- De ani de zile, pe adresa redactiei vin nenumarate scrisori ce solicita solutii de tratament pentru incontinenta urinara. Daca la inceput ele se refereau la copii, in ultima vreme, in cauza se afla adulti si varstnici, deopotriva barbati si femei. Ce este, de fapt, aceasta suferinta neplacuta si ce o provoaca?
- Incontinenta urinara inseamna pierderea necontrolata de urina. Principalul inconvenient al afectiunii tine mai mult de igiena personala si de confortul psihic al pacientului, decat de gravitatea bolii in sine. Va dati seama ca nu este usor de acceptat sa ai mereu hainele murdare, patate de urina... Nu mai vorbim de mirosul care insoteste episoadele neplacute ale acestei tulburari. Insa si frica de a pierde necontrolat urina, chiar si atunci cand incontinenta nu apare, este la fel de groaznica - de exemplu, frica de a nu apuca sa ajungi la timp la toaleta. Din start, trebuie sa pun accent pe faptul ca se disting doua tipuri de incontinenta. In cazul incontinentei urinare de efort, la originea pierderii de urina sta slabirea muschilor perineului si a sfincterelor. Aceasta "slabiciune" are, uneori, si o componenta genetica - unele persoane au o structura mai laxa a tesutului de colagen, mostenita astfel pe linie ereditara, si sunt predispuse la incontinenta de efort.
In cazul incontinentei prin imperiozitate, cauzele declansarii sunt mai putin clare. Se pare ca centrii nervosi implicati in controlul si "calmarea" vezicii nu functioneaza corect si vezica urinara isi declanseaza singura contractii, care sunt percepute de persoana respectiva ca o urinare sau o pierdere iminenta de urina.
- Incontinenta urinara afecteaza in mod diferit femeile si barbatii?
- Incontinenta urinara apare atat la femei, cat si la barbati. Insa contextul incontinentei poate fi diferit: pierderea urinei la tuse sau efort fizic apare mai ales la femei, in timp ce pierderea urinei la emotii, frig sau pierderea prin prea-plin apare cu egala frecventa la femei si barbati.
Femeile au uretra mai scurta, deci sunt mai predispuse la aceasta neplacere. In plus, sfincterele sunt afectate de dilatatiile produse de nasteri. Incontinenta la efort este urmarea fireasca a unei slabiciuni a perineului si a sfincterelor. Barbatii pierd urina la efort doar cand au in antecedente interventii chirurgicale in zona pelvisului sau a perineului. Se mai intampla ca si barbatii sa aiba incontinenta la efort, prin asa-numitul "prea plin", care este o retentie cronica ignorata mult timp; asta inseamna ca vezica nu se goleste niciodata complet, raman cantitati mai mari de 200 ml dupa urinari, ceea ce face ca, atunci cand se umple foarte mult, sa "dea pe afara". Pierderile de acest gen apar mai ales noaptea. Acest "prea plin" poate sa apara si la femei, dar mult mai rar.
- Orice persoana a avut, macar o data in viata, senzatia "ca face pe ea", ca "scapa urina"!...
- Daca o persoana a avut o data sau de doua ori senzatia ca scapa urina daca nu ajunge repede la toaleta, avand vezica foarte plina, nu poate fi vorba de incontinenta. Senzatia subita si intensa de a urina, care forteaza persoana sa caute in graba o toaleta, fiindu-i frica sa nu piarda urina pana va ajunge acolo, este incontinenta prin imperiozitate, data de vezica hiperactiva. Aceste persoane urineaza mai des, relativ cate putin de fiecare data, frecvent se trezesc si noaptea pentru a urina, tot in graba...
- Diagnosticarea afectiunii poate pune probleme?
- Simptomele primare pot fi confundate cu suferintele date de prostata - la barbati, sau cu ruptura de perineu - la femei. De regula, anamneza - prin intrebari simple, de exemplu "Pierzi urina doar la efort, sau in momentul cand simti senzatia de a urina?" - ne poate orienta spre diagnosticul diferentiat. Se pot obtine si informatii obiective, daca persoana in cauza completeaza o zi, doua sau trei, un tabel numit "calendar mictional", in care noteaza orele cand urineaza, cantitatile si momentele cand pierde urina. Acest tabel ofera medicului foarte multe informatii, care apoi pot fi discutate si analizate cu pacientul. De mare importanta pentru un diagnostic corect sunt si analizele de urina (de sange - mai putin), si testarea glicemiei, deoarece sunt multi diabetici cu tulburari urinare - unii care nici macar nu stiu ca au diabet! Apoi, o ecografie a aparatului urinar este necesara la toti cei cu pierderi de urina. Exista si alte analize complexe, numite teste urodinamice, care se fac persoanelor cu indicatia de a efectua o operatie, dar si celor la care pierderea de urina este urmarea unei boli neurologice. Aceste probe urodinamice masoara presiunea din vezica si din sfinctere in timpul umplerii si golirii vezicii urinare si aduc date interne despre cauza pierderii de urina.
