Alaturi de argentinianul Julio Cortazar, columbianul Gabriel Garcia Marquez, peruanul Mario Vargas Llosa si mexicanul Carlos Fuentes, chilianul Jose Donoso (1924-1996) e cel de al cincilea - si cel mai putin cunoscut la noi - membru al "Boom-ului latino-american" (denumirea gruparii, care a facut epoca, lui ii apartine). Veniti in Europa si stabiliti temporar sau definitiv la Paris, Madrid sau Barcelona, acesti prozatori azi celebri au avut un timp un proiect comun, pentru ca, din 1970, boom-ul ca entitate sa faca implozie si fiecare sa mearga pe drumul lui spre patrimoniul universal, cu sau fara laurii Premiului Nobel. Despre Donoso, colegii lui spun ca, spre sfarsitul anilor '60, cand s-au reunit cu totii la Barcelona, facea nota discordanta in grupul de tineri boemi printr-o decenta si o retinere aproape britanice. Avea deja o activitate academica, se specializase in literatura anglo-saxona, a carei influenta se simtea in proza lui, si il declara drept maestru pe Henry James. De la el preluase universurile inchise, sufocante si ambiguitatile psihologice, mixandu-le cu miturile, traditiile si clivajele sociale proprii lumii in care se nascuse. Astfel, romanele lui Donoso reproduc simbolic realitatea fenomenelor sociale la scara unei familii, a unei spite in decadere. Asta se vede cel mai bine in "Obscena pasare a noptii" - culme a creatiei lui, care de la aparitie, in 1970, a fost considerata o capodopera, atat de colegii scriitori si artisti, cat si de critica. Datorita lui Dan Munteanu si valoroasei colectii "Maestri" a editurii Leda-Corint, putem citi acum pentru prima oara in romaneste, intr-o traducere perfecta, marele roman, comparabil cu "Un veac de singuratate" prin fascinanta imaginatie si bogatie a stilului. Donoso creeaza aici o lume apocaliptica de substitutie a intregului univers latino-american din secolul XX, reluand teme si motive obsesive pentru el (schimbarea conflictuala de forte intre stapani si servitori, relatiile complicate intre lumea adultilor si cea a copiilor, esecul casniciilor rationale, pulsiunile interne de o intensitate ce declanseaza drame s.a.). Toate puse insa in umbra unui simbol coplesitor, Imbunche. Care, potrivit credintei populare din Chile - ne explica traducatorul intr-o nota -, e o fiinta malefica respingatoare, provenita din copii nevinovati, furati de vrajitoare care le cos toate orificiile naturale ale corpului si ii menesc pazirii unor comori ascunse. Ideea aceasta de corp complet inchis, oglindita in universul narativ si in spatiul claustrant al unui soi de manastire, e folosita de Donoso pentru a sugera incomunicabilitatea intre oameni - o boala a timpurilor noastre. Mitul monstrului Imbunche e impletit cu istoria familiei aristocrate Azcoitia, pe mai multe generatii. Un inaintas bogat fondase, cu un secol si jumatate in urma, pentru fata sa banuita a fi vrajitoare, un claustru departe de ochii lumii, devenit in timp un asezamant de binefacere slujit de calugarite - Casa de Exercitii Spirituale a Incarnarii din Chimba. Naratorul e chiar paznicul estropiat al Casei, Umberto Penaloza, poreclit Mutulica, singurul barbat din manastirea labirintica in ruina ce mai adaposteste intre zidurile ei etanse doar sase batrane, trei calugarite si cinci fetite orfane. Intre acestea si Iris Mateluna, copila unui criminal care si-a ucis sotia. Cu o sexualitate precoce, fata gaseste o modalitate de a iesi nevazuta din manastire si ca urmare a escapadelor ei ramane insarcinata, stareta si calugaritele fiind convinse ca e vorba de un miracol. De fapt, Mutulica-Umberto, care fusese inainte slujitorul lui don Jernimo, ultimul descendent vlaguit al familiei Azcoitia, are un plan cu pruncul lui Iris, care a fost conceput de el, ascuns sub o masca. Vrea sa-l determine pe fostul lui stapan sa creada ca e tatal copilului, caruia sa-i lase mostenire asezamantul pe cale de a fi instrainat. De aici se dezvolta luxuriant o multime de istorii imbricate, una mai teribila ca alta, cu personaje si intamplari neasteptate ce te tin strans in mreje, pana la focul final purificator. Din toate patimile, vanitatile, ambitiile, razbunarile omenesti ramane doar cenusa risipita de vant. "Obscena pasare a noptii" e un roman din categoria celor de citit si recitit cu aceeasi incantare.