Un an greu, cu multa durere, teroare si nedreptate. Un an in care, peste noapte, din romani am devenit cetateni sovietici, fara dreptul de a refuza si fara acela de a alege. Un 1940 care ne-a lasat orfani, schilozi, vatamati in adancul fiintei noastre, batjocoriti si scuipati. Un an in care am pierdut bunici, mame, tati, unchi si frati. Un an care ne-a lipsit de identitate si limba materna. Un an care a umilit natiunea romana, pe foarte multi ani inainte, umilinta pe care a incercat s-o inabuse maresalul, prin acel strigat smuls din adancul fiintei nationale: "Ostasi, va ordon, treceti Prutul!".
M-am nascut la Tiganca, pe malul stang al Prutului, si sunt mandra de originile mele, de locul incarcat de istorie unde parintii mei m-au adus pe lume. Un sat linistit, care peste un an de la ocupatia sovietica, in vara lui 1941, a devenit un cimitir al ostasilor romani. Acolo, pe dealul de la marginea satului, ne-am ingropat eroii, amintirile, sufletul mutilat. Tot acolo parca ne-am ingropat si viitorul. Adeseori, noi, basarabenii, parca nu pasim inainte, ci mai mult indarat. Comunismul pentru moldoveni ar trebui sa fie cel mai mare rau si ar trebui starpit din radacina, uitat. Dar... astazi, la cateva zile dupa alegerile locale, inca multi moldoveni i-au votat din nou si din nou pe comunisti. Cum e posibil? Cum de noua ne place calaul si uitam ca suntem victime? Am ramas oare o turma fara conducator, care sa ne arate calea cea dreapta? Cum de memoria noastra colectiva, sociala, e atat de vatamata, incat ne este greu sa deosebim raul de bine, minciuna de adevar?
La fiecare inceput de iunie, de cativa ani, la Tiganca, la cimitirul de onoare al ostasilor romani, se aduna multa lume sa-i omagieze si sa se roage pentru cei care si-au jertfit viata pentru ca noi, astazi, sa traim liberi pe acest pamant. La fiecare sfarsit de iunie, mi-aduc aminte de acel indemn eroic al maresalului Antonescu "Ostasi, va ordon, treceti Prutul!" si ma intreb, astazi, cine ne-ar mai da un astfel de ordin? Cui ii mai pasa de noi, romanii de dincolo de Prut? Cui ii mai pasa ca, iata, "moldovenismul" lui Stalin a reinviat ca pasarea Phoenix din cenusa, riscand sa devina o realitate? Cati dintre noi mai suntem preocupati de trecutul si viitorul nostru si ne intrebam care ne sunt, totusi, adevaratele origini? Suntem moldoveni sau romani?
Atat de multe intrebari si care, din nefericire, raman pentru multi fara un raspuns. Ma mai intreb a cui vina este ca astazi nu suntem siguri de identitatea noastra si inventam natiuni si limbi. Ma mai intreb, aproape cu durere si teama, daca vreodata problemele lingvistice si cele identitare se vor solutiona pe aceasta palma de pamant, vaduvita de adevar si dreptate... Eu stiu cu o convingere de nestramutat de unde vin, care imi este identitatea adevarata, cine imi sunt stramosii. Dar ma ingrijoreaza mult clasa politica si o parte din generatia mea, care si-au asumat cu usurinta identitatea falsa, de moldovean, negand originile noastre comune cu romanii din Tara si de pretutindeni. Ma ingrijoreaza acesti politicieni si tineri care raman nepasatori la ceea ce presupune comunismul, inca prezent in R. Moldova, si ca exista riscul sa devenim altceva decat romani. Ma doare sufletul cand vad eforturile unor politicieni si oameni de rand, care insista sa aduca in legalitate o natiune moldoveneasca si o limba care, desi schimonosita de rusisme, ramane tot romana si nu moldoveneasca.
Ma intorc mereu, la acea zi de 28 iunie 1940, cand am fost lasati orfani si cand viitorul ni s-a schimbat radical. Ma intreb, adesea, care ar fi astazi situatia basarabenilor, a Tarii in ansamblu, daca Romania n-ar fi cedat Basarabia si Bucovina, si ar fi luptat, pana la capat, chiar daca ar fi iesit invinsa din razboi? Oricum, in august 1944, Romania a capitulat in fata comunismului sovietic, dar dezmembrata, fara Basarabia si Bucovina. Poate dupa atatea decenii de spaime si taceri, ca o mica recompensa pentru marile nedreptati la care a fost supus poporul roman, sa declaram, totusi, asa cum au propus mai multi romani de la Est de Prut, ziua de 28 iunie, zi de doliu national. Si care ar putea fi trecuta in arhive... dupa reintregirea natiunii romane.
LILIA CAZACU - Chisinau