Am citit un articol care simt ca-mi va schimba viata in bine. Este vorba de interviul realizat cu parintele Pantelimon, "Despre dragoste" din "Formula AS" nr. 973 din iunie. Mi se pare atat de fantastic, atat de plin de harul lui Dumnezeu, incat simt ca ma umplu de iubire! Este a treia zi de cand l-am citit si continui sa am ochii in lacrimi, de fiecare data cand ma gandesc la el. Poate ca si experientele trecute ma fac sa traiesc un entuziasm asa de mare. Eu chiar am trait si simtit toate acele cuvinte, pline de intelepciune, despre iubire si Dumnezeu. Va spune asta un barbat care-L cauta pe Dumnezeu de foarte multi ani.
La inceput, am fost ateu. Imi venea greu sa cred in ceva. Fosta mea sotie (pentru ca din pacate am divortat de ea, acum trei ani) trecuse la cultul Martorii lui Iehova. Am vrut sa ma despart de ea din cauza asta, dar nu inainte de a vedea in ce crede. Astfel ca am formulat 20 de intrebari legate de religie si le-am adresat catorva biserici mai importante, in ochii mei, apoi am studiat Biblia si am facut diferentele necesare. Mi s-a parut ca nu exista nimic rau in credinta sotiei mele si i-am respectat dreptul sa aleaga cum vrea. Lucrurile nu au evoluat insa bine intre noi si incet, incet ne-am indepartat. Inevitabilul s-a produs: am divortat la cererea mea, desi stiam cat de grav este in ochii lui Dumnezeu un divort. Dupa acest episod, am intrat cu forta in alta relatie si... traind cu acelasi tip de femeie (temperament flegmatic, trasaturi comune), exact asa cum spune si parintele Pantelimon, Dumnezeu m-a pus la incercare pentru a vedea daca mi-am insusit lectia de viata si povetele lui. Si iata ca minunea s-a produs! (Eu cred cu tarie ca Dumnezeu inca mai face minuni, ca este prezent activ in viata noastra, daca il acceptam si noi!)... Deci, am reusit sa ma ridic peste blocajul din prima casnicie si sa ma comport exemplar - incredibil de frumos si de corect, dar, din naivitate, am facut si greseli. Una dintre ele, foarte grava, a fost ca ne-am inceput viata sexuala (dupa o prietenie frumoasa si curata de 8 luni) fara sa avem sprijinul si binecuvantarea lui Dumnezeu! Nu ne-am oficializat in nici un fel relatia, iar Dumnezeu a fost mahnit in sinea lui, eu am simtit acest lucru. Ne doream foarte mult un copil, dar eu nu aveam curaj sa i-l cer Lui, ma simteam vinovat fara binecuvantarea cununiei. Cum spune parintele: fara Dumnezeu, totul este limitat in timp. Mai devreme sau mai tarziu, se va termina. Asa a si fost. Ea nu a putut trece peste anumite blocaje emotionale ale sufletului ei si am ajuns sa ne gandim la despartire.
Am crezut ca voi muri, ca se va termina pamantul, ca nu mai vreau sa traiesc, cu toate ca, in acelasi timp, simteam ca Dumnezeu vrea sa-mi spuna ceva, ca pregateste ceva pentru mine. L-am parasit, odata cu pierderea dragostei mele, dar El a ramas langa mine. Mi-a trimis mai intai o fata exceptionala, care a reusit sa ma echilibreze si sa-mi redea speranta in mai bine, desi relatia noastra s-a petrecut doar pe internet (ne-am intalnit o singura data, si cand trebuia sa ne intalnim, sa petrecem un week-end, nu s-a putut materializa). Dar cand totul parea pierdut, am intalnit femeia vietii mele! Inca o femeie de calitate, trimisa, cu siguranta, de Dumnezeu. Cand am vazut-o prima oara, totul s-a luminat in sufletul si in mintea mea: parca avea o aureola pe cap! O femeie care a reusit, intr-un timp foarte scurt, sa ma atraga pe drumul placut al lui Dumnezeu. Eu, un ateu dezradacinat de credinta stramoseasca, prin cooptarea unor obiceiuri straine, iata ca dupa doar doua zile de cand am cunoscut-o pe ea, am dorit sa merg intr-o biserica ortodoxa. Eu, ortodox la origine, botezat in religia ortodoxa, pana la varsta asta, de 42 de ani, nu am fost niciodata la o slujba de duminica. Niciodata! Am fost la botezuri, cununii si inmormantari, dar la nici o slujba. Adica l-am cautat pe Dumnezeu in orice alta parte, dar nu in biserica, nu "acasa" la mine. Senzational, dupa alte doua zile, prietena sufletului meu singuratic mi-a trimis articolul publicat in "Formula AS", al parintelui Pantelimon. Am simtit, pur si simplu, cum mi se ia un val de pe ochi si suflet. Am simtit cum se deschid cerurile, cum Dumnezeu ma cheama la el, cum imi explica tot ceea ce a gandit si a facut el pentru mine. Am plans de fericire, si acum am lacrimi in ochi. Ce spune parintele sunt crampeie din sufletul meu, imi explica tot ceea ce nu intelegeam. Daca astfel de oameni exista in Biserica Ortodoxa si Dumnezeu ma pune in legatura cu ei, inseamna ca sunt pe drumul cel bun. Imi doresc sa cunosc mai multe despre credinta bunicilor si stramosilor mei. As vrea sa iau, cumva, legatura cu acest monah impresionant, Parintele Pantelimon. Toti oamenii placuti de Dumnezeu sunt simpli si plini de har. As vrea sa-l privesc in ochi, sa-l ascult, sa-l intreb, unde am fost eu si de ce atata timp? Si de ce imi face Dumnezeu o asa de mare rasplata? Cum ii pot eu raspunde? As vrea sa-i multumesc ca exista in viata noastra asemenea oameni, pe care El ii inspira ca sa ne arate drumul cel bun. Vreau sa cred cu toata inima mea si cu toata fiinta mea in acest Dumnezeu descoperit prin Biserica Ortodoxa.
Multumesc, draga parinte Pantelimon!
Cu respect si iubire in suflet,
CLAUDIU NEAGU - Constanta
(P.S. Este departe manastirea Oasa? De fapt, nimic nu poate fi prea departe, cu ajutorul Lui!)
"Cat adevar!"
Ce articol minunat! Interviul acordat revistei "Formula AS" de parintele Pantelimon de la Oasa ar trebui tradus in cat mai multe limbi, pentru a fi citit de cat mai multa lume. Ar salva multe inimi. Cat adevar in tot ce ne spune! Multumesc parintelui si "Formulei AS", pentru acest articol minunat. Dumnezeu sa va dea sanatate!
VIORICA - Montreal (Canada)