"Cartier de vara"
O scena ridicata la intrarea din Piata De Gaulle, in Parcul Herastrau. Forfota obisnuita de sambata seara, tineri ce trec in viteza pe role sau pe biciclete inchiriate, familii iesite la promenada... Cativa curiosi se opresc din plimbare si copiii devin brusc atenti: de undeva se aud sonoritati muzicale, uneori interpretate live, la vioara si la pian. Sunt secvente audio din spectacolul "Ludwig, Nicolo & Jo", realizat de artistul polivalent Radu Gheorghe. Pe parcursul unei ore, am admirat spontaneitatea indragitului actor, capacitatea sa de a improviza, de a gasi in orice situatie o gluma, de a comunica direct cu un public foarte diferit de cel de teatru. Spre finalul reprezentatiei, "castigase" deja peste 100 de spectatori, ce s-au oprit din plimbare si s-au adunat, atenti, in fata scenei. "Ludwig, Nicolo & Jo" este un spectacol de pantomima, dans, muzica, improvizatie, ce a avut premiera in 2005, la Teatrul National. L-am rugat pe Radu Gheorghe sa ne spuna care sunt provocarile si diferentele intre un spectacol jucat pe scena unui teatru si unul in parc.
"Ludwig, Nicolo & Jo, spectacolul nascut pe baza unor numere muzicale si de pantomima mai vechi create de mine si care asteptau momentul sa se contopeasca intr-un show unitar, a avut sansa sa debuteze pe una din scenele Teatrului National, unde a tinut afisul timp de trei stagiuni. Dupa aceea, a devenit un spectacol itinerant, bun la toate, adica potrivit pentru aproape orice fel de eveniment, loc sau public. In sala sau afara, in tara sau in strainatate, noi, adica eu si prea talentatii mei colegi Mihai Bisericanu si Georgeta Ciocarlan, ca niste adevarati profesionisti ce ne aflam, am incercat, si cred ca am reusit de fiecare data, sa pastram spectacolul cat mai aproape de varianta originala. Desigur, el este astfel conceput, incat sunt permise anumite libertati (improvizatii), pe care actorii dintr-un spectacol de teatru obisnuit nu le au. Dar chiar si asa, ramanem in... si pe schema, desi nu e tocmai usor. A juca intr-un parc e o proba de curaj sau de inconstienta, pe care putini le au. E foarte greu, pana la imposibil, sa convingi un public care e in... trecere. La Herastrau, nici macar nu se gandisera sa puna scaune! Am rugat sa le ofere celor cativa curiosi scaunele rezervate actorilor in cort (vreo 9). A doua zi, in parcul Sebastian, a inceput furtuna si abia am reusit sa-i trimit acasa pe copiii care venisera sa ne vada, inainte de a se dezlantui urgia. Afara nu e niciodata ca la sediu! Gandeste-te ca nu ai luminile de scena, nu ai nici un efect la ora 8 seara. Sunetul depinde mult de locatie, amplasament (intre blocuri sau nu) de talentul si dotarea inginerului de sunet si a instalatiei lui. Nu in ultimul rand, reusita spectacolului tine de educatia publicului trecator. Ca sa realizezi performanta noastra din parc, ar trebui sa vezi si o reprezentatie cu acelasi spectacol, la sala".
Spectacolul "Ludwig, Nicolo & Jo" face parte dintr-un proiect estival ajuns la cea de-a treia editie, "Bucuresti, cartier de vara". Intre 16 iulie si 4 septembrie, la fiecare sfarsit de saptamana, in parcuri bucurestene vor fi prezentate piese de teatru (participa si companii binecunoscute, precum Bulandra, Teatrul de Comedie, Metropolis, Nottara), muzica, dans, spectacole matinale pentru copii si chiar spectacole de stand up comedy. Sambata si duminica aceasta, 23 si 24 iulie, gazdele spectacolelor ce se desfasoara de la orele 10 si de la 20 vor fi parcurile Herastrau, Moghioros si Sebastian. Iata si alte evenimente culturale ce vor avea loc in aer liber, la fiecare sfarsit de saptamana al acestei veri. "Visul unor simfonii de vara" este un proiect ce aduce in fiecare duminica seara, pana pe 8 octombrie, cate un grup de instrumentisti din sfera muzicii clasice, in cochetul Parc Coltea, de la Universitate. Curtea Palatului Mogosoaia propune copiilor, in fiecare sambata si duminica, de la 11 la 17, o "Vacanta in parc", cu ateliere de creatie si spectacole de teatru de papusi.