La pacientii cu boli neurologice, pierderile de urina sunt mai importante, urinarea este mai frecventa si mai suparatoare - atat pentru ei, cat si pentru persoanele care ii ingrijesc. Exista multe afectiuni neurologice care provoaca tulburari urinare: accidentul vascular cerebral, boala Parkinson, scleroza multipla, mielitele, hernia de disc intervertebral, traumatismele vertebrale etc. Multi dintre acesti pacienti sufera de asa-numita "vezica neurologica" - disfunctie care poate avea diverse moduri de manifestare, in functie de coordonarea cu sfincterele. Din aceasta cauza, pacientii cu boli neurologice necesita investigatii urodinamice.
In cazul retentiei cronice de urina, care duce la incontinenta prin "prea plinul" vezicii, se pot face ecografii care determina cantitatea de reziduu post-mictional. De regula, vezica urinara contine circa 400 ml de urina. Or, un pacient cu retentie cronica nu elimina mai mult de 50-100 ml la mictiune, iar vezica nu mai are capacitatea sa se umple. La inceput, pacientul urineaza cate putin si des, dar ajunge sa si piarda urina, din cauza faptului ca vezica este mereu plina cu urina. Aceasta afectiune poate duce la probleme grave, deoarece o serie de produse metabolice toxice reintra in circuitul sanguin - uree, creatinina, acid uric etc. In aceste cazuri, pacientul este invatat sa se sondeze la domiciliu, din cand in cand, pentru eliminarea completa a urinei din vezica, urmand ca - in acelasi timp - sa urmeze un tratament adecvat.
- Cum se poate opri pierderea necontrolata de urina?
- Practic, "strangand robinetul". Exercitiile de intarire a muschilor perineului antreneaza si sfincterele. Daca este antrenat muschiul perineului, automat se intaresc si sfincterele - atat cel vezical, cat si cel anal. In timpul executarii acestor exercitii, foarte importanta este relaxarea muschilor fesieri si abdominali - de aceea este bine ca primele exercitii sa fie conduse de un specialist fizioterapeut. Primele exercitii se fac in pat, in stare de completa relaxare, astfel incat sa se simta contractiile perineului si ale anusului, ca si cum ar fi atrase in interiorul organismului. Nu numarul exercitiilor este important, ci executarea lor corecta! In primele saptamani se invata doar controlul acestor muschi, urmand ca ulterior sa se faca zilnic doua serii de cate 50 de contractii. Crescand volumul si tonusul sfincterelor, capacitatea lor de a retine urina se imbunatateste. Aceasta foloseste in primul rand pentru incontinenta de efort, dar si incontinenta prin imperiozitate poate fi mai bine controlata, deoarece un sfincter mai tonic are un efect calmant asupra vezicii hiperactive, care produce acest tip de incontinenta. In plus, in cazul incontinentei prin imperiozitate, pot fi recomandate si medicamente cu efect calmant asupra vezicii, concomitent cu programul de antrenament al perineului. Totusi, unele persoane nu-si pot controla muschii perineului. In cazul lor, trebuie inceput un antrenament indus prin stimularea electrica a muschilor perineali. Electricitatea ii contracta, ii tonifiaza si, in unele cazuri, reapare autocontrolul, asa ca persoana respectiva poate sa faca exercitii singura. Si vezica hiperactiva poate beneficia de stimulari electrice. In acest caz, nu mai sunt stimulati muschii, ci nervii care ajung la centrii ce controleaza vezica urinara (curentul folosit are alti parametri decat cei pentru incontinenta la efort).
- Au succes aceste metode?
- Aplicate combinat (medicamente, gimnastica, stimulari electrice), o perioada mai mare de trei luni, aceste metode fac ca mai mult de jumatate din persoanele tratate sa aiba imbunatatiri semnificative - pierderea de urina se reduce in asemenea masura, incat pacientii spun ca nu mai simt nevoia unui altfel de tratament.
- Daca problema incontinentei nu se rezolva prin aceste tehnici, exista si alte variante de tratament?
- Pentru incontinenta urinara de efort se pot face interventii chirurgicale, cea mai la moda fiind introducerea unei "bentite" sub uretra, pe care o ridica putin, realizand in acest fel o bariera care previne pierderea de urina.
Pentru incontinenta prin imperiozitate se poate recurge la injectarea de toxina botulinica in vezica urinara - un calmant foarte puternic, pentru contractiile vezicii.
- Sunt si cazuri mai grave de incontinenta?
- Pe criterii obiective, cazul este grav cand bolnavul pierde multa urina, in permanenta. Numai persoana afectata poate decide cat de mult ii afecteaza incontinenta urinara activitatile profesionale, sociale sau familiale. Interesant este ca, dupa statistici, mai putin de un sfert dintre persoanele afectate ajung la medicul specialist! De unde putem trage concluzia ca pe unii oameni nu-i deranjeaza aceasta afectiune sau, pur si simplu, considera ca este cauzata de alti factori, subiectivi...
D-l dr. ANDREI MANU-MARIN poate fi contactat la Clinica "ELITE" din Bucuresti, str. Tudor Stefan nr. 42-44, sector 1, tel. 021/233.97.76, 0720/26.00.24 sau la Sectia Urologie a Spitalului de Urgenta "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" din Bucuresti, B-dul Ferdinand nr. 50, sector 2, tel. 021/252.36.35