- Motivul invocat de presedinte si de guvern este necesitatea crearii unor structuri administrative eficiente, in vederea absorbirii fondurilor europene. Cele opt regiuni de dezvoltare existente nu ar fi adecvate, deoarece se bazeaza pe buna intelegere intre presedintii de Consilii Judetene, care ar fi animati de interese proprii, de grup si clientelare, si nu s-ar putea coordona pentru realizarea unor proiecte mari, cum cere UE. Putem accepta aceasta lectura oficiala a starii de fapt, pentru ca evident consiliile judetene nu s-au dovedit eficiente in absorbtia fondurilor europene. Nu numai ele sunt insa de vina, ci si incompetenta si coruptia din ministere. Sa admitem insa ca reducerea numarului de unitati teritorial-administrative, prin comasarea judetelor, ar crea conditiile necesare unui management mai coerent al proiectelor de amploare. Stim insa ca lucrurile nu functioneaza de la sine, iar pentru buna administrare a fondurilor europene este nevoie si de oameni competenti si corecti. Cine garanteaza ca acestia, atati cati sunt, vor face parte din noile structuri de decizie? Sa mai admitem si ca reducerea numarului de judete ar putea, daca este bine conceputa si judicios aplicata, sa duca la reducerea birocratiei si a personalului administrativ, mai ales in asa numitele "deconcentrate". Totodata, in loc de 41 de baroni locali, am avea doar 10-12 - lucru bun, fireste, care nu garanteaza insa si calitatea profesionala si morala a celor "alesi". Pe scurt, pentru absorbtia fondurilor europene avem nevoie de competenta si de combaterea coruptiei, ceea ce nu se realizeaza prin comasarea judetelor. Miza proiectului trebuie cautata in alta parte. Pentru a ne da seama unde se afla ea, sa ne gandim ca, mult inainte sa se atinga de un singur euro din fondurile UE, noile regiuni vor trebui sa-si aleaga organele de conducere dupa noi reguli, iar aceste reguli vor fi stabilite de coalitia aflata acum la putere. Ar fi nerealist sa nu ne imaginam ca se va gandi la propriile sale interese. De fapt, toata harta politica a tarii se va schimba si multi dintre cei aflati la putere pe plan local se vor trezi fara fotolii. Nu este, asadar, exclus, ca reorganizarea teritorial-administrativa sa vizeze de fapt o redistribuire a puterii politice in teritoriu si crearea premiselor pentru alegerile parlamentare din 2012.
2. UDMR insista tot mai mult pentru proclamarea autonomiei Tinutului Secuiesc. Credeti ca va fi ascultata pana la urma in UE sau va sfarsi prin a plictisi si a enerva?
- Orice am crede despre UDMR, trebuie sa recunoastem ca este un aliat serios la guvernare. Dar dupa deschiderea reprezentantei Tinutului Secuiesc la Casa regiunilor ungare de la Bruxelles, impresia pe care o creeaza este ca profita de pozitia sa in coalitie pentru a lansa o provocare nemeritata la adresa PDL si a presedintelui. Nu este scopul meu sa apar UDMR, dar avem toate motivele sa consideram ca actualilor lideri ai UDMR li s-a intors, de fapt, mana la spate, si au fost fortati sa promoveze un proiect la care nu tin de fapt - nu pentru ca ar fi adversarii autonomiei teritoriale, ci pentru ca aceasta ii intereseaza mai putin decat interesele lor de moment. De data aceasta insa sunt ei insisi confruntati cu o provocare din partea lui Laszlo Tokes si a premierului ungar, Viktor Orban, cei care au initiat, de fapt, biroul de reprezentare a Tinutului Secuiesc. De la ei vin abuzul, fronda si excesul, iar faptul ca liderii UDMR au jucat dupa cum le-a cantat Budapesta nu arata decat precaritatea pozitiei lor in cadrul comunitatii maghiare: daca UDMR respinge pretentiile autonomiste ale secuilor, atunci secuii se vor incolona in spatele lui Laszlo Tokes si vor rupe votul maghiarimii, iar daca Laszlo Tokes rupe electoratul maghiar cu noul sau partid, atunci UDMR nu mai intra in Parlament.
Dincolo de aceste calcule politice ne intrebam, totusi, ce succes ar putea avea initiativa domnului Tokes? In primul rand, sa notam ca liderul PPE (grupul popular din Parlamentul european, din care face parte UDMR) a intors practic spatele acestei initiative, si nici un oficial european important nu a salutat-o. UE nu incurajeaza in acest moment actiunile separatiste gratuite; cazul Kosovo a fost cu totul si cu totul diferit, pentru ca fusese precedat de un razboi sangeros cu Serbia lui Milosevici. Romania este departe de aceasta situatie. Mai mult, in anii 1990, cand Romania defila cu Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor si cu Gheorghe Funar, ea era practic paria in Europa, iar diplomatia ungara, mult mai inteligenta si mai bine educata, era la mare cinste. Era greu pentru europeni sa inteleaga de ce nu pot exista placute bilingve in localitati unde locuiesc cel putin 20% minoritari. Acum, insa, lucrurile stau cu totul altfel: Romania este membra a UE, iar UDMR se afla de ani buni la guvernare si nu se poate plange de discriminare. Motive pentru revendicarea autonomiei nu prea exista, in afara de autismul lui Laszlo Tokes si aroganta lui Viktor Orban. Iar sub conducerea lui Viktor Orban, Ungaria nu mai este la fel de apreciata si respectata, daca ne gandim numai la scandalul european declansat de legea presei pe care a adoptat-o guvernul sau. Si apoi, astazi, cand moneda euro este in criza si economia europeana nu si-a revenit complet, cui sa-i mai pese la Bruxelles de cativa nostalgici incremeniti in proiect?