Zeii civilizatori
Enki, patronul spiritual al orasului sumerian Eridu, era zeul "apelor din adancuri", "Apzu", unul dintre cei mai importanti zei din panteonul sumerian, cunoscator al tainelor adancurilor, cel care l-a creat pe primul om, Adapa, din amestecul propriului sange cu cel al unei fiinte ce salasluia pe pamant. Enki era si un zeu al intelepciunii, protector al stiintelor si artelor, un zeu civilizator prin excelenta, care l-a invatat pe om scrisul si arta constructiilor. El i-a salvat pe urmasii lui Adapa de marele Potop, invatandu-i sa construiasca o corabie "cu podea si sus si jos", un submarin, dandu-le si un pilot zeiesc, care sa-i conduca la un punct de intalnire, cand apele se vor linisti. Conform mitologiei sumeriene, Enki locuia in Apzu, de unde iesea adesea la suprafata, pentru a-si conduce supusii. Mai adanc de "casa" lui Enki, locuiau "zeii intunecimii", fiinte care nu ieseau niciodata la suprafata, neputand trai pe pamant.
In mitologia greaca, intalnim naiadele, zeitati ale apelor care traiau in lacuri si lagune, apareau in fantani adanci si erau socotite cele mai vechi spirite. Oceanidele traiau in ape sarate, iar nereidele, in Mediterana.
La filistini, il intalnim pe zeul Dagon, iesit din Marea Eritreei, avand infatisare jumatate om si jumatate peste. Chiar si preotii lui erau infatisati cu costume amfibii, cand ii aduceau ofrande, desi templele inchinate lui Dagon erau pe uscat. Babilonienii spuneau ca Oannes, zeul-peste, a adus civilizatia pe pamant. Acesta putea sta ziua intre oameni, pe uscat, iar noaptea se intorcea in adancuri.
In Africa, bastinasii cred in spiritele ancestrale Nommo, descrise ca fiinte hermafrodite, asemanatoare pestilor, dar cu trasaturi umane, care traiau in ape. Uneori erau descrise avand doua picioare, alteori cu picioarele lipite, ca o coada de peste. Erau foarte intelepte, adesea fiind numite "Invatatorii". Conform mitologiei africane, Dagon si Nommo erau primele fiinte create de zeul cerului, Amma. Toti acesti zei amfibii ai antichitatii se remarcau prin dimensiuni impresionante, la fel ca si "descendentii" lor actuali.
Mumia misterioasa din Egipt
Despre mumiile egiptene se scrie mereu cate un capitol, pe masura ce sunt descoperite si identificate. Insa despre mumia unui barbat inalt de peste doi metri si jumatate nu a aparut nici o stire in mass-media, ci s-a vorbit despre ea doar la anumite simpozioane. Era ciudata, infricosatoare si inexplicabila. In afara de inaltimea neobisnuita, mumia ce reprezenta un barbat nu avea nas, iar in loc de urechi, avea doua gauri. Vechimea ei a fost datata la 4000 de ani. Mormantul arata ca este vorba de un nobil, insa nu toate obiectele descoperite tineau de cultul mortilor din Egiptul antic. Un disc metalic, inscriptionat cu semne ciudate, ramasitele unor pantofi ce pareau a fi dintr-un material plastic si multe tablete de piatra, ce infatisau planete, stele si masinarii misterioase, nu si-au gasit explicatia. Nici interiorul mormantului nu parea a fi fost finisat prin tehnicile egiptene. Peretii de piatra fusesera polizati, avand netezimea unei marmuri. Pietrele parca ar fi fost taiate cu laser.
Cercetatorii Paul Stonehill si Philip Mantle au remarcat ca astfel de creaturi ciudate, foarte inalte si neavand urechi si nas, au fost semnalate si in regiunea Lacului Issik Kul, din nordul Muntilor Tian Shan, Kirkizstan. Localnicii le numeau creaturi ale apelor si povesteau ca, in timpurile de inceput, acestea stapaneau Pamantul. Uriasii marini au fost semnalati in diverse variante si in alte colturi ale lumii, in toate epocile, fiind prezenti in mitologiile locale ca zei civilizatori.
