Gradina din spatele casei e plina de meri infloriti. Un soare cald mangaie petalele albe si rozalii, si iarba moale, de la poalele lor. E atata liniste, incat freamatul furnicilor dintr-un musuroi aflat pe poteca are sonoritatea unei uzine, la ora de varf. Nea Ioan rupe din mers o crenguta uscata si o curata intr-un capat. Apoi o uda putin si scormoneste cu ea in crestetul musuroiului. Incepe o agitatie de nedescris. Unele furnici se reped in subteranele pamantului, altele, mai curajoase, iau cu asalt crenguta de mar care le-a tulburat rutina. Sunt vreo 20 pe bat, miscandu-se de colo-colo, ca niste iscoade pornite in cautarea dusmanului. Fiecare dintre ele lasa in urma sa un ser cu miros intepator. Nea Ioan le priveste cu drag, ca pe niste vietati pe care le tine pe langa casa. Cand demonstratia e pe terminate, scutura usor crenguta si pune varful limbii pe capatul decojit. "Are un gust special, ca de otet. De fapt, asa i se si zice pe la noi, otet de furnici... E medicament curat!", explica "Vraciul" din Apuseni, omul la care vin toti taranii din zona, ba chiar si oraseni din toate partile tarii, ca sa le indrepte coloana, sa le puna oasele la loc ori sa le trateze cu masaj durerile de spate. "Lucrez mult cu otetul de furnici. Deblocheaza muschii. E o minune!"
De la "cutit", la coasa
Ca sa-l gasesc pe "Vraciul" din Hodisu, comuna Poieni, am mers o jumatate de ora pana in capatul satului, printre case vechi, cu porti din lemn cioplite frumos, decorate cu un soare in frunte. In jurul lor, un rai de flori si verdeata care te imbata de cap, la tot pasul. Intr-un astfel de paradis, pe o coasta inconjurata de liliac si intesata de visini, are nea Ioan o bucata de pamant bun, roditor. Pana sa dau ochii cu el, imi iese in drum, pe o coasta, un consatean de-al "Vraciului", Ioan Tarau. E cu nevasta, Jenica, incercand amandoi sa starpeasca capetele radacinilor crescute aiurea ale unor visini. "Musai sa le taiem, ca ne-om rupe coasale in ele, la vara, cand o fi vremea sa facem fanu'", imi spune omul. "Coasele, da' si spinarea, ca ea se rupe prima, de atata razboi cu iarba!" E patit badea Ioan. Il apucasera acum mai multi ani niste dureri rele de tot, de nu mai stia ce sa se faca. S-a dus la spital, iar acolo medicii i-au spus sa treaca direct "la cutit", la operatie! Badea Tarau nici n-a vrut sa auda. A venit acasa, la Jenica lui, iar ea s-a dus fuga la "Vraciu'" Lazea. Acesta n-a stat pe ganduri. I-a facut un masaj cu lotiunile lui din furnici, iar durerea a disparut ca prin minune. L-a pus sa mai stea la pat trei zile, sa nu faca efort, si i-a zis ca apoi va fi bun de lucru. "De-atunci, Doamne, fii marit si laudat, opt ani n-am mai avut nimic!", spune badea Tarau. "Mare minune de la Dumnezeu sa-l avem pe omul asta aici printre noi! Are dar mare... Sa-l fi vazut pa omu' mnieu cum o dat dup-aia la coasa tata vara!", spune impresionata si Jenica Tarau. Apoi isi aranjeaza parul alb, ca spuma laptelui, sub batic si se pune din nou pe taiat radacinile. Strigat de vecinul Ioan, "Vraciul" Lazea ma asteapta langa paraiasul de sub coasta lui de pamant. Doi pasi si ajung la omul despre care taranii din toate satele Apusenilor vorbesc cu atata admiratie!
