* Cand Vasile Bologan isi prezinta "abilitatile", ai sentimentul ca ai plonjat in paranormal: maestru in hipnoza, bioenergie si infoenergie, psihoenergosugestolog si exorcist... Si totusi, succesele dobandite in domeniul sanatatii cu aceste procedee "excentrice" i-au adus faima si recunoastere internationala conationalului nostru, nascut in Basarabia si celebrat in Europa si SUA pentru performantele sale *
Cu hipnoza la doctor
- Majoritatea oamenilor cred ca hipnoza este un fel de magie, ceva diavolesc, de care trebuie sa se fereasca, pentru ca le fura mintea si pune stapanire pe ei. Care este adevarul? Ce este, de fapt, hipnoza?
- Hipnoza este o stare fireasca a creierului uman, rezultata din profunda relaxare a sistemului nervos. Starea hipnotica a fost descoperita in 1841, fiind numita "hipnoza" de catre chirugul scotian James Braid, care mai tarziu a pus temeliile acestei stiinte. Cuvantul "hipnoza" vine de la cuvantul grecesc hipnos, sau somn - ceea ce inseamna "somnul" sistemului nervos. Mai tarziu, intre secolele XIX si XX, hipnoza a devenit o stiinta practicata atat in Rusia si SUA, cat si in Europa. Au fost create institute de cercetare a hipnozei in domeniul medical, pornind de la Pavlov, care a descoperit ca toate instinctele omului sunt controlate de subconstient. Apoi, cercetatorii au fundamentat stiintific hipnoza, demonstrand ca poate fi aplicata cu succes si in domeniul medical. Trebuie sa stiti ca orice om are capacitatea sa hipnotizeze si sa fie hipnotizat. In anumite conditii, cand ajungem intr-o stare de relaxare profunda, constientul nostru "adoarme" si incepe sa actioneze subconstientul. Astfel avem posibilitatea sa scoatem la lumina informatii pe care numai spiritul si sufletul nostru le stiu (fiindca aceste componente ale omului sunt nemuritoare), dar pe care noi le-am uitat. Corpul, mintea, tot ce tine de fizic este o haina pe care noi o purtam doar o perioada - 70, 80 de ani, pentru a experimenta ceva.
- Exista anumite imprejurari care favorizeaza hipnoza?
- Omul, cand priveste ceva foarte concentrat, detasat de lumea din jurul lui, se afla in primul stadiu de hipnoza constatat de oamenii de stiinta. Avem o stare hipnotica, de exemplu, atunci cand privim concentrati un meci de fotbal. Se poate intampla orice in jurul nostru, pe noi nu ne intereseaza altceva, in afara de ceea ce se petrece pe teren. La fel se intampla si cand ne indragostim: nu vedem in fata ochilor decat persoana pe care o iubim... Sau cand privim un film palpitant si ne transpunem efectiv in actiunea acestuia...
- Daca hipnoza are certificate stiintifice, de ce se tem atatia oameni de ea?
- Hipnoza este confundata adesea cu practicile magiei negre. Deosebirea este data de faptul ca in magia neagra se lucreaza cu entitati negative, atunci cand i se fura omului si constientul si acesta este fortat sa faca ceva ce in mod normal nu ar face. In hipnoza, nimeni - cu voie sau fara voie - nu poate trece de liberul arbitru sau de punctul de control pe care il are fiecare om! Orice om, chiar daca se afla in transa cea mai profunda (de exemplu, atunci cand se fac interventii chirurgicale fara anestezie, iar el nu simte nici un fel de durere), poate vedea si supraveghea totul. Exista cazuri monitorizate de catre medici, care demonstreaza stiintific faptul ca atunci cand i se face pacientului anestezie hipnotica, pentru o interventie chirurgicala foarte grea, de lunga durata, spiritul si sufletul omului respectiv raman constiente. El nu simte durerea, insa poate reproduce, dupa iesirea din anestezie, tot ce au vorbit medicii in sala de operatie. De aceea, medicii nu-si permit ca in timpul interventiilor chirurgicale sa faca anumite afirmatii referitoare la pacient, deoarece atunci cand se va trezi, el isi va aminti totul.
Scoala ruseasca descrie trei trepte de hipnoza. Prima treapta este transa usoara, pe care fiecare om o atinge in momentele de relaxare. A doua treapta este starea de veghe, intre vis si realitate, cand omul poate sa primeasca informatia din astral si sa raspunda la intrebarile pe care le pune hipnotizatorul. A treia treapta este transa profunda - atunci cand subiectului ii este indusa o stare hipnotica puternica, dar fara a pierde vreo clipa legatura cu hipnotizatorul, pentru ca nu ar putea raspunde la comenzile care i se dau. Este important sa precizez ca in cazul in care subiectului i se da o comanda nefireasca sau imorala, el se va trezi instantaneu. Daca va fi pus sa faca un lucru care contravine criteriilor lui morale, va iesi instantaneu din starea de transa. Deci nimic nu este la voia intamplarii.
