are un spatiu aproape meschin, ascuns destul de greu privirilor indiscrete. Cu toate astea, numeroase carti au demonstrat ca a existat adesea o viata secreta bogata, chiar la Casa Alba, a presedintilor in exercitiu! Timp indelungat, presedintii si familiile lor, uneori numeroase, au impartit apartamentele cu birourile colaboratorilor, in imobilul principal.
In 1902, presedintele Roosevelt a acaparat tot etajul al doilea al cladirii principale, pentru a-si caza acolo cei sase copii. Totodata, el a luat decizia de a construi o aripa "provizorie" in vest, West Wing, dar care sa nu fie la fel de inalta precum cladirea principala, spre a nu-i afecta perspectiva. Succesorul sau, William Howard Taft (1909-1913), este "nasul" oficial al Biroului Oval, asa cum a intrat in istorie, el fiind cel care a extins aripa de vest si, totodata, a decis ca biroul sefului sau de cabinet - care avea o forma rotunda - sa fie transformat in oval. In decembrie 1929, chiar in ajunul Craciunului, sub mandatul lui Herbert Hoover (1929-1933), aripa de vest a fost distrusa in urma unui incendiu datorat unui scurtcircuit. Ca urmare, Hoover a reconstruit Biroul Oval pe acelasi loc, imbunatatind insa calitatea tapiseriei si instaland in premiera aer conditionat. Avatarurile Biroului Oval au luat sfarsit abia pe timpul presedintiei lui Franklin Delano Roosevelt (1933-1945), singurul sef de stat american ales de trei ori. Nemultumit de dimensiunea si designul intregii aripi de vest, Franklin D. Roosevelt l-a angajat pe arhitectul Eric Gugler, cu care a colaborat strans, pentru a redesena aripa respectiva si Biroul Oval. Acesta din urma a fost plasat in coltul de sud-est al aripii, avand mai multa intimitate si oferind un acces mai usor si mai discret la resedinta. Apoi, el si arhitectul au stabilit si un detaliu important: felul in care sa fie amplasat mobilierul in camera si mai ales cele doua fotolii din fata semineului. Din aceasta ultima perspectiva, este foarte interesant un amanunt: lumea il vedea pe presedinte asezat in stanga, in timp ce oaspetele lui statea in dreapta. Prin aceasta pozitie permanenta, Roosevelt se afla la aceeasi inaltime cu vizitatorul lui, fara a se pune in evidenta paralizia picioarelor lui, datorata poliomielitei.
Darul reginei Victoria
De la Franklin D. Roosevelt si pana azi, toti cei 11 care i-au urmat au folosit Biroul Oval, care a devenit astfel locul ce simbolizeaza puterea presedintelui SUA. Asa cum este acum, el se afla la nivelul solului si are patru intrari. De notat ca sub Biroul Oval este o zona ocupata de Secret Service, iar nu departe se gaseste Situation Room, incaperea din care presedintele poate urmari desfasurarea unor situatii limita pentru securitatea SUA. De pilda, recent, acolo a fost urmarita secunda cu secunda "Operatiunea Geronimo" prin care a fost asasinat in Pakistan liderul Al Qaida, Osama Bin Laden. Mai nou, o mare problema pentru fiecare nou ocupant al Biroului Oval au reprezentat-o mobila, tapiseriile, tablourile sau statuetele ce l-au decorat. Se spune, de pilda, ca Biroul Oval inaugurat de presedintele Taft a fost cel mai colorat din istoria acestei incaperi. Cand la Casa Alba a venit John F. Kennedy (1961-1963), el a lansat o traditie potrivit careia fiecare noua administratie redecoreaza Biroul Oval dupa gustul sau. De fapt, cea care a facut toate astea a fost sotia lui, Jackie, iar ulterior, fiecare noua Prima Doamna a avut un rol decisiv in aceasta actiune, care a devenit foarte mediatizata, stirile informand despre fiecare detaliu si despre fiecare noua modificare. Un amanunt interesant este legat de masa de lucru a presedintelui, numita "Resolute desk", intrucat a fost realizata din scanduri ale fregatei britanice HMS Resolute, facute cadou de regina Victoria a Marii Britanii presedintelui Rutherford B. Hayes (1877-1881), in 1880. Ulterior, exceptandu-i pe presedintii Lyndon B. Johnson si Richard Nixon (care si-au adus propriile birouri), Gerald Ford si George Bush senior, toti sefii Casei Albe au folosit acea masa.