Maestrul si ucenicul
Ioan Lazea e cu furca in mana. Imprastie niste balegar, pe ogor. E imbracat intr-un fel de salopeta improvizata, iar pe cap are o sapca primita cadou de la fiul sau aflat in America, la Chicago. De sub cozoroc, doi ochi albastri te hipnotizeaza cat ai clipi. Un om simplu, de 63 de ani, blajin. Lasa furca jos si cu toata naturaletea din lume, se intinde la vorba.
"De mic am fost copil muncitor. Ascultam de parinti, dar mie cel mai mult dintre toate imi placea sa grijesc animalele, daca erau bolnave, sau oamenii in suferinta. De mic am simtit treaba asta...". Apoi, prin clasa a VI-a, a cunoscut un batran din Fildu de Sus, care invatase in razboi, tehnici de masaj de la nemti. "M-am tot dus pe la el si ma uitam ce si cum face. Veneau unii, ba cu umarul dislocat, ba cu dureri la incheieturi... Da' era un om mai uracios mosu' din Fild, nu ii placea sa arate prea multe la altii, tinea numa' pentru el. Cand am crescut un pic mai mare si am mai prins si eu meserie, m-am dus iara la el - avea deja 85 sau 86 de ani si iarasi l-am intrebat una-alta, da' el atata mi-a zas: "Lasa, ca de-amu stii tu mai mult ca mine!"". N-avea mai mult de 15 ani pe atunci.
"Prima data cand am facut masaj, am vazut oameni cu picioare luxate, deplasate si i-am chemat la mine: "Hai, bade, sa te ajut, sa nu te mai chinui asa!". No, si cum am facut masaj, i-o si trecut! Sau vedeam oameni ca nu isi puteau ridica mana de durere. Si mergeam la ei si le ziceam: "Uite, te fac sa-ti ridici mana, nu crezi?"...". Dupa ce a terminat armata, Dumnezeu i-a scos in cale lui Ioan un alt om cu darul lecuirii. "Pentru coloana, am invatat de la un om din Becicherecu Mic, in judetul Timis. Aveam un cumnat acolo. Si in vecini, la el, era un neamt, locotenent colonel in Al Doilea Razboi Mondial. Am mers la el si ma uitam. Veneau oameni de prin toate partile, cum vin la mine acuma. Si am vazut la el cum pune mana, cum pune piciorul. El o vrut sa-mi arate, nu ca mosul din Fild... Si dupa ce am plecat de la el, i-a zis neamtul lui cumnatu' meu: "Sa vezi tu ce tamaduitor o sa iasa din Ioan!"". Curios din fire, tanarul Ioan a continuat sa citeasca, sa fie la curent. "Io de studiat am tot studiat, am si diploma de maseur de la Bucuresti, dar sincer va zic, ca nu puteam face nimic, daca nu ma ajuta Dumnezeu. Eu vad ca vine la mine cate un om, si pana sa se intinda pe pat sa-l masez, eu stiu deja ce trebuie sa fac. Asta e de la Dumnezeu!", marturiseste "Vraciul" din Hodisu.
"Au venit mai multi doctori la mine, conferentiari universitari, directori de spitale, pe toti i-am ajutat", rade nea Ioan Lazea, care de curand a suferit o interventie pe cord. "Eram la Institutul Inimii, la Cluj, si inainte sa intru la operatie, vine un om si ii spune doctorului: "Domnu' doctor, sa aveti grija mare de omul asta, ca sute de oameni merg la el sa se faca bine!". Apai, cat am fost in spital, si cadrelor medicale le-am facut masaj. Oamenii, stiti cum sunt, asteapta rezultate. Si cand vad rezultate, atunci mai vin. Asa fac si oamenii simpli, si medicii. Eu merg cu telefonul mobil la camp, cum ma vedeti, ca daca apare o urjenta, sa fug acasa. Si nu-s impunator la oameni, nu le zic cat sa lase. Lasa care cum poate, ca sunt si oameni care nu au bani si posibilitati, si eu si pe aia ii tratez ca pe fiecare, ca pe sefii ai mari din Jandarmerie si din Politie, de la Cluj, care au trecut pe la mine, ca si pe sefii ai mari de la Interne, de la Bucuresti. Nu-s omul sa cer bani, ca multi ma acuza ca-s sarac, ca nu fac bani cat as putea, dar eu nu-s asa. As putea sa traiesc numai din masaj, dar mie imi place sa vin la camp, sa am pamantul lucrat, ca nu am stare sa sed si sa nu fac nimic".