"Stop trafic! Start joc!"
Tot sfarsitul de saptamana este momentul in care iubitorii sportului sunt chemati in strada. Mai precis, pe Bulevardul Kiseleff, inchis de la jumatate masinilor. Anul trecut a fost o surpriza foarte placuta sa vezi bulevardul plin cu mese de ping pong, cosuri de baschet sau fileuri de badminton, ocupate de bucuresteni de toate varstele, ce jucau de zor pana tarziu in noapte. Anul acesta, in fiecare week-end din iulie si august, de vineri seara (orele 22) pana duminica la pranz (14), este deja o certitudine: pe Kiseleff nu se mai aud frane si claxoane. Practic, soseaua s-a transformat intr-o alee a parcului Kiseleff. Sub deviza "Stop trafic! Fanii sportului revin pe teren", peste 7000 de bucuresteni au venit aici la fiecare sfarsit de saptamana din luna iulie, au asteptat sa se elibereze un teren, sau o masa de joc, au inchiriat o bicicleta si au facut sport. Am vazut familii intregi atrase intr-un joc pasional de fotbal de masa, barbati ce n-au mai jucat baschet din liceu, iar acum au prins din nou gustul, si copii ce puneau pentru prima oara, cu incantare, mana pe o racheta de badminton. Intr-un oras cu tot mai putine terenuri de sport, tot mai poluat, cu locuitori tot mai stresati, un astfel de teren urias de joaca intre copaci este mai mult decat binevenit. Mi-ar fi placut ca la aceasta a doua editie sa se remedieze unul din neajunsurile de anul trecut, anume - faptul ca pe unele terenuri se joaca in semiintuneric. Cateva becuri puse pe un bulevard din centrul orasului nu ar trebui sa fie o problema. Oricum, in week-end-ul trecut, cei hotarati sa joace baschet, tenis de masa sau badminton, pe Kiseleff, pana noaptea tarziu, au primit o veste buna. In sfarsit, dupa aproape 40 de ani de pauza, Bucurestiul are din nou o retea de autobuze de noapte!
Domnisoarele cu ghete pe arcuri
Agitatie maxima sambata seara, pe la 10, in cel mai intunecos loc al bulevardului. Pare o lectie deschisa de aerobic, insa este mai mult de atat. Treizeci de doamne si domnisoare sar de o ora in ritmul muzicii si fac diverse exercitii, incaltate pe un soi de ghete prevazute cu arcuri. Efortul fizic este intens, dar toate "cursantele" au un zambet larg pe fata, in frunte cu profesoara lor, Diana Stirbu. "Se stie ca sariturile elibereaza endorfine, iar asta creeaza o stare de bine, de asta suntem asa de fericite", spune ea. Kangoo Jumps au fost brevetate la mijlocul anilor '90, iar Diana este una din initiatoarele acestui curent in Romania. "Se consuma 100 de calorii in zece minute de antrenament, dar trebuie stiut faptul ca exercitiile cu Kangoo Jumps nu se adreseaza doar persoanelor ce vor sa slabeasca sau sa-si mentina silueta. Ele protejeaza coloana si gleznele, sunt foarte binevenite in cazul unor fosti sportivi de performanta sau doar amatori, ca exercitii de reabilitare. Eu fac sport de cand ma stiu, iar acum, dupa ani de predat aerobic, am ceva probleme cu genunchii, cu spatele, probleme pe care nu le mai resimt atunci cand alerg pe ghetele Kangoo Jumps. Ma bucur sa vad tot mai multi oameni alergand prin parcurile din Bucuresti cu aceste ghete. Programul pe care il propun pe Kiseleff in fiecare sambata seara nu difera mult de orele mele de la sala, iar reactia oamenilor mi se pare fantastica. In prima saptamana nu prea s-a stiut, au venit mai mult vechile mele cliente, ce ma urmeaza peste tot, dar apoi am avut multe solicitari. Am vazut si multi copii dornici. Nu poti incalta KJ daca nu ai cel putin 30 de kilograme, dar acum a venit o fetita la mine, mi-a spus ca a facut balet si ca are forta in picioare si m-am bucurat sa o vad ca, intr-adevar, rezista la o ora de antrenament. Oamenii pot veni cu propriile lor ghete sau pot inchiria de la noi. Par foarte bucurosi sa poata face sport in aer liber, nu in spatiu inchis, si dupa antrenament vor sa afle cat mai multe, unde ma gasesc, cum pot continua".
Fotografiile autorului