Nu vreau sa treaca neobservat un veritabil eveniment literar: noua traducere a capodoperei tolstoiene, la care d-l Nicolae Iliescu, cel mai valoros traducator din limba rusa din cati mai avem, a lucrat aproape un deceniu. Poate nu v-ati gandit la asta, dar traducerile "imbatranesc" si ele, iar in cazul editiilor din clasici aparute pe vremea comunismului e de presupus ca si-a bagat foarfeca si cenzura. Desi Lenin fusese un admirator al operei literare a lui Tolstoi, iar incepand din 1930 "realismul socialist" si-l luase pe autorul Annei Karenina ca model estetic de referinta, editiile sovietice erau cenzurate "jdanovist", prin eliminarea a ceea ce era considerat "reactionar" in viziunea despre lume a genialului scriitor, caruia i se corijau tacit "deviatiile ideologice" de la linia stabilita de politruci. Dupa astfel de editii din URSS a fost tradusa la noi, la Editura "Cartea rusa", in anii '50 ai secolului trecut, o serie de opere L. N. Tolstoi, in 14 volume. Transpunerea in romaneste a monumentalului "Razboi si pace", dupa o editie moscovita din 1951, a fost incredintata atunci lui Ion Frunzetti si N. Parocescu si in aceasta versiune, reeditata de multe ori, au citit romanul generatiile unei jumatati de secol din Romania (eu am in biblioteca editia a IV-a, in patru volume, aparuta la Editura "Univers" in 1971). In vremurile de inceput ale R.P.R. exista o practica editoriala curenta: un cunoscator al limbii ruse facea traducerea bruta, iar un scriitor cu experienta o stiliza (stilizatorul nu era obligat sa stie limba originalului). E de inteles de ce, dupa anul 2000 (cand si Academia de Stiinte din Rusia a initiat o editie critica adevarata a Operelor complete ale lui Tolstoi in 100 de volume!), domnul Nicolae Iliescu s-a inhamat la uriasa munca de a lua de la capat traducerea celor 1800 de pagini ale acestui "roman al romanelor", "Razboi si pace", care figureaza pe lista scurta de lecturi esentiale din toata lumea. Totul il recomanda pentru asta: talentul, pasiunea si eruditia puse in cele vreo 20 de carti mari traduse din limba rusa - lui ii datoram faptul de a fi putut citi in romaneste autori precum Cinghiz Aitmatov, Bulat Okudjava si Aleksandr Soljenitin, intre altii -, ceea ce a facut ca numele lui Nicolae Iliescu sa devina o garantie atat pentru valoarea volumului, cat si pentru excelenta echivalarii. (Nu trebuie confundat cu prozatorul optzecist omonim, cum s-a intamplat regretabil in Dictionarul Scriitorilor Romani coordonat de Mircea Zaciu, unde i se atribuie mai tanarului scriitor si meritele traducatorului.) Nu am competenta sa apreciez cu cat e mai buna noua versiune decat cea veche - ar trebui sa o faca specialistii de la Catedra de Rusa, dar in orice caz banuiesc o fidelitate mai mare fata de original si un limbaj mai adecvat timpului nostru, caci intr-o jumatate de veac limba evolueaza si ea, selectand intre sinonime si impingand spre margine expresii uzuale candva.
Despre "Razboi si pace" - roman total al sentimentelor omenesti: iubire, durere, tandrete, mila, forta vitala, dar si instincte razboinice, deziluzii, crize spirituale s.a.m.d. - nu pot sa repet decat ce s-a spus de nenumarate ori in cei 145 de ani de la aparitia lui: cine nu l-a citit e mai sarac sufleteste. Caci aceasta cronica vasta a vietii familiale, mondene, militare a mai multor familii aristocratice ruse din timpul razboaielor napoleoniene, dublata de o cercetare a mecanismelor istoriei si a legaturilor acestora cu individul si optiunile lui e universal valabila si actuala. Asa se explica de ce cititorul intra in rezonanta si azi cu Andrei Bolkonski, Natasa Rostova, Pierre Bezuhov, cu o intelegere adanca a exaltarilor si framantarilor lor, pe care le vezi si le simti datorita miraculoasei arte a lui Tolstoi de a vorbi simfonic prin personajele lui despre omul etern. "Razboi si pace" face parte dintre acele carti de capatai, pe care nu te saturi sa le recitesti. Stiti ce am patit? Am vrut sa compar unele scene din versiunea Frunzetti cu noua traducere si m-am trezit citind din nou integral ambele tomuri aparute la Leda, cu aceeasi uluire fericita ca prima oara.