"Uite, aici simti tu durerea!"
Pacientul e deja intins pe patul de masaj primit din Franta, in semn de "multamita", de la o doamna stabilita acolo. Degetele noduroase ale vraciului pipaie pielea, in cautare de semne. Mainile lui de taran, muncite atata amar de ani, par acum degete de pianist. Are ochii aproape inchisi, ca un virtuoz in transa. "Uite, aici simti tu durerea", zice nea Ioan, incuviintat cu un icnet scurt de omul de pe pat. "Dar nu e de ieri, de azi, poate si de 10 ani ai tu durerea asta." Mainile continua sa maseze, sa "incalzeasca" muschii si articulatiile. Apoi, isi intra in rol tinctura din otet de furnici. "Medicamentul meu special e otetul de furnici. Pun miere de albine in apa, intr-o tavita, iar furnicile trag acolo si lasa un ser al lor, o solutie foarte puternica, cum ti-am aratat mai inainte la musuroi. Solutia o las sa stea 10 zile, apoi o strecor si o pun in flacoane, ca sa o pot folosi la masaj. Ramai mirat ce putem obtine de la natura", spune nea Ioan, in timp ce maseaza spatele pacientului cu un corn de cerb. "Coloana e ca un fermoar. Se produc niste miscari care duc la tasarea vertebrelor. De la efort, de la munca la birou, de la stat toata ziua in masina. Eu, cu masajul, stiu unde e baiul. Simt la mana unde e problema... Nu trebuie sa imi spuna omul unde il doare, ca eu merg pe coloana cu mana si depistez".
Ispravile lui nea Ioan
E plin Hodisul de povesti cu minunile facute de nea Ioan. "A venit un politist ca avea luxatie si l-a trimis inapoi, la medici, ca si-a dat seama ca avea fractura. Si le-a zis politistul doctorilor: "Mai, se poate asa ceva? Ala, in salopeta, o vazut ca e fractura, si voi, astia in halate si cu aparatele dupa voi, nu ati vazut?"", imi povesteste un consatean de-al lui nea Ioan.
"Io, cand am fost cu barbatu', era o femeie cu umaru' ia ase, iesit. "D'apai ce-ai patat tu, femeie buna?", am intrebat-o. "D'apai dadeam la porci si am azvarlit vadra cu laturi si mi-o sarit umarul din loc", mi-o zas femeia. "Da' ce i-i putea tu face la femeia asta?", l-am intrebat pe Ioan. "Stai tu numa' sa vezi aci", mi-o zas Ioan. Si-o tat masat asa, o vreme, acolo umaru', si-o tat masat pana numa' o data, poc! Si pana sa zaca el ca-i la loc mana, o zas femeia: "Vai, ii la loc!"".
Cat am mai vorbit cu oamenii prin sat, nea Ioan Lazea a terminat sedinta de masaj. Il gasesc cu pacientul in poarta, un tanar din Cluj, cu dureri mari la spate. Vraciul il conduce la vale, zambind, semn ca si-a facut datoria. "Eu zic ca te-am indreptat, ficior, da' daca mai ai dureri, hai inapoi", ii striga tanarului, in loc de ramas bun. Asa le zice tuturor pacientilor lui, si chiar asteapta sa ii revada, peste luni sau peste ani, ca sa-i zica vorbele acelea, la care el tine atat de mult: "Nea Ioane, crede-ma, am si uitat ca am fost beteag vreodata!".
Vraciul Ioan Lazea poate fi contactat la tel.: 0744.280.190, sat Hodisu nr.114, com. Poieni, jud. Cluj.
Fotografii de SONIA ALBACAN