- Victoria obtinuta la limita de liberalul Dorin Chirtoaca asupra comunistului Igor Dodon demonstreaza, in primul rand, ca decomunizarea este un proces anevoios, chiar o sarcina sisifica, pentru care fortele politice reformiste din Republica Moldova, reunite in Alianta Pentru Integrare Europeana (AIE), nu sunt decat partial pregatite. Cheia succesului lui Igor Dodon in primul tur si a rezultatului bun din al doilea tur de scrutin a fost mobilizarea exemplara la vot a comunistilor, iar aceasta mobilizare are drept explicatie dorinta rusofonilor de a-si mentine statutul privilegiat. Practic, rusofonii mai au inca la Chisinau un statut de putere coloniala, care a fost pus in pericol de alegerile din noiembrie 2010, castigate de partidele "bastinasilor", care fusesera exclusi pana atunci de la pozitiile de influenta si putere. Din cauza istoriei ultimilor 70 de ani, peste Prut componenta etnica este greu de disociat de orientarea politica. Rusofonii s-au concentrat la Chisinau pentru ca acolo se afla centrul de putere al Republicii Moldova si se produc trei sferturi din PIB. Nu intamplator Dorin Chirtoaca a pierdut alegerile in orasul propriu-zis, fiind salvat de votul suburbiilor. Recucerirea primariei Capitalei ar fi fost, pentru PCRM, echivalenta cu revenirea la putere. Asa se explica mobilizarea fara precedent a electoratului comunist si implicarea fara scrupule a Moscovei. De altfel, in plina campanie, Igor Dodon a facut o vizita la Moscova, Mecca rusofonilor, si tot el a falsificat Monitorul Oficial, pentru a da informatii false despre o firma romaneasca. Victoria lui Dorin Chirtoaca a salvat AIE, oferindu-i posibilitatea de a se mobiliza mai bine pentru bataliile politice care vor veni. AIE trebuie insa sa-si analizeze si sa-si corecteze deficientele, cu alte cuvinte sa se concentreze asupra reformei institutiilor statutului, in loc sa-si consume energiile in disensiuni interne, generate de lupta pentru putere dintre partidele componente, si sa fie mult mai hotarata in urmarirea obiectivului integrarii europene. Experienta esecului CDR in alegerile din 2000, dupa patru ani de conflicte interne, ar trebui sa fie o invatatura de minte pentru AIE. Daca AIE nu va depasi aceasta faza conflictuala si nu va reusi sa se plaseze ferm pe o directie reformista, atunci pozitia sa va ramane precara, iar realizarile sale vor fi reversibile, mai ales ca Moscova nu va renunta la tentativele sale de a influenta mersul lucrurilor in Republica Moldova. In concluzie, daca vor sa ajunga in Europa, altfel decat ca muncitori la negru, fratii nostri de peste Prut vor fi nevoiti sa se intareasca moral si sa se mobilizeze in lupta politica, sa dea dovada de fermitate, consecventa si competenta. Decomunizarea a fost intotdeauna mai usor de fluturat ca slogan, decat de realizat in practica.
2. Intr-un interviu recent, Alina Mungiu Pippidi afirma ca Romania se afla intr-o criza de personalitati. "Ca atunci cand l-am inventat pe Emil Constantinescu" - a precizat ea. Chiar nu exista in Romania o personalitate in jurul careia sa se constituie o noua forta de reformare a statului, sau am depasit faza personalitatilor-locomotiva?
- Nuantand putin afirmatiile Alinei Mungiu-Pippidi, ar trebui sa spunem ca pe Emil Constantinescu l-a "inventat" Corneliu Coposu, si probabil nu vom sti niciodata daca nu cumva sustinerea "Seniorului" a fost motivata de angajamentul candidatului Emil Constantinescu ca il va readuce in tara pe Rege. Sa vorbim insa despre personalitatile prezentului si viitorului, pentru ca politica este in mare masura un exercitiu de comunicare, iar personalitatile joaca un rol esential in promovarea ideilor si partidelor oriunde in lume. Exemplele elocvente merg de la Barack Obama, Tony Blair si Nicolas Sarkozy, pana la cei mai apropiati de noi, ca Lech Walesa sau Vaclav Havel. In Romania, la ora actuala, singura personalitate politica de forta, care si-a asumat o serie de reforme - educationale, constitutionale si institutionale - este Traian Basescu. Nu discutam meritele si/sau deficientele acestor reforme, ci hotararea si consecventa promotorului. Cine va continua aceste proiecte dupa 2014? Cine va face altele, mai bune? Aceasta este intrebarea. Poate ca nu lipsesc liderii carismatici. Ceea ce lipseste este o personalitate intelectuala de calibru, cu idei reformatoare, care sa inspire incredere si sa demonstreze competenta. Impulsul fiecarui roman este sa spuna ca tara are o multime de astfel de oameni, doar ca ei nu se implica in politica. Aceasta idee este doar partial adevarata, pentru ca inteligenta nativa nu este suficienta pentru a defini un lider. Mai este nevoie si de leadership, termen englezesc care include o suma de calitati, de la autoritate, la fermitate si viziune. Cand e vorba de strategie si viziune, imi permit sa spun ca nu am vazut inca o personalitate care sa aiba un proiect de societate sau de tara credibil, diferit de compilarile realizate de echipele de specialisti ale partidelor. Mai mult, nu am vazut nici macar un grup de personalitati - fie el partid sau factiune dintr-un partid - care sa poata argumenta cu convingere necesitatea unui program reformator. Acesta este punctul nevralgic al unei clase politice mediocre, care doreste sa se reproduca, nu sa evolueze. Or, un lider de anvergura nationala nu poate iesi din neant; el trebuie sa fie produsul unui climat, al unei anumite efervescente generate de o elita - pe care, deocamdata, o asteptam, fara s-o vedem. Setea de schimbare exista insa la nivelul societatii, ceea ce inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vor aparea si reformatorii autentici. Mai devreme ar fi mai bine.