Un copil ciudat
- V-ati nascut in Basarabia, intr-o familie de oameni obisnuiti. Cum ati ajuns sa faceti hipnoza? In anii comunismului era interzis. N-ati avut de suferit din cauza ei?
- La 12 ani am fost in moarte clinica. Am plecat spre "lumea de dincolo" si am ajuns pana aproape de gura tunelului, cum povestesc toti cei care au trait acest experiment. Dar, inainte de-a ajunge la tunel, m-au insotit pe parcurs doua voci de femei, care imi erau foarte cunoscute, desi nu le puteam identifica. Nu stiam atunci ale cui erau, abia mai tarziu am inteles ca erau voci din astral. Imi tot spuneau sa nu-mi fie frica, pentru ca acolo unde vom pleca sunt asteptat si foarte iubit. Cand am ajuns la gura tunelului, am auzit un glas puternic de barbat, care mi-a spus: "Incotro?". Vocile de femei au devenit agitate: "L-am adus pe Vasile, trebuie sa trecem!", iar vocea de barbat a tunat: "E devreme, plecati inapoi!". Ei, revenirea a fost chinuitor de grea. De fapt, ce s-a intamplat? Facusem un stop cardiac, de vreo trei minute. Norocul meu ca eram intr-un spital satesc, si tocmai atunci medicul facea vizita la salon. Imi amintesc de parca a fost ieri. M-am pomenit la un moment dat cu spatele lipit de tavan. Ma priveam de acolo, de sus, cum stau intins in pat. Vedeam ca sunt cu ochii deschisi, ca pot sa descriu tot ce se intampla atunci in camera, si parca strigam, fara a ma auzi cineva: "Moare, moare". M-a vazut medicul, a strigat la sora medicala, i-a zis ceva in graba, am vazut-o cum venea cu o seringa si un ac mare, mi-a facut o injectie, apoi a incercat sa-mi faca respiratie gura la gura, dar eu nu raspundeam cu nimic si atunci, nemaistiind ce sa-mi faca, mi-a dat si el un pumn in piept, asa, moldoveneste... De la socul acestui pumn mi-am revenit!... Cand am inceput sa-i povestesc tot ce am vazut acolo, el m-a privit cu ironie. Eram un copil de 12 ani si mi-a zis ca am o fantezie buna, probabil ca o sa devin scriitor.
Mai tarziu, m-am pomenit cu niste calitati pe care nu mi le puteam explica. Imi apareau anumite imagini, cand incercam sa vad ce se intampla cu oamenii pe care ii cunosteam foarte bine, desi ei nu se aflau in prezenta mea. Mai ales cu bunica Anuta, pe care o iubeam foarte mult, aveam "vedenii". Noi traiam cam la un kilometru si jumate de ea, dar eu ii spuneam mamei: "Bunica a bagat in cuptor, hai sa-i facem o vizita". Si cand ajungeam, bunica tocmai scotea bunatatile din cuptor si le punea, aburinde, pe masa. Toti cei de-acasa se mirau de calitatile mele, dar nimeni nu si le putea explica. Nici macar eu! Toata copilaria si adolescenta am ramas un "ciudat", pe care lumea nu l-a inteles niciodata...
Am crescut, am terminat liceul si nu stiam incotro s-o apuc. Mi-as fi dorit sa devin medic, dar nu suportam sangele. Ma gandeam ca termin facultatea, ma angajez ca medic si, Doamne fereste, vine un pacient cu vreun accident, vad sange si lesin acolo. Si atunci, ce fel de medic pot fi eu? Mi-am zis ca daca nu pot sa ajut oamenii asa, cel putin sa-i fac veseli. Si mi-am ales meseria de regizor de teatru. Am intrat la Institutul de Arte din Chisinau si am terminat facultatea cu note foarte bune. Acolo aveam un profesor de psihologie, Friedman, care in paralel preda si hipnoza si psihologia la Institutul de Medicina din Chisinau, cu care aveam foarte multe discutii. La un curs de psihologie, el ne-a facut o scurta sedinta de hipnoza, care m-a facut foarte curios. Ne-a aratat diferite lucruri, ca sa intelegem ce este hipnoza, pentru ca atunci cand facem spectacole, sa stim cum se intampla lucrurile astea in realitate si sa nu mai credem in fanteziile aratate prin filme.
