- De schimbarea premierului se vorbeste de fapt din luna februarie, iar realegerea lui Emil Boc in fruntea PDL a fost gandita ca o etapa intermediara a strategiei de schimbare a garzii la Palatul Victoria - o etapa menita sa asigure un refugiu pentru actualul premier. Este adevarat ca presedintele Basescu a lansat imediat dupa alegeri sloganul stabilitatii guvernamentale, care a creat impresia ca ar fi renuntat la planul initial privind relansarea guvernarii. Presedintele insa s-a remarcat pana acum tocmai pentru ca nu renunta la planurile sale, asa ca explicatia actualei inactiuni este alta: Emil Boc nu putea fi izgonit din Palatul Victoria, imediat dupa alegerile din PDL, adica sa primeasca un vot de blam, imediat dupa "victoria" de la Conventie. Este nevoie de o perioada de tranzitie, in care partidul sa gaseasca o solutie eleganta pentru inlocuirea sa, astfel incat gestul sa nu para sanctionarea unui premier care si-a asumat riscurile reformei. Poate ca este nevoie ca intreg partidul sa fie convins ca se impune inlocuirea lui Emil Boc in functia de premier. Contrar aparentelor, prim-ministrul nu este agreat nici de partid, nici de electorat, avand, de fapt, o cota de popularitate inferioara PDL. Prin urmare, el nu va putea fi o locomotiva pentru alegerile din 2012, ceea ce elita partidului stie deja. Este insa nevoie sa se ajunga la o masa critica, in sprijinul unei schimbari.
Schimbarea premierului este insa un demers complicat, care poate sa devina traumatic, cum s-a intamplat in cazul lui Radu Vasile in 1999, sau chiar sa esueze, cum a esuat in februarie 2011. Admitand totusi ca ea va avea loc, probabil ca principalele schimbari la care ar trebui sa ne asteptam vor fi legate de reducerea risipei, cu tot ce inseamna ea: reducerea personalului functionaresc excedentar, eliminarea subventiilor nejustificate, executarea marilor datornici, restructurarea companiilor de stat si reformarea productiei si distributiei de energie. Cu alte cuvinte, va fi pus in aplicare programul convenit cu FMI, inclusiv simplificarea sistemului de taxe si impozite. Aceste reforme au fost anuntate si se lucreaza deja la fundamentarea lor, dar este nevoie de un nivel superior de competenta economica pentru aplicarea lor corecta. Probabil ca un nou premier, daca va fi un tehnocrat de prestigiu, isi va selectiona si o echipa consistenta de specialisti, care sa elaboreze strategiile pentru reformarea principalelor domenii ale activitatii guvernului. In prezent, aceasta echipa este redusa numeric si prea putin activa. Solutia premierului independent politic prezinta insa si riscuri legate de raportul cu partidele din coalitia guvernamentala: isi va numi noul premier propria echipa sau va fi nevoit sa lucreze "cu materialul clientului"? Ii vor recunoaste autoritatea ministri numiti de liderii de partid sau isi vor urmari propria agenda? Vor accepta partidele austeritatea bugetara intr-un an electoral si eliminarea clientelei culcusite in companiile de stat si in regii? Aceste incertitudini sunt tot atatea obstacole in calea relansarii guvernarii, caci, din pacate, ce este bun pentru tara nu convine neaparat partidelor.
2. In vreme ce UDMR-ul insista pentru Legea Minoritatilor, prin Camera Deputatilor a trecut tacit un proiect de lege privind modificarea legii educatiei, in sensul ca istoria si geografia sa nu mai fie predate in limbile minoritatilor nationale. Este buna o astfel de prevedere, cand unitatea coalitiei de guvernare se afla, si-asa, pe o plita incinsa?
- Merita sa reflectam putin asupra procedurii care a permis acest rezultat, si anume adoptarea tacita. Legea care a impus aceasta procedura a fost initiata de Adrian Severin, actualmente oaia neagra pe care PSD a trimis-o in Parlamentul European. Trebuie sa-i recunoastem domnului Severin abilitatea, si procedurii caracterul machiavelic, pentru ca permite un inalt grad de manipulare politica, fie printr-o intelegere secreta intre partide, fie prin specularea slabiciunii adversarilor. In cazul de fata, adoptarea tacita a proiectului de lege privind interzicerea predarii istoriei si geografiei in limba materna este un exemplu al modului superficial, de-a dreptul iresponsabil, in care functioneaza in cea mai mare parte a timpului Parlamentul Romaniei. Partidul care controleaza Camera Deputatilor, PDL, este incapabil sa-si onoreze angajamentele asumate in cadrul coalitiei de guvernare, pentru ca este orbit de luptele interne - de dinainte si de dupa Conventia Nationala a partidului. Asa s-a ajuns la adoptarea unui proiect de lege care contravine legii educatiei, recent intrata in vigoare, si care ii irita pe partenerii de coalitie din UDMR si din grupul minoritatilor.
Probabil ca proiectul buclucas nu va trece de Senat, care este camera decizionala, pentru ca nu va obtine cele 69 de voturi necesare. Cel putin asa afirma senatorii UDMR, care au tot interesul sa-l blocheze. Desi situatia este riscanta, pentru ca majoritatea coalitiei in Senat este nesigura, UDMR conteaza probabil pe faptul ca PSD si PNL nu vor dori sa-si atraga ostilitatea maghiarilor, pe care incearca sa-i atraga de partea lor, si vor evita sa se asocieze cu proiectul de lege adoptat tacit de Camera. Este, totodata, posibil ca acest proiect sa fie contestat la Curtea Constitutionala sau sa fie returnat de presedinte pentru reexaminare. Exista asadar suficiente proceduri parlamentare care pot bloca acest proiect de lege si salva coalitia, cu o singura conditie: ca PDL sa dea dovada de seriozitate si de consecventa, adica sa inceteze sa astepte ca gafele sale sa fie reparate tot timpul, fie de presedinte, fie de CCR. Lasand la o parte aspectele procedurale, merita sa reflectam asupra urmatorului aspect: de ce este mai onorabil pentru Parlament sa adopte o lege tacit, decat prin asumarea raspunderii guvernamentale? Ambele variante exclud dezbaterea, dar opozitia critica vehement doar angajarea raspunderii executivului, trecand sub tacere faptul ca insusi forul legislativ permite eludarea dezbaterii democratice. Asadar, daca puterea este inepta, opozitia este ipocrita - o combinatie care, indiferent de soarta coalitiei, nu ne poate duce decat pe culmile disperarii!