Cand urmatorul rege al Marii Britanii va fi incoronat, el va trece prin sacra ceremonie obligatorie prin care au trecut si predecesorii sai. Ca si acestia, exact inaintea asezarii coroanei pe cap, noul monarh va fi uns cu ulei sfintit, avand crestetul acoperit de o panza, astfel incat cei prezenti la incoronare sa nu vada acest ritual rezervat doar regilor. Dupa miruirea cu ulei, traditia spune ca Sfantul Duh intra in trupul celui ales, transformandu-l intr-o fiinta divina. In cazul in care viitorul rege va fi William, incoronarea lui va fi inca mai speciala, urmand sa se desfasoare deasupra mozaicului care reprezinta centrul Cosmosului si despre care se spune ca semnifica sfarsitul timpului. Mozaicul a fost creat la porunca regelui Henry al III-lea, in 1268, dar nu a mai fost implicat in ceremoniile de incoronare vreme de 150 de ani, ramanand, in tot acest timp, acoperit. In prezent, se lucreaza la refacerea mozaicului, astfel ca urmatorul rege - si ultimul al treptei de timp in care traim, conform specialistilor in coduri religioase - va sta, simbolic, in mijlocul Cosmosului. Un astrolog vedic, Sade Sati, a observat ca ascendentul in Sagetator de pe harta nasterii Printului William indica, pe mozaicul din Catedrala Westminster, exact centrul galactic, deci, o semnificatie cosmologica.
Mozaicul Cosmati
Henry al III-lea a comandat mozaicul in 1268. Lucratorii au venit de la Roma, condusi de mesterul Odoricus, aflat in slujba familiei Cosmati, care i-a imprumutat si numele. Mozaicul Cosmati din Westminster Abbey este socotit unic, desi stilul a fost folosit de nenumarate ori in constructiile religioase italiene. Este unic, pentru ca este singurul care poarta inscriptii, iar acestea contin un cod ce poate fi descifrat doar de initiati. Familia Cosmati era renumita pentru inventarea unei tehnici deosebite de mozaicare. In primul rand, folosea tesere neregulate, de diferite forme si marimi geometrice, care difera foarte mult de stilul antic roman, preferat la acea vreme. Stilul Cosmati difera foarte mult si de restul mozaicului din Catedrala Westminster, pus tot in secolul 13, dar in traditie englezeasca. Mozaicul Cosmati are 7,58 metri patrati (numere care pot insemna ceva pentru cei care vor sa descifreze mesajul) si este format din triunghiuri, cercuri, patrate, dreptunghiuri, hexagoane. Rondoul central este facut din tesere de onix, in rest folosindu-se porfir, serpentina verde si marmura galbena. Surpriza o constituie teserele de sticla colorata opaca, rosie, turcoaz, albastru cobalt, alba, nefolosite in alte stiluri de mozaicare. Teserele de sticla sunt asezate pe un pat de marmura neagra de Purbeck. Atat folosirea teserelor de sticla, cat si folosirea ca baza a marmurei negre constituie elemente de unicitate ale lucrarii.
Un portal spre o alta lume
Lucratorii din familia Cosmati au adus tesere din templele si palatele romane antice, pentru a perpetua valorile Imperiului Roman. Porfirul purpuriu simbolizeaza regalitatea Egiptului antic, fiind culoarea preferata a faraonilor. Serpentina verde era extrasa in antichitate din minele spartane, fiind un simbol al vietii. Marmura galbena a fost adusa din Tunisia si subliniaza aurul solar, energia vietii cosmice, iar alabastrul sugereaza venele translucide care unesc Pamantul cu Universul. Folosirea simbolurilor teologice si a formelor geometrice sugereaza misterele ritualului. Crucea care imparte mozaicul marcheaza atat centrul Universului, cat si centrul Pamantului. Dumnezeu, Omul, Timpul si Universul se reunesc in perfectiunea eternitatii. Trinitatea este simbolizata de triunghiuri. Din punct de vedere al Timpului, trei sunt coordonatele-cheie: inceputul, mijlocul si sfarsitul, adica cele trei elemente care caracterizeaza viata pe Pamant. Multiplul de 3 (sugerat de inscriptie) formeaza cele 9 sfere ale firmamentului, care, rotindu-se, creeaza muzica divina. Mozaicul a fost pozitionat in fata Marelui Altar, imbinand Microcosmosul si Macrocosmosul, Pamantul si Raiul. Din punct de vedere al ocultistilor, Mozaicul Cosmati este un portal spre o alta lume.
Enigmele cuprinse in inscriptii
In cartea sa "Cosmati si romanitatea in Anglia", Paul Binski sublinia ca acesti misteriosi mesteri in arta mozaicului foloseau proportii sacre mai putin utilizate, despre care s-ar putea scrie un roman. Un alt autor, David Howlet, care s-a ocupat, la randul sau, de inscriptiile din Westminster Abbey, este de parere ca, desi ele au fost traduse, mesajul lor este departe de a fi inteles, deoarece inca nu au fost descoperite cheile de cod. Iata cateva transcrieri ale inscriptiilor din Mozaicul Cosmati, cu traducerea lor ad litteram:
"+XPI: MILLENO: BIS: CENTENO: DUODENO: CUM: SEXAGENO: SUBDUCTIS: QUATUOR: ANNO:"
"O mie doua sute doisprezece, plus 60 (egal 1272, data mortii lui Henry al III-lea) minus 4 (egal 56, anii lui de domnie)"
TERTIUS: HENRICUS: REX: URBS: ODORICUS: ET: ABBAS:
"Regele Henry al III-lea, orasele, Odoricus si Abatele"
"HOS: COMPEGERE: PORPHYREOS: LAPIDES:"
"Au pus laolalta pietrele de porfir"
SI: LECTOR: POSITA: PRUDENTER: CUNCTA: REVOLVAT: HIC: FINEM: PRIMI: MOBILIS: INVENIET: SEPES: TRIMA: CANES: ET: EQUOS: HOMINESQUE: SUBADDAS: CERVOS: ET: CORVOS: AQUILAS: IMMANIA: CETE: MUNDUM: QUODQUE: SEQUENS: PREEUNTIS: TRIPLICAT: ANNOS:
"Daca cititorul reflecteaza cu atentie la ceea ce se reveleaza aici, el va descoperi sfarsitul "primum mobile"; gardul viu traieste trei ani,
adauga in rand caini, si cai si barbati, cerbi si corbi, vulturi, monstri uriasi de mare, lumea; fiecare, din cei care urmeaza, tripleaza anii celor dinainte."
"SPERICUS: ARCHETIPUM: GLOBUS: HIC: MONSTRAT: MACROCOSMUM":
"Aici este o sfera perfect rotunda, care releva modelul etern al Universului."
Cine sunt protagonistii
In volumul "Modele de gandire", scriitorul englez Richard Foster insista pe misterioasa aprobare a regelui Henry al III-lea de a fi folositi mesteri din familia Cosmati, desi nu vazuse niciodata vreo lucrare de-a lor. Mozaicul a fost creat special pentru a avea o functie in ceremonia de incoronare, deci nu putea fi lasat pe mainile oricui. Tocmai de aceea, crede Foster, au fost folositi mesteri apropiati de Papalitate, care cunosteau tainele ritualurilor sfinte, asa cum era si o ceremonie de incoronare. Foster da si numele complet al mesterului care a condus lucrarea: Petru Oderisi, cel care i-a sculptat mormantul Papei Clement al IV-lea din San Francesco si care semna de regula cu "Petru, cetatean roman". Italienii il numesc Pietro Oderisius. Abatele din inscriptie, nenumit, este Richard de Ware, care, in 1260, s-a dus la Anagni, pentru a primi de la Papa Alexandru al IV-lea confirmarea pentru a fi abate de Westminster. Chiar si anul 1260 are o semnificatie aparte pentru papalitate: marcheaza cei 1260 de ani de suprematie papala, profetita de Daniel, conform careia din mare aparea "bestia investita cu putere de catre dragon" sa supuna lumea! Multi clerici socotesc anii profetici incepand cu anul 538, cand gotii lui Odoacru si Teodoric au fost alungati din Roma. Exact in 1798, Papa Pius al VI-lea a fost luat prizonier de francezi, sfarsindu-se astfel profetia. Deci, in anul cu conotatii profetice, 1260, abatele De Ware se duce la Papa si se intoarce in Anglia cu trimisi ai familiei Cosmati, pentru a realiza mozaicul. Interesant este ca acesti Cosmati, erau originari din Anagni, centrul istoric al protolatinilor, care se considerau de origine geta.
Sfantul Gheorghe, patronul regilor britanici
Calugarul medieval Richard Sporley, de la Westminster Abbey, a incercat sa dea o interpretare mozaicului. Considera ca "primum mobile" reprezinta lumea aceasta, finita, ale carei trepte de evolutie se masoara in multipli de trei, dupa cum indica inscriptia. Cel mai interesant simbol de pe mozaic sunt dragonii de apa, fiintele primordiale nascute din ape si care aveau atribute divine, simbolizand nemurirea. Monarhii, in momentul asezarii lor pe tron si in momentul ungerii cu uleiurile sfinte, iau pe umerii lor intregul Univers si isi asuma responsabilitatea pentru "primum mobile". Ca Domn al Pamantului, regele poate amana Apocalipsa, intermediind pentru pamanteni la Tatal ceresc. De-acum, istoria acestui paviment devine extrem de interesanta, pentru ca intra in scena Sfantul Gheorghe, cel care, atentie!, dupa cum spun legendele celtice, supune dragonul, nu il omoara, cum gresit este reprezentat in icoane. Regii englezi sunt patronati de Sfantul Gheorghe, cavalerul din Capadochia, de origine daco-geta! Asa cum el a supus dragonul care ameninta lumea unde salasluia, tot asa un rege al Angliei trebuie sa supuna dragonul celest, haosul, pentru a proteja lumea pamanteana si a o pastra in armonia creata de Dumnezeu. "Desi Sfantul Gheorghe nu era unul din neamul lor, regii britanici sunt canonizati, atribuindu-li-se puterile sfinte si calitatile magice ale acestuia, inclusiv abilitatea de a lecui si de a proteja regatul de rau", scria John Sharp, Arhiepiscop de York.
Piatra de incoronare, adusa de la Marea Neagra
Un alt accesoriu obligatoriu pentru incoronarea regilor britanici se numeste "Piatra Scone". Povestea ei este foarte stufoasa si are o gramada de versiuni. Prima data a fost folosita la incoronarea regelui irlandez Eochaide. Piatra este purpurie si are dimensiunile: 66 cm x 66 cm x 26, 67 cm. La capete are doua belciuge de fier, probabil pentru a fi carata mai usor. In "Religiile pagane ale Insulelor Britanice" (de Ronald Hutton) este scris ca Lia-Fail - "Piatra virtutii" - a fost adusa in sud-vestul Scotiei de niste colonisti cimerieni, veniti in 330 i.C, de la Marea Neagra, dislocati din teritoriul ocupat de sciti. Piatra adusa din tinutul de la Marea Neagra, pe care a fost incoronat Eochaide, a fost tinuta o vreme la Tara, in Albion, unde se incoronau regii celtici. Apoi a fost dusa de Sf. Columba si cei 12 discipoli ai sai, in 563, in Insula Iona, de unde i-a izgonit pe preotii druizi, infiintand un centru monahal. Sf. Columba a fost si el un imblanzitor de dragoni, printre cei domoliti aflandu-se si celebrul monstru din Loch Ness (fapt relatat in cronici), care si-a dat obstescul sfarsit cu capul pe aceasta piatra.
Inelul si pintenii Sfantului Gheorghe
Alte accesorii in ceremonia de incoronare sunt inelele cu crucea Sfantului Gheorghe. Cel mai utilizat este cel facut pentru Regele William al IV-lea. In centru, inelul are un safir albastru, peste care sunt prinse cinci rubine in forma crucii Sfantului Gheorghe, inconjurata de diamante. Pintenii Sfantului Gheorghe, simbol al cavaleriei, sunt din catifea rosie, cu terminatii sub forma unor serpi de aur, asemanatori cu cei de pe bratarile dacice. Inainte, chiar erau atasati la incaltari in timpul ceremoniei, dar acum doar se ating cu ei gleznele suveranului.