Ucenic la mari maestri
In 1972, faceam practica la Palatul de Cultura din Orhei si, probabil asa a vrut Dumnezeu, am nimerit la spectacolul de hipnoza al lui Wolf Messing. Acesta era un evreu de origine germana (in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fugit din fata armatelor germane si a ajuns in Rusia), avea vreo 75 de ani si fusese consilierul lui Stalin pe probleme de paranormal. Era un telepat desavarsit, citea gandurile fara nici un fel de exceptie. Punea publicul sa aleaga doi-trei oameni, ii trimitea afara din sala, sa scrie pe coli albe propozitii intregi. Aceste foi se bagau intr-un plic, care se dadea unei alte persoane. Apoi el, de pe scena, citea exact ce scria acolo. Printre altele, mai facea si precizari, spunand, de exemplu, ca nu stiu ce cuvant era scris incorect... Aveam douazeci de ani, dar am fost socat de toate acestea. Ma asezasem ca un copil in sala, sa vad spectacolul. De obicei, la spectacolele de hipnoza se impune o stare de liniste desavarsita, pentru ca maestrul sa se poata concentra. Messing s-a uitat prin sala, m-a ochit, a venit la mine si mi-a spus: "Tu vii incoace". M-a asezat pe un scaun, in culise. Eu tocmai ma pregateam de absolvire, urma sa devin regizor de teatru, eram curios sa vad cum decurge spectacolul, asa ca m-am urcat pe scena cu placere. El a prezentat un spectacol deosebit. Timp de o ora si jumatate, a citit gandurile, a facut sedinte de hipnoza, a vorbit cu spiritele din alta lume, la cererea unor spectatori. A fost un spectacol de paranormal extraordinar. Cand s-a terminat, a venit la mine si mi-a zis: "Tu sa tii minte ca ai bioenergie, si poti hipnotiza, dar cu lucrurile astea nu e de joaca". Apoi s-a intors si a plecat. Eu am ramas asa, sa va spun sincer, socat. Ma gandeam: "Doamne, astuia ii lipseste o doaga!". Pai de unde eu, un fecior de taran, care practic nu aveam idee de hipnoza (doar ce aflasem la Institut, asa, cate ceva), sa am si calitati bioenergetice - de care habar nu aveam ce inseamna pe atunci, pentru ca abia mai tarziu, prin anii '80, avea sa apara Djuna si toate scolile de bioenergie...
Totusi, vorbele lui mi-au dat de gandit. (Inca aveam in minte micile mele previziuni din copilarie, faptul ca stiam uneori ce vrea sa-mi spuna cineva inainte sa graiasca). Asa ca m-am apucat serios de studiat. Aveam doi frati studenti la Institutul de Medicina si i-am rugat sa imprumute de la biblioteca toate cartile de psihiatrie, de psihologie si toate materialele referitoare la hipnoza. Citeam enorm si incepusem sa inteleg cum functioneaza creierul uman, cum ne influenteaza starea psihologica sanatatea etc. Eram fascinat, chiar imi parea rau ca nu am mers la Facultatea de Medicina, ca fratii mei...
Intamplarea a facut ca peste vreo sase luni sa vina un alt specialist in paranormal de la Moscova - maestrul Orlov, care a prezentat un spectacol la clubul Stiinta. Si aici am patit acelasi lucru, dar nitel mai delicat decat cel cu Messing. El a inceput spectacolul, explicand capacitatile creierului uman si faptul ca, de fapt, fiecare din noi poate sa hipnotizeze, ca hipnoza este o stiinta benefica pentru om, mai ales pentru medici, care prin hipnoza pot sa elimine toate problemele functionale din corpul uman. Orlov a vorbit vreo cinci minute, s-a retras cateva secunde in culise, dupa care a revenit... Brusc, m-am pomenit cu bodyguarzii lui langa mine, care mi-au spus sa-i urmez. Am iesit in hol si m-au intrebat cat am platit pe bilet. "O rubla." Mi-au spus cu blandete: "Tine aici 10 ruble si, cat mai avem de lucru, vreo trei zile, nu veni la spectacol!". Student fiind, pe de o parte eram bucuros, 10 ruble insemna jumatate de bursa, dar pe de alta parte nu intelegeam ce s-a intamplat.