Rapoartele marinarilor sovietici
Declasificarea "dosarelor X" ale Marinei rusesti a scos la iveala rapoarte despre incidente ciudate, avandu-i ca protagonisti pe marinarii si scafandrii militari, pe de-o parte, si fiinte acvatice foarte asemanatoare cu oamenii, dar avand o lungime in jur de trei metri si picioarele lipite intr-o coada de peste. Revista "Svobodnaya Pressa" nota cateva dintre aceste intalniri neasteptate, care dateaza de pe vremea cand comandantul Fortelor Navale sovietice era amiralul Nikolai Ivanovici Smirnov. Vladimir Azaza, fost ofiter de marina, devenit ulterior cercetator al fenomenului OZN, a apreciat ca documentele declasificate sunt extrem de valoroase, datorita rigurozitatii rapoartelor, ce dovedesc ca faptele intamplate erau cu adevarat iesite din comun, militarii facand tot posibilul sa elucideze fenomenul neobisnuit. In afara de incidentele semnalate in partea sudica a Triunghiului Bermudelor, in Caraibe si in adancurile Oceanului Atlantic - in special legate de OZN-uri, care apareau si dispareau brusc in adancuri - mai erau si incredibilele rapoarte despre fiinte acvatice, intalnite aproape de asezari omenesti, la Lacul Baikal. In 1982, un grup de sapte scafandri militari au intalnit fiinte umanoide amfibii inotand la o adancime de 50 de metri. In urma confruntarii cu acestea, trei scafandri au murit, iar ceilalti patru au fost grav raniti, ramanand cu dizabilitati.
O tentativa de capturare esuata
Mai multe detalii din acest raport au fost publicate de revista rusa a fenomenelor paranormale "Anomalia", in 1992. Aflam din ele ca scafandrii militari faceau parte dintr-o unitate care se antrena in lacurile de mare adancime, din regiunile militarizate Turkmenistan si Asia Centrala. Era in 1982, la Issik Kul. Scafandrii au raportat observarea unor fiinte uriase, cu trasaturi umanoide, care inotau in adancime, fara sa aiba greoaiele costume de protectie pe care le purtau militarii. Aveau doar un costum argintiu, subtire, mulat pe corp, si o casca sferica pe cap. La locul de antrenament a sosit si seful Serviciului de Scafandri Militari, care avea rapoarte din toate regiunile unde se antrenau scafandrii. Practic, in toate lacurile de mare adancime ii fusesera semnalate astfel de creaturi ciudate, care nu erau nici din regnul uman, nici vreun tip de animal acvatic cunoscut si clasificat. S-a hotarat capturarea unei asemenea fiinte, pentru a se elimina suspiciunile ca ar fi fost o creatie artificiala a inamicilor. Operatiunea a fost gandita in stil pescaresc, plasa fiind cea mai recomandata pentru prinderea unor fiinte de asemenea dimensiuni. Insa, cei sapte scafandri care au incercat sa intinda plasa au fost azvarliti de o forta uriasa, care i-a propulsat deasupra apei. Din cauza depresurizarii bruste, militarii puteau suferi embolii, asa ca au fost inghesuiti in singura cabina de decompresie pe care o aveau la locul de antrenament, desi nu era loc decat pentru doi. Trei militari au decedat, din cauza sindromului Caisson, iar ceilalti patru au ramas cu dizabilitati. La putin timp de la intamplare, Comandamentul Major al Fortelor de Uscat a primit un raport privind creaturile subacvatice, precum si alte fenomene neobisnuite, lumini, anomalii etc., petrecute in adancurile lacurilor din regiunea Turkmenistan, fiind atasata si o harta a acestor lacuri.
Regele Ossounes din Issik Kul
La sfarsitul anilor '30, doi localnici din regiunea Transiliisk Ala-Tau au gasit intr-o pestera din apropierea Lacului Issik Kul trei schelete umanoide, lungi de trei metri, ale caror trupuri erau impodobite cu lilieci din argint. Cei doi au luat podoabele, le-au topit, pastrand doar o bucata. Cand autoritatile au aflat povestea, artefactul ramas a fost luat si studiat de catre cercetatorii sovietici. Insa nu au reusit sa dateze bijuteria. Localnicii nu se mai mira de astfel de descoperiri, sustinand ca este vorba de fiintele umanoide din adancuri. O legenda kirkiza vorbeste de un intreg oras scufundat in Lacul Issik Kul. Conducatorul orasului era regele Ossounes, o creatura umanoida, avand urechile alungite. Ossounes aminteste de zeul-peste Oannes al babilonienilor. In urma cu 2500 de ani, pe malul lacului se intindea o metropola bogata a masagetilor. Mormintele se aflau la cinci metri adancime si a fost nevoie de scufundatori ca sa cerceteze siturile arheologice. In morminte s-au gasit adevarate comori, un motiv des intalnit pe obiecte fiind un rege inconjurat de dragoni acvatici, in care monarhul are pe cap o coroana terminata cu doua coarne, asemanatoare "urechilor alungite" din legenda kirkiza. Si mai spectaculos, pe doua artefacte de aur sunt reprezentate fiinte umanoide cu coada de peste, una dintre ele avand si-o barba la fel ca regele Ossounes, de unde si presupunerea ca portretul era al lui.
Somnul cataleptic
O alta marturie ii apartine unui vanator de rechini, care, navigand pe coasta Marii Negre, in dreptul regiunii Anapa, a intalnit acelasi gen de fiinte umanoide, descrise de toti cei care le-au vazut: inalte de trei metri, cu chipuri umanoide. Numai ca acestea aveau picioarele lipite, formand o coada de peste. Sau poate era un costum special. Vanatorul le-a intalnit la o adancime de opt metri, pe cand ieseau la suprafata. Purtau un soi de casti, prin care se zareau niste ochi bulbucati. Pielea le era foarte deschisa la culoare, iar degetele de la maini unite prin membrane. Unul dintre inotatori a intins mana spre vanatorul de rechini, intr-un gest de salut.
Mikhail Demidenko, autorul, printre altele, al cartii "Pe urmele SS in Tibet" (1999), a fost interpret pe langa Armata Rosie a Chinei, in timpul razboiului. In 1954, a insotit intr-o misiune in Tibet ofiteri de rang inalt sovietici, in provincia autonoma a uigurilor, Xindjiang. Intr-o noapte, s-au cazat la o manastire lamaista. Acolo, Demidenko a intalnit un calugar batran, rus de origine, care le-a povestit ca in pesterile de langa lacurile glaciare exista uriasi-amfibii, de trei metri, care dorm intr-un somn impus, cataleptic. Cand ii descopera, militarii chinezi ii omoara ca sa nu se mai trezeasca. Legendele vorbesc si despre uriasii care traiesc in adancul pamantului, in Shambala, misteriosul regat in cautarea caruia au plecat si expeditionarii lui Hitler.
Lacul artificial din Zhada
Cea mai ciudata relatare vine din partea Armatei de Eliberare a Poporului din China. Incidentul s-a petrecut la granita cu India, in regiunea himalayana Ladakh, disputata de cele doua tari. AEP a trimis o unitate de blindate spre Zhada, de la baza din Niuke. Insa nu au putut ajunge la punctul de desfasurare, din cauza unui lac artificial, creat peste noapte la vest de Zhada, pe o latura a Raului Langchiui, care ameninta sa inunde valea locuita dinspre partea Indiei. Nici autoritatile chineze, nici indienii nu stiau cum a aparut lacul si, ceea ce este mai ciudat, nici nu s-au aratat curioase sa investigheze. Dar s-au abtinut de la manevre militare in zona si, dupa o vreme, lacul a disparut, asa cum aparuse. Ufologul indian Krishnari Bai Dharapurnanda a aflat de la oamenii din zona, si de-o parte si de alta a raului, ca fiinte umanoide neobisnuit de inalte au fost vazute trebaluind pe langa lacul artificial, plonjand in adanc, fara sa aiba vreo costumatie speciala, in afara unui material argintiu, mulat, inclusiv pe cap. Fara tuburi de oxigen, fara casti speciale. Acele fapturi, odata ce plonjau in apa, nu mai ieseau la tarm.