Decizii istorice
Biroul Oval a fost evocat de aproape toti cei care au lucrat acolo, fie in declaratii speciale, fie in memoriile lor, fiecare apeland la sintagme memorabile sau relatand intamplari si momente deosebite, consemnate cand s-au aflat in fruntea administratiei si au lucrat in Biroul Oval. Din aceasta ultima perspectiva exista exemple numeroase. Sa reamintim cateva: in Biroul Oval s-a decis intrarea SUA in al doilea razboi mondial dupa atacul de la Pearl Harbour (7 decembrie 1941); s-a hotarat debarcarea aliatilor in Normandia (6 iunie 1944); s-a ordonat lansarea primelor bombe atomice la Hiroshima (6 august 1945) si Nagasaki (9 august 1945); POTUS s-a adresat natiunii in cazul crizei rachetelor sovietice din Cuba (toamna lui 1962); s-a dat aprobare operatiunii privind zborul pe Luna si s-a vorbit cu astronautul Edwin Aldrin, ce a ajuns acolo in iulie 1969; presedintele Nixon si-a anuntat demisia (august 1974) in urma scandalului Watergate; s-a anuntat natiunii americane raspunsul la atentatele din 11 septembrie 2001. Este de la sine inteles ca nu tot ce se intampla in spatele usilor inchise din Biroul Oval se anunta publicului. Nu de putine ori, marturii ale unor persoane implicate direct in evenimente sau care au asistat la ele au luminat, in cu totul alt fel, viata de zi cu zi de la locul de munca al presedintelui. Asa s-a aflat ca, in timpul celui de al doilea razboi mondial, Roosevelt avea pe birou doua figuri caricaturale: una se chema Adolf (Hitler-n.n.), iar cealalta Benito (Mussolini-n.n.); ca presedintele Eisenhower juca golf chiar in aceasta camera, fapt ce a dus la degradarea parchetului; ca fiul lui Kennedy, John-John, se juca printre picioarele tatalui sau; ca marele interpret Elvis Presley a venit aici imbracat intr-o mare capa violeta si cu ochelari negri, in decembrie 1970; ca, la mijlocul anilor 1990, in timp ce liderul palestinian Yasser Arafat astepta afara, in Gradina trandafirilor, sa intre la Clinton, acesta avea chiar in Biroul Oval o intalnire de amor cu stagiara Monica Lewinsky, una dintre multele desfasurate chiar in camera sa de lucru. Desigur, sunt multe de zis si despre felul cum este asigurata securitatea Casei Albe si implicit a Biroului Oval. Cu toate acestea, Casa Alba este considerata cea mai bine protejata cladire de pe glob. In orice clipa si la orice ora din zi si din noapte, un sistem ultrasofisticat ce include si rachete, care este perfectionat mereu, asigura apararea acesteia. De asemenea, a fost instituita o zona de excludere aeriana. Daca in aer protectia este bine realizata, paradoxal, nu acelasi lucru s-a intamplat la sol. De exemplu, anul trecut, doi indivizi au reusit sa se strecoare in Casa Alba, cu prilejul unei receptii, creand un scandal de proportii, indeosebi la nivelul Secret Service.
Un alt capitol din istoria Biroului Oval il reprezinta prezentarea in filme realizate la Hollywood a unora dintre cei ce au locuit la Casa Alba, iar faptul a fost consemnat inca din primele decenii ale veacului trecut. Astfel, in 1933, regizorul Gregory La Cava a realizat o pelicula dedicata carismaticului Franklin D. Roosevelt, cel mai iubit presedinte din istoria americana. Dupa sase ani, marele regizor John Ford a realizat "Young Mr Lincoln", interpretat de Henry Fonda, care avea atunci 34 de ani, si a intruchipat un presedinte mitic, asa cum a intrat in istorie cel asasinat in aprilie 1865. Din lunga lista pe care se afla nume precum ale lui John Frankenheimer sau Ivan Reitman, retinem filmul "Nixon" regizat de Oliver Stone, avandu-l in rolul principal pe Anthony Hopkins, care a creat un sef al Biroului Oval crispat si paranoic...
Dincolo de toate acestea, Biroul Oval este insa locul strategic cel mai puternic si cel mai mediatizat din intreaga lume. Este cu adevarat o camera in care se iau decizii istorice, cu implicatii pentru intreg mapamondul.