Rezultatele erau insa previzibile. Buba minciunii si a fraudei trebuia sa se sparga odata. Dupa douazeci de ani de "reforma", invatamantul romanesc si-a aratat decaderea totala. Cauzele prabusirii au fost surprinse de majoritatea observatorilor. Chiar si cetatenii obisnuiti au sesizat ca o asemenea situatie trebuia, inevitabil, sa apara. Intr-un recent sondaj de opinie (comandat - culmea! - de Realitatea TV, cea mai vehementa televiziune antiprezidentiala), peste 70% din repondenti au sustinut ca "dezastrul" era urmarea fireasca a unui proces de invatamant tot mai alterat de maladia generala a societatii romanesti, exprimata prin ineficienta, dezinteres, coruptie s.a.m.d. "Criticii" au speculat, desigur, lipsa cronica de fonduri, salarizarea de mizerie a personalului, inexistenta "stimulentelor", puse toate - altfel nu se putea! - pe seama regimului actual, a presedintelui si a ministrului de resort. Dar coruptia (atat materiala, cat si morala) nu a inceput, in invatamant, doar dupa alegerea d-lui Basescu ca presedinte al tarii. Promovarea prin pile, frauda intelectuala, nepotisme etc. a inceput odata cu "reformarile" succesive de care a avut parte invatamantul, nici una finalizata, pentru ca fiecare din gruparile politice perindate la putere avea alte interese si alte "viziuni" legate de "viitorul neamului". Ca toate celelalte structuri ale sistemului social, invatamantul a nimerit pe mana unor clanuri politice, economice, familiale, ce-si urmareau, in primul rand, interesul propriu. Conducerea institutiilor scolare a revenit unor "asociatii" de rude si prieteni ce-si propuneau sa stoarca bani din aspiratia generatiilor mature de a-si ridica descendenta la stari sociale superioare, la alte statute decat cele proprii. Stergerea diferentelor intre diversele forme de scolarizare preuniversitara (cum s-a intamplat cu scolile "de arta si meserii"), libertatea uriasa acordata "fabricilor de diplome", in special universitare, schimbarea continua a curriculei scolare si universitare s-au facut din interesul "baronilor invatamantului" de a avea mereu teschereaua plina. Salarizarea de mizerie, dar si sentimentul ca orice ierarhie corecta a valorilor este inutila au facut restul. Majoritatea absoluta a celor scolarizati a inteles ca promovarea (in sistemul de invatamant si, in consecinta, in cel general - social) este o chestiune de conjunctura, "sustinere materiala", fidelitate politica etc. Cum sa mai munceasca (sa invete) adolescentii si tinerii Romaniei, cand constata ca "sistemul" ii "califica" oricum, ca relatiile si pilele sunt mai eficiente decat asimilarea si intelegerea informatiei culturale, ca respectul (aparent) al formalitatilor este mai important decat creativitatea? Iar "modelele" oferite de societate drept "tinte" pentru cariera au fost (si sunt) la fel de derizorii precum "metodele" impuse pentru asimilarea si prelucrarea invataturii. De la politicianul corupt, care da lectii de sobrietate sociala in timp ce se balaceste in mocirla morala cea mai ingrozitoare, la "starletele" care "tin afisul" la televiziunile de nisa (aceleasi televiziuni-vuvuzea ce "plang" unidirectionat "mizeria poporului") cu scandalurile sexuale ori maritale, tineretul nu are alta perspectiva decat nemunca, descurcarosenia, exhibarea publica, cinismul si nepasarea. In peste douazeci de ani "sistemul" s-a blindat, a devenit impenetrabil. O birocratie stufoasa, dedublata, oculta, il apara cu "regulamente" rigide si contradictorii, cu criterii formale (unele preluate din sistemele occidentale de succes, dar... romanizate), cu solidaritati interne (inclusiv sindicale) verificate. Slaba calitate a invatamantului national, numarul imens de "someri cu diploma", incapabili sa se inscrie in competitia reala a competentelor ceruta de "societatea deschisa, globala" sunt "fapte" usor de inteles in circumstantele date. Numai ca, pe o asemenea falsa directionare, riscul prabusirii societatii in ansamblu, al dizolvarii viitorului Romaniei, apare cu o claritate inspaimantatoare. Ministrul de resort, Daniel Funeriu, este invinuit (si invitat sa-si dea demisia) de opozitie si televiziunile-vuvuzea, in cautarea de tapi-ispasitori. Buna sau rea, "reforma Funeriu" a grabit spargerea abcesului, facand din "Bacalaureatul 2011" un moment de cotitura in soarta invatamantului romanesc. Evolutia spre acest final era insa (repet) inevitabila si ea s-ar fi produs oricum, mai devreme sau mai tarziu. "Operatia" n-ar avea totusi rost daca nu va fi urmata de o generala asanare a elementelor sistemului. Deja USL, prin vocea "cuplului Antonescu-Ponta", a anuntat ca, daca va ajunge la putere, va anula toate legile "regimului Basescu", deci si legea ce reorganizeaza invatamantul. Sefii si "baronii" USL stiu prea bine ca mioritica aplicare a legendei mesterului Manole nu ar face decat sa prelungeasca o agonie sociala extrem de dureroasa, dar interesele sunt mai presus de cele ale tarii.
"Dezastrul" din invatamant tine de efectele generale ale "sistemului ticalosit". Mai indepartat de economie si politic, deci mai putin "interesant" pentru clasa de profitori ce domina societatea, invatamantul "a plesnit" primul. Mai e putin si ii vor urma sanatatea, munca, sistemul de pensii, asigurarile. Adevaratul "dezastru national" abia urmeaza. O clasa politica parazitara, dominand Justitia, Administratia si Internele va face totul pentru a mentine statu quo-ul. Respingerea reformei constitutionale (cu aberanta prevedere a prezumtiei de licit pentru orice avere dobandita), mutilarea - evident, interesata - a necesarei restructurari administrative, blocarea - constienta - a masurilor dure impotriva crizei economice arata ca "sistemul ticalosit" a intrat in alerta, in joc fiind chiar supravietuirea sa. O revenire la situatia dinainte, prin demolarea legilor adoptate de administratia in functiune, nu va mai aduce "boom"-ul visat de detinatorii temporari ai puterii, pentru ca - in plan intern - "s-a ajuns la fundul sacului", nemaifiind - vorba unui fost prim-ministru - nimic de furat, iar - in plan extern - UE si institutiile internationale creditoare impunand un control strict al utilizarii fondurilor acordate pentru dezvoltare. "Sistemul ticalosit" nu ar mai putea negocia - intr-un asemenea caz - decat chiar fiinta tarii.