Joi, 12 mai, Palatul Elisabeta din Parcul Herastrau a fost gazda romanilor sositi din toate colturile tarii pentru a sarbatori fosta Zi Nationala a Romaniei (10 Mai). Fara nici un "filtru" la poarta, fara sa-i intrebe nimeni cine sunt si daca au invitatie, tineri si varstnici, copii si adulti cu plete albe au luat cu asalt gradina, in care au fost intinse corturi uriase. Circa 2000 de vizitatori s-au bucurat de un soare binecuvantat, atat de asteptat de toata lumea, iesit, parca la comanda, dintre nori. Au fost intampinati de pitoresti osteni din "Asociatia Regimentul 6 Dorobanti "Mihai Viteazul"", regiment glorios al Armatei Romane (1872-1947), desfiintat de regimul comunist. Cu uniformele albe si tresele albastre, de gala, flancati de simpatici copii de trupa, "caciulari" si "opincari", cu caciulile de parada innobilate de peceti regale, cu nojitele pana sub genunchi, ostenii acestia, nemaivazuti de generatiile de azi, par a fi scosi din scrinul istoriei, pentru a ilustra pagini eroice din trecutul regal al tarii. Prezenta lor incanta pe toata lumea si se fac cozi la fotografiat, fiecare doreste sa aiba o amintire cu dorobantii regelui. Lume buna, educata, distinsa. Rareori iti e dat, ca reporter, sa intalnesti la un loc doua mii de oameni atat de... asemanatori. Imbracati de sarbatoare, zambesc, se saluta jovial, urmaresc magnetizati fanfara militara care intoneaza fostul imn al tarii: "Traiasca Regele"... Un domn trecut de 80 de ani, purtand un costum demodat, dar elegant, asculta impietrit si lacrimeaza. Pentru el, versurile imnului par a fi sageti infipte direct in suflet: "...Fie Domn glorios/ Fie peste noi,/ Fie-n veci norocos/ In razboi, razboi.../ O! Doamne Sfinte,/Ceresc parinte/ Sustine cu a Ta mana/ Coroana Romana!". Versurile lui Alecsandri sunt de o actualitate presanta... Imi amintesc de convingerea lui Vasile Soimaru din Chisinau: "Romania are o singura salvare: Monarhia! Si Basarabia are o singura salvare - Reintregirea cu Romania monarhica! La munca, fratilor!"
O zi fericita pentru Majestatea Sa
Multimea de domni si doamne, indestulata cu cele mai alese bucate si cu cele mai scumpe vinuri (peste o mie de sticle din cramele regale), priveste la un moment dat intr-o singura directie: catre Palat. De acolo se asteapta sa vina Majestatea Sa! Ma intreb ca novicele: cine il va pazi pe rege, in mijlocul unei multimi "nefiltrate" de aparate de depistare a metalelor? Apare drept, majestuos, mai inalt cu un cap decat multimea, alaturi de principesa Margareta si de printul Radu. Vazand sutele de oameni care-l duc, aproape pe sus, dintr-o parte in alta a gradinii, insotit de doi ofiteri de garda, mi-am amintit de primirea de basm din 1992, cand, din Piata Romana si pana la Biserica Sfantu Gheorghe, soferul a oprit motorul limuzinei, lasand masina impinsa de multimea de peste un milion de bucuresteni care luasera cu asalt alaiul mult asteptatului rege al Romaniei. Si de aceasta data, Mihai I plutea prin multime, sobru si tacut, dupa cum ii e felul, strangand maini si mangaind crestete de copii, primind cu un zambet inimitabil urarile de "la multi ani", din partea poporului sau. Dupa cum avea sa-mi spuna mai tarziu principesa Margareta, asistam la "o zi fericita pentru Majestatea Sa. O zi care a sters o parte dintre amaraciunile si nedreptatile savarsite de istorie impotriva Coroanei Romaniei".
"Regele e pe viata, nu e pe cinci ani"
"O! Doamne Sfinte,/ Ceresc Parinte,/ Intinde a Ta mana/ Pe Tara Romana!" Cu aceste versuri in minte, desprinse cu emotie din acelasi fost Imn National al Romaniei, mi-am propus sa aflu ce gandesc cativa dintre cei prezenti la o sarbatoare atat de senina, situata departe de criza economica si de toate turbulentele vietii politice. Principesa Margareta este bucuroasa ca vremea a fost atat de frumoasa, iar Regele e multumit. "Am traversat o saptamana foarte aglomerata in evenimente, poate cea mai obