Oricat de sofisticate sau de mari ar fi noile vile rasarite ca ciupercile dupa ploaie peste tot in tara, toate palesc in fata frumusetii simple a unei case traditionale romanesti. Aveau batranii mai mult gust atunci cand faceau o casa? Aveau secrete ce o transformau intr-un "cuib", un adapost al familiei, cald si ocrotitor? Oricare este raspunsul, magia lor functioneaza din nou, si oamenii se intorc la modelul caselor taranesti, simple, sanatoase si de o frumusete fara egal. De ce si cum sa iti faci o casa romaneasca adevarata ne-a explicat unul dintre cei mai buni specialisti ai Muzeului Astra din Sibiu, CIPRIAN STEFAN, principalul coordonator al muzeului in aer liber.
Descantec pentru copaci
- Catalin Manole: Cand intri intr-o casa traditionala, te cuprinde un sentiment de liniste si pace. Somnul este mai odihnitor, pana si racoarea pare sa fie altfel. Ca sa nu mai vorbim de rafinamentul estetic. Cum reuseau batranii sa construiasca atat de trainic si de frumos?
- Ciprian Stefan: Batranii nostri faceau case in care nu se punea un gram de ciment, doar resurse naturale: piatra, pamant, nisip, lemn. Si iata ca au rezistat peste 200 de ani, mai pot fi locuite, si noi le admiram si azi. In muzeul Astra de la Dumbrava Sibiului, avem case foarte bune, de la 1600! Constructorii de atunci aveau anumite secrete. Ridicatul unei case nu era doar "o inginerie", era un ritual pe care ei il respectau cu strictete. In primul rand, ei nu isi cumparau lemnul de la magazin. Mergeau in padure si isi alegeau cu mare grija copacul ce urma sa fie sacrificat. Cautau pana il gaseau pe cel potrivit pentru casa, grajd sau acoperis. Il alegeau la lungimea si grosimea necesara si foloseau tot de la el. Nu se taia fara rost, ca azi, oamenii erau cumpatati. Un alt "canon" era ca lemnul se taia in lunile cu "rie" la sfarsit, octombrie, noiembrie, ianuarie, februarie, de preferinta pe luna plina. In plus, se spuneau rugaciuni inainte de a taia un copac, sau mai degraba descantece. Abia dupa ce respectau acest ritual taiau copacul in doua, marginea mai groasa o puneau la podea, varful la capriori, restul pe foc. Mai sunt cativa batrani in Apuseni, care stiu rugaciunile, dar nu vor sa le spuna. Se transmit din generatie in generatie si prefera sa moara cu ele, decat sa le lase cui nu trebuie. E de neinteles pentru noi cum o casa facuta cu lemn taiat dupa ritual nu face cari niciodata, rezista, te simti bine in ea, si fizic, si sufleteste. Lemnul, apa, fructele din padure erau folosite cu mare grija, si prin atitudinea asta, aproape religioasa, omul castiga. Probabil ca duhul acesta in care era construita, de respect fata de tot ce este in jurul tau, dadea casei acea energie pozitiva de care vorbeati.
- Sunt oameni care viseaza sa-si faca o casa noua, o pensiune. De ce le-ati recomanda sa aleaga un model de casa traditionala, mai degraba decat unul de casa moderna?
- Sunt mai multe considerente. In primul rand, daca iti faci o pensiune, de pilda, si ti-o faci in mediul rural, acolo este vorba de un peisaj. Din cadrul peisajului rural face parte peisajul cultural. Acesta inseamna satul, ca amplasare, ca arhitectura, ca ocupatii, ca mestesuguri. Daca tu faci o pensiune care se incadreaza in tiparele arhitecturale locale, nu degradezi cu nimic peisajul cultural si nici pe cel natural. In felul asta poti sa oferi turistului o perspectiva asupra satului, asupra comunitatii respective, mai apropiata de identitatea locului. Al doilea argument este pragmatic: costul de constructie redus. Despre casa de lemn, orice taran iti va spune ca iarna-i calduroasa, vara-i racoroasa. Reduci costurile, si la constructie, si la intretinere. In plus, lemnul nu are atatea emisii nocive cum au alte materiale moderne de constructie: e foarte prietenos cu mediul, cum se spune astazi. Ai numai de castigat facand o casa de lemn! Dar cel mai important este sa-ti faci o casa respectand peisajul si vecinii din jur. De ce sa construiesti un mastodont de zidarie de trei etaje, care sa sara in ochi ca un ghimpe, intr-un peisaj frumos?
Un alt avantaj in a-ti construi o casa de lemn, sa zicem intr-o zona de munte, este ca poti ajuta comunitatea locala. De regula, in acea zona exista inca mesteri ai lemnului. Daca lucrezi cu ei, ii incurajezi, au un castig financiar si sunt motivati sa ramana, sunt motivati sa-si dezvolte in continuare mestesugul, sa nu se piarda aceasta stiinta a lemnului. Batranii se duc in lumea celor drepti si noi ramanem fara mesteri. Tinerii, de regula, nu mai preiau meseriile parintilor in astfel de zone, pentru ca vad ca nu e o sursa de venit. Dar daca ei sunt motivati si ar construi o pensiune care ar avea turisti, atunci automat vor mai face si alta casa. In felul asta, o zona poate face inclusiv un circuit al prelucrarii lemnului.
La noi, in zona Sibiului, exista case care, construite dupa aceasta stiinta a lemnului, dureaza si de 200 de ani. In plus, e un material regenerabil. In 50 de ani, padurea creste din nou. Si e usor de lucrat cu lemnul. Usor de lucrat, usor de manipulat, usor de ridicat casa. Singurul impediment este ca o casa facuta din lemn trebuie sa stea sa se "aseze" cam 7-8 luni, sa treaca o iarna peste ea, cum se spune.
Nutretul de pe acoperis
- Casele pe care le aveti la muzeul Astra sunt superbe. Cum de au renuntat romanii la aceste modele extraordinare?
- Sincer, nu stiu sa va raspund. In vremurile trecute, omul simplu era si arhitect, si proiectant, si constructor, si reusea sa faca niste lucruri minunate. Stia sa isi faca o casa, in functie de zona. In Apuseni, de exemplu, casele sunt mai degraba zvelte si mai degraba patrate, inalte, ca iernile erau grele. Pentru ca zapada nu trebuia sa stea pe acoperis, il faceau ascutit. Simplitatea lor are o frumusete extraordinara. In Salaj, e tranzitie de la podis la munte, casa are doua camere, e podita si are acoperis de paie. Acoperisul e doua treimi din casa, cu izolatie extraordinara, facuta dintr-un strat de 50-60 de cm de paie, si frigul nu intra usor. Fumul iesea in pod. Asta invelea paiele in gudron si le proteja. Douazeci si cinci de ani nu aveau nevoie de interventie la acoperis, decat poate un pic, la coama. In Tara Zarandului acoperisul nu e asa de inalt, e mai scund, lemnul de brad e inlocuit cu cel de stejar. Dar stratul de paie e mai gros. Asta si pentru ca, iernile fiind mai grele si mai lungi, cateodata ramaneau fara hrana pentru animale. Si atunci, sacrificau din acoperisul casei, pentru hrana lor. Va dati seama cat de importante erau animalele pentru ei! Preferau sa stea doar intr-o incapere, pana se termina iarna, pentru vacuta lor. Ajungem la Maramures, unde avem vreo 5-6 tipuri de case. Este emblema arhitecturii din lemn. Avem case pastrate inca de la 1500. Sunt taiate in trasca, adica se facea o crapatura, si acolo bagau in lemn o pana si, cand bateau in ea, se despica pana jos. Lemnul de stejar are densitate mare si puneau doar muschi uscat intre barne, alta izolatie nu era necesara. Bine, cuptorul era cam un sfert din casa. Copiii dormeau pe cuptor, iar oamenii mari, daca mai beau si un pahar de horinca, nu aveau nevoie de altceva. Asta e un tip simplu de casa. Avem si tipul evoluat, cum e casa din Berbesti. E deja o casa de nemes, adica de om instarit. Ma uit in pozele din anii '50-'60, cum aratau casele din satele astea... superbe, mi-as dori sa pot calatori in trecut, sa le vad pe viu, in toata acea splendoare a lor de simplitate si bun-gust. Inapoi in Bucovina! Zona Straja e cu lemn rasinos, aparent, fara tencuiala exterioara, cu lemnul in patru fete. Campulung are influente moderne, cu foisor, cu prispa, stalpi sculptati in motive traditionale. Pe busteanul de molid al peretilor e lipitura de pamant, in tehnica "pe purice", adica tot peretele avea intepatura langa intepatura, pentru a prinde tencuiala. O casa cerea munca multa, de multe ori migaloasa, insa rezultatele erau pe masura.
Casele vechi, ravnite de turisti straini
- In prezent se construieste cat mai mare si cat mai... portocaliu.
- E si vina arhitectilor, care ii incurajeaza pe oameni sa ridice o casa cat mai mare, pentru ca ei sunt platiti la metrul patrat construit. Nu se gandesc ce distrug in felul asta: adio peisaj cultural si, deci, adio turism rural! Romania ar putea sa se dezvolte enorm numai pe turism rural. Noi, la Dumbrava Sibiului, avem aproximativ 250 de mii de turisti, majoritatea straini, majoritatea doritori sa locuiasca in asemenea case vechi, nu in cele noi, din ciment si boltari. Cei mai multi sunt nemti, austrieci, francezi. Noi nu ii putem lasa, desi ei ne roaga sa doarma, sa stea cateva zile in casele vechi, din muzeu. Vor sa doarma intr-un strujac, pe panusi de porumb. Este o posibila strategie pentru dezvoltarea pe viitor a muzeelor in aer liber. E necesar sa depasim modelul in care vizitatorul face o plimbare, priveste si atat. Dar cred ca este o oportunitate pentru orice roman sa se intoarca la traditie si sa poata castiga bani buni din asta. Ai o bucata de pamant si vrei sa iti faci o casa de vacanta? De ce sa faci una mastodontica, din materiale moderne, cand uite ce frumoasa si buna este una traditionala! Si, slava Domnului, avem modele pe specificul fiecarei zone.
- Pe cei ce doresc sa isi construiasca o casa traditionala cum ii puteti ajuta?
- Trebuie doar sa vina la muzeul Astra din Sibiu si sa isi aleaga o casa. Noi ii putem sprijini sa o faca. Le punem la dispozitie specialisti, echipe care lucreaza in tehnici traditionale, proiecte de arhitectura complete. O casa cum este cea de la Poiana Vadului, de exemplu, adaptata la zilele noastre in interior, cu demisol si mansarda locuibile, inseamna sase camere si costa in jur de 15 mii de euro, tencuita traditional, cu pamant. Sunt si alte variante, dar cel mai bine ar fi sa veniti la Sibiu. Incercam sa le facem viata oamenilor mai buna si mai frumoasa si dincolo de portile muzeului. Va asteptam cu drag!
Domnul Ciprian Stefan poate fi contactat la telefon 0756/08.57.74.