Dupa ce am terminat Institutul de Arte, in 1974, eram la Calarasi, si vine inca un hipnotizator din Rusia: Boris Ivanov, care prezenta spectacole de hipnoza prin sate. Fiindca majoritatea populatiei vorbea limba romana (moldoveneasca - cum o numeam noi atunci), trebuia cineva sa-l insoteasca si sa traduca. Fiind absolvent al Institutului de Arte, pentru ca vorbeam foarte bine si faceam programe artistice la Palatul de Cultura, am fost chemat de sefi, care mi-au spus ca il voi insoti pe "tovarasul hipnotizator". "El o sa vorbeasca in limba rusa, iar tu sa traduci in limba moldoveneasca". Am mers cu el intr-un sat, iar spectacolul a fost extraordinar. Cand am ajuns la Tibirica, o comuna aflata intre Chisinau si Balti, aici tocmai fusese sarbatoarea satului, cu hora mare, gratare, bautura, si cam toata lumea era in dispozitie foarte buna. Am iesit pe scena cu Ivanov si el a inceput sa dea comenzile obisnuite, sa numere - un test pentru a verifica daca in sala sunt oameni usor de hipnotizat. (Pentru ca un hipnotizator nu vrea sa piarda mult timp, el cauta oameni mai usor influentabili, ca sa lucreze cu ei.) De obicei, la spectacole, e mult mai usor sa hipnotizezi pe cineva, decat fata in fata, pentru ca sunt multe energii si mai este si presiunea psihica a intregii colectivitati asupra persoanei, mai ales dupa ce-l urci pe scena si vede ca sunt 500-600 de oameni cu ochii atintiti pe el... Atunci cel ales este foarte vulnerabil, este de ajuns o fractiune de secunda si intra in transa. Si a dat Ivanov comanda o data, de doua ori, si nu mergea nimic, nu se ridica nici unul, nimeni nu reactiona la test. Si l-am vazut atunci cum se schimba la fata, se pierde si-mi spune: "Fiasco, nu sunt in stare sa fac nimic". Zic: "Glumesti?". Era vara, scena mica, noi - inconjurati de oamenii piliti, care platisera si bilete... Nu puteam spune ca renuntam, ca ne alergau cu pietroaie, pana ieseam din sat. Si in momentul ala, nu stiu ce si cum s-a intamplat, ca parca mi-a sunat asa, in cap: "Dar ce te pierzi asa, pune mana pe microfon si lucreaza, doar ai vazut ce a facut!". Am luat microfonul, i-am spus ca ma duc sa mai spun niste bancuri, niste anecdote, ceva, ca fusesem inclus si eu in program, trebuia o ora si jumatate sa fac spectacol de parodie. Ma gandeam ca pana mai zic eu una-alta, el isi revine. Am spus o gluma, am spus alta, au trecut vreo douazeci de minute, pana ce oamenii au inceput sa intrebe unde-i ala cu hipnoza. Dar maestrul, saracul, statea in culise si ii tremurau mainile. Nu i se intamplase niciodata asa ceva. Si atunci, am inceput sa dau comenzile, dar le dadeam - nu stiu de ce, nici pana in ziua de astazi - invers. Pentru ca la ei, fiind in stare de ebrietate, reactia era mult mai lenta, si fiecare gandea "ia sa nu fac ce spune ala de pe scena". Omul, firesc, se concentreaza la ce-i spui, dar astia gandeau totul din contra, si tocmai pe asta i-am prins. Si am adus pe scena cam 50 de oameni, dintre care am selectat vreo 20 si am inceput spectacolul. Am inceput sa lucrez fara nici o retinere, de parca era spectacolul meu si nu al lui Ivanov. La un moment dat, el a venit si mi-a spus la ureche sa lucrez linistit, ca el ma sustine, sa duc spectacolul la sfarsit, ca il duc bine. Si am inceput sa ma joc cu oamenii, asa cum imi placea mie: ii puneam sa vada ca-i ataca un roi de albine si ei fugeau prin sala aia, in toate partile. Pe urma l-am dus cu mintea pe unul la furat cirese si am pus niste dulai pe urmele lui... multe pozne de astea. Dar cel mai mult m-a socat nea Costica, un taran get-beget, de vreo 60 de ani. Nu stiu ce mi-a venit sa-l intreb daca el canta. Zice: "Cine, eu? Nuuu, n-am cantat in viata mea, ca daca deschid gura... imi fuge nevasta de-acasa!". L-am intrebat de cine ii place cel mai mult dintre cantareti, si zice Pavarotti, ca are o voce dumnezeiasca. La noi in sat era program la televizor, de la orele douasprezece pana la unu, cu muzica de opera, interpretata de marii cantareti, iar in ultimele luni, tot fusese Pavarotti. Si eu pocnesc o data din degete si zic: "Acum esti Pavarotti, canta o arie!". Si ne canta nea Costica, asa cum era el pilit, o arie din "Traviata". Am ramas cu gura cascata, nu stiam ce sa zic. Il trezesc cu o alta pocnitura si zic: "Nea Costica, matale canti?". "Nu cant eu, ferit-a Dumnezeu, eu in viata mea n-am cantat, uite, intrebati-mi nevasta!". Ii chemam nevasta, ne spune ca nu canta, aprobata de oamenii din sat: "Nu canta nea Costica, e mut asta, de cand il tinem minte". "Pai, acum ai cantat ca Pavarotti". "Cine, eu? Dumneata glumesti?" Pocnesc iar din degete si incepe sa cante din nou ca Pavarotti. Ei, asta a fost primul meu spectacol foarte reusit, zic eu, la varsta de douazeci si ceva de ani, dupa care tovarasul Ivanov s-a dus la Comitetul National de partid si a spus ca el continua sa dea spectacole, cu conditia ca eu sa nu mai merg cu el, sa puna pe altcineva sa-i traduca...
Dincolo de podul cu flori
Peste ani, eram angajat regizor de teatru la Calarasi si aveam spectatori copii de clasa a noua si a zecea. Si nu stiu cum s-a intamplat ca cei care au venit la teatru erau, majoritatea, mai slabuti la invatatura. Si, intr-o zi, vine la mine directoarea scolii, si-mi spune ca este foarte fericita ca acesti copii au ajuns la teatru, pentru ca fac multe pozne - sparg geamurile pe la scoala, se si bat... asa ca e mai bine sa vina sa stea o ora, doua aici, decat sa se duca pe strada, sa faca fel de fel de prostii. Si auzind eu lucrul acesta, mi-am zis sa-i ajut pe copii. Si am inceput sa-i hipnotizez si sa-i pun sa invete. Si baietii mei obraznici au ajuns sa fie cei mai buni din scoala. Comisia de examinare a spus ca-i ceva imposibil, doar ii stiau de atatia ani, crescusera sub ochii lor, erau niste incompetenti, niste balbaiti, iar acum vorbeau clar si raspundeau bine la toate intrebarile. Si iar a venit doamna directoare sa-mi spuna ca am facut eu ceva cu ei, simte dansa ca se petrece ceva, dar ca fac treaba buna.
Tot in timpul asta, cativa fosti colegi de-ai mei, care facusera facultatea de medicina (faceam cursuri de teatru si comedie pentru amatori si aveam si medici inscrisi), dupa ce au asistat la niste sedinte de hipnoza pe care le faceam in teatru, m-au invitat la spital. Intr-o seara, aveau un caz mai greu - nu-si dadeau seama ce se intampla cu pacientul si m-au chemau sa-i ajut. M-am dus, mi-am facut treaba, a trecut o zi si omul s-a dus sanatos acasa.
Dupa cativa ani petrecuti la Calarasi, m-am mutat la Chisinau. Fratii mei terminasera facultatea, erau medici si aveau fel de fel de cazuri la spital, oameni la care tratamentele nu mergeau nicicum. Si atunci apelau la mine, dar nu numai ei... Am tot lucrat asa ani in sir, am ajutat pe cine avea nevoie si ma solicita. Toti ma intrebau de ce nu-mi iau diploma de specialitate. Dar, pe atunci, in Uniunea Sovietica, diploma de hipnoterapeut se dadea numai cadrelor medicale. Si hipnoterapeuti erau in fiecare centru raional. Dar nu am vrut sa ma duc sa fac studii speciale pentru hipnoza, pentru ca nu vedeam sensul. Eram - scuzati-mi lipsa de modestie - mai bun decat toti cei cu diploma! L-am indemnat insa pe fratele meu, care era medic psihiatru, sa faca aceasta specializare si a urmat cursurile Academiei de Hipnoza din Harkov, Ucraina.
Cand am plecat din Moldova, in 1996, si am venit in Bucuresti, am zis ca nu ma mai ocup cu asa ceva - ma saturasem. Fiindca, stiti cum e - pe un om il ajuti, intelege, altul nu intelege, unul se vindeca, altul are alte probleme organice, care nu pot fi tratate prin hipnoza, ii explici, el spune ca nu poti, ca nu esti capabil. Toate au fost bune si frumoase in Bucuresti, pana ce una dintre colegele mele de la serviciu - lucram la agentia de presa de la Radio Romania Actualitati - a lesinat. Vazand-o, mi s-a facut mila de ea. Atunci am apelat la metodele mele si intr-un minut a inceput sa ne spuna bancuri. Cand a venit Salvarea (sunasera colegii, cand a lesinat), medicul a constatat ca totul era in ordine. Si de aici, a inceput alt balamuc... O colega, vazand intamplarea, m-a rugat sa-i vad baiatul, ca are probleme de sanatate, sotul alteia suferea de o boala grava, fara diagnostic, si asa am inceput sa lucrez din nou... Eu doream sa scriu, pregateam o serie de carti, ma ocupam cu alte lucruri, in domeniul teatral si nu ma interesa hipnoza, decat in cazul in care eram solicitat. Dar vestea s-a dus asa de repede, ca la un moment dat m-am trezit sunat din toata tara si oamenii ma rugau sa-i primesc. Si eu nu pot sa refuz, cand stiu ca pot sa ajut omul.
Cand vrea Dumnezeu, le leaga pe toate... Eu locuiam langa parcul Tineretului, la etajul 8, iar la etajul 6 aveam un vecin fost comandor, foarte bine pregatit in domeniul infoenergetic, care cunostea toate domeniile respective. A apelat la mine, sa-l ajut sa rezolve o problema de sanatate a nepoatei lui. I-am tratat nepotica, apoi o cumnata, un unchi, dupa care el mi-a spus: "Mai, Vasile, avem actori si regizori exceptionali, care fac o multime de spectacole bune" (si asta-i adevarul, pentru ca nu pot sa ma compar eu cu Liviu Ciulei, cu Pintilie sau cu Andrei Serban). "Daca tot te pricepi atat de bine sa tratezi, mai bine ajuta oamenii!". Si el m-a invatat pe mine radiestezia. Si am inceput sa ajut oamenii, care veneau din ce in ce mai multi...
"Hipnoza este un prilej ca oamenii sa-nteleaga ce puteri a investit Dumnezeu in noi, fara ca sa le folosim"
- Sa mutam discutia despre hipnoza in plan medical. Daca nu te nasti cu niste capacitati speciale, se poate invata hipnoza?
- Sigur ca da, fara nici o problema. Toti avem aceste puteri, trebuie doar sa ni le dezvoltam. Fiecare om poate sa hipnotizeze si sa fie hipnotizat. Este insa o singura regula: terapeutul care incepe sa practice hipnoza trebuie verificat, ca sa fie un om sanatos mental. Am fost intrebat de foarte multe ori daca am sa predau vreodata hipnoza in Romania. As face-o cu placere, dar numai pentru medici si psihologi.
- Totusi, la noi, hipnoza e mai mult domeniul psihoterapeutilor, nu al medicilor...
- In SUA, de exemplu, pot face hipnoza atat specialistii hipnoterapeuti, cat si psihoterapeutii. Este o specialitate medicala inscrisa in nomenclatorul de meserii al SUA, o profesie ca toate celelalte. Cred ca si la noi, cat de curand, cand o sa se gaseasca cineva mai insistent, de la Uniunea Hipnoterapeutilor din Romania, hipnoza va fi promovata ca meserie.
- Unul dintre motivele pentru care hipnoza este privita cu suspiciune tine si de faptul ca uneori este transformata in circ: spectacolele acelea, cu oameni chemati din public si adormiti, cum povesteati mai devreme. Cum apreciati acest gen de manifestari?
- Orice spectacol de hipnoza are scopul de a demonstra intregii audiente ca hipnoza este o stare fireasca a creierului uman si asta o poate face oricine, daca are studiile si calitatile necesare. Exista un test foarte simplu, cand cel hipnotizat este asezat cu ceafa pe un scaun si cu calcaiele pe alt scaun, si sta perfect drept. Va spun eu ca nici un sportiv de talie internationala nu poate sta in pozitia respectiva, pentru ca nu are muschii atat de bine dezvoltati, ca sa preia intreaga greutate corporala. Este o tensiune foarte mare, cu atat mai mult daca se mai urca pe el o persoana de 70 sau de 100 de kilograme. In transa hipnotica, i se da o comanda creierului, iar corpul devine rigid ca o bara de metal - asta ca sa vedeti cata forta si energie ascunsa poate pune psihicul nostru in musculatura. Iar persoana respectiva poate tine pe ea pana la o tona, chiar doua! Acestea sunt capacitatile fizice ale oamenilor, pe care noi nici macar nu le banuim! Nu poate fi ceva aranjat, nu e un numar de circ si nici iluzionism. Sunt lucruri pe care omul le poate face numai in stare de hipnoza. Aceste spectacole sunt, asadar, o demonstratie a ceea ce se poate face prin hipnoza, un prilej ca oamenii sa-si dea seama cat de mult a investit Dumnezeu in noi, iar noi nu folosim...
- In ultima vreme, medicina recurge frecvent la hipnoza, ea fiind aplicata cu mult succes in multe clinici din Rusia, SUA si Europa. Ce afectiuni se pot vindeca prin hipnoza?
- Da, hipnoza este folosita in medicina de multa vreme, mai ales in Rusia si SUA, pentru ca intre aceste tari a fost o concurenta continua. La baza hipnoterapiei moderne se afla dr. Milton Erickson, un psihiatru american care a descris si a creat bazele stiintifice de aplicare a hipnozei in tratamentul unor afectiuni, inclusiv tehnicile de inducere a transei hipnotice. Un alt specialist este Dave Elman, care a lucrat efectiv si a avut zeci de mii de studenti pe care i-a invatat cum sa scoata durerea si cum sa faca interventii chirurgicale sau dentare, chiar si nasteri, fara anestezie. A lasat informatii extraordinare in acest domeniu, in prezent fiind cunoscute peste 1000 de tehnici hipnotice.
Aplicatiile medicale ale hipnozei sunt foarte vaste. Chiar daca prin hipnoza nu se pot trata boli grave, cum ar fi cancerul sau SIDA, ea poate fi de mare ajutor in toate probleme functionale organice. Rezultatele de exceptie ale hipnozei se vad imediat in insomnii, depresii si anxietate, atunci cand nu sunt cauzate de modificari celulare ale creierului (sechele in urma unui accident vascular cerebral, lovituri puternice la cap). Toate blocajele psihice (starile de neliniste, frica, panica etc.), stresul, starile de inadaptabilitate, migrenele, oboseala accentuata, cosmarurile, fobiile, durerile fluctuante pot fi eliminate prin hipnoza. De asemenea, transa hipnotica indusa este capabila sa-i redea pacientului forta, energia si concentrarea de care are nevoie, pentru a face fata solicitarilor din ce in ce mai mari. Foarte important este faptul ca in transa hipnotica, sufletul si spiritul, inclusiv sistemul imunitar, pot spune ce afectiuni are pacientul si cum poate fi tratat.
- Asta depaseste putin puterea mea de intelegere... Va rog sa fiti mai explicit!
- Eu induc transa hipnotica si incep sa vorbesc cu pacientul. Pot sa comunic cu inima lui, cu plamanii, cu celule din rinichi sau din alta parte care sunt afectate, din ce cauza sunt afectate, pot sa vorbesc cu sistemul sau imunitar.
"Sunt ca un program antivirus"
- "Vorbiti", adica primiti raspunsuri si informatii de la aceste organe?
- Eu vorbesc cu pacientul, si tot el imi raspunde. Dar informatiile le primesc din subconstientul lui, care stie toate aceste lucruri. Iar pacientul mi le comunica firesc. Totul este sa accesezi subconstientul; numeroase astfel de tehnici sunt inregistrate video si apoi este demonstrata veridicitatea lor, cu analize medicale facute ulterior - puteti gasi sute de exemple pe internet. Multe afectiuni sunt asimptomatice, omul sufera si nu stie ce are. Vine la hipnoza si, deodata, subiectul spune ca trebuie sa se duca la... endocrinolog, de exemplu. Uneori, cand sunt foarte bine relaxati, oamenii spun si la ce medic trebuie sa se duca, "vad" numele medicului care poate sa-i ajute. Pentru ca sunt cazuri pur medicale, in care hipnoza nu poate sa ajute. Hipnotizatorul trebuie sa fie constient ca, daca el nu poate rezolva problemele de care sufera pacientul, atunci trebuie sa-l trimita la medic. Exista, de exemplu, depresii create de unele carente de minerale - substante de care creierul are nevoie pentru o buna functionare. Oricat s-ar chinui un hipnoterapeut, aceste carente nu dispar, si atunci trebuie trimis omul la medic. In cartea mea "Bioenergie si hipnoza - din misterele fiintei umane" am clasificat toate disfunctiile care pot fi tratate prin hipnoza, prin infoenergie si bioenergie - cazuri pur medicale! De multe ori, combinand terapia alopata cu tehnicile complementare pe care le aplic, rezultatele sunt mult mai bune. Dar am intalnit si oameni cu entitati energetice foarte concentrate, puternice, cu "paraziti energetici" - cum li se mai spune. In acest caz, hipnoza nu mai este eficienta. Atunci folosesc alte tehnici, pentru ca norocul face sa posed toate aceste calitati. De fapt, eu sunt ca un program antivirus. Unul foarte bun! (rade)
- Ce alte metode folositi in tratament?
- Pe langa hipnoza, folosesc foarte des infoenergia, bioenergia, psihoenergosugestia, dar si o tehnica mai putin cunoscuta, care scoate energiile malefice din oameni - un fel de exorcizare, dar la un nivel mult mai performant (o tehnica ce nu poate fi invatata, pentru ca e nevoie de un scut de protectie avansat). Nu degeaba se aduna 3, 5 sau 7 preoti, cand se fac dezlegarile de pacate sau moliftele Sfantului Vasile; ei stiu cu adevarat ce inseamna sa fii atacat de o entitate malefica puternica. Or, la mine, acesta e un har venit de sus, nu dobandit.
- Psihoenergosugestia ce este?
- Este vorba de echilibrarea energetica si psihica la nivel subtil si poate fi transmisa la zeci de mii de kilometri. Este cunoscuta de la inceputul anilor '90 si este cea mai inofensiva modalitate de a ajuta psihicul, emotionalul si corpul fizic sa vina in echilibru. Pe undele energetice care se transmit de la o persoana la alta se suprapune o informatie sau o comanda, care ajuta la deblocarea psihicului si la activarea centrelor energetice, ca sa se poata echilibra. Noi suntem creati astfel, incat tot timpul sa fim echilibrati. Organismul nostru incearca sa se echilibreze continuu, sa elimine factorii disturbatori. Daca apar dezechilibre mai mari de 25-30%, intervine boala. E de ajuns un imbold, ca el sa revina la normal. Imboldul asta se da de la distanta foarte mare, prin sugestie.
"Orice computer scos din priza nu face doi bani. La fel si omul"
- In Romania, hipnoza este o ramura medicala inca "exotica", prea putin folosita. Cum va explicati reticenta medicinii alopate fata de metodele alternative (bioenergia, ayurveda, fitoterapia etc.), care sunt puse la zid, desi fiecare este fundamentata stiintific si exista o traditie in folosirea lor?
- Toata lumea stie ca cea mai buna medicina este cea tibetana. Exista circa 10.000 de retete din plante care, practic, vindeca toate bolile cunoscute si ele se transmit din generatie in generatie, oral, nu se scriu. Chinezii au si ei o traditie de peste 5000 de ani in medicina traditionala. Asta demonstreaza ca medicina asa-zis alternativa (pentru ca aceste metode terapeutice au aparut inaintea medicinii moderne) functioneaza si chiar are rezultate foarte bune, din moment ce oamenii nu au renuntat la ea. Sigur, trebuie sa recunoastem ca, in domeniul tehnologic, medicina moderna a facut pasi enormi, pana la interventiile la nivel genetic. Dar noi, descoperind anatomia umana abia in timpul lui Leonardo da Vinci (pana atunci fiind interzisa de biserica), ne-am axat numai pe corp. Or, corpul este doar o haina efemera, un invelis pe care omul il poarta in viata asta. Medicii nostri ar trebui sa inteleaga un lucru simplu - orice computer performant, odata scos din priza, nu mai face doi bani! Astfel, poate si-ar da seama ca, de fapt, cunostintele lor (pe care nu le contesta nimeni, Doamne fereste!) trebuie aplicate omului ca intreg, si nu doar carcasei in care e invelit - o bucata de carne care nu mai functioneaza eficient. Cand pleaca spiritul sau sufletul din trup, se intrerupe legatura cosmica si corpul uman devine cadavru. De ce? Pentru ca ele sunt interdependente, pentru ca materializarea corpului omenesc ar fi imposibila fara acea infima scanteie divina. Eu sunt totusi optimist si cred ca si la noi vor fi facultati de medicina alternativa, asa cum sunt cele din Occident. Fiecare om are dreptul sa aleaga. Liberul arbitru este universal valabil, nu poate fi impus cu forta un singur stil de medicina. Din pacate, a fost creata o industrie farmaceutica rapace, care pe de o parte ne vindeca, dar pe alta parte ne imbolnaveste. Practic, s-a transformat intr-un business care nu mai tine cont de scopul pentru care a fost creata - respectiv sanatatea publica - si care nu face altceva decat sa stoarca o groaza de bani din suferinta oamenilor. Iar asta nu-i corect!
- V-ati stabilit in SUA, unde va bucurati de o reputatie profesionala ireprosabila. Cum este privita hipnoza in Occident?
- La fel ca orice alta specialitate medicala. La Academia de Hipnoza din Sacramento, unde am studiat eu pentru acreditare, vin oameni de diferite specialitati, toti cu studii superioare. Toti acesti oameni au in spatele lor o experienta profesionala vasta, in varii domenii. Cunosc si hipnoterapeuti romani stabiliti in Canada si SUA, foarte buni profesionisti. De altfel, si in Romania sunt terapeuti buni, insa majoritatea isi vad de meseria lor si oamenii nu afla de existenta lor. Ca si medicii: cati apar la televizor, in Romania, sa spuna cate vieti au salvat? Se vorbeste despre ei doar cand are loc o intamplare nefericita. Acum, greul il duce medicina alopata. Dar cand se va combina medicina traditionala cu medicina alternativa, cu educatia fizica si o alimentatie corecta, vom avea o populatie sanatoasa.
- Unde puteti fi contactat de cei interesati?
- Pot fi contactat in SUA, unde locuiesc, la tel. 019.165.963.045, prin e-mail: vasilebologan@yahoo.com, sau pe Yahoo messenger (aceeasi adresa), intre orele 18-24 (ora Romaniei), de luni pana vineri, cand lucrez cu Europa. De asemenea, pot fi contactat si prin Skype. Cand pot sa ajut, ajut cu mare drag. Cand nu pot ajuta o persoana in dificultate, am curajul si onestitatea de a-i spune omului de la bun inceput si il dirijez spre medic sau spre preot - dupa caz. Pana la urma, nu conteaza de unde vine ajutorul, atat timp cat este in folosul omului aflat in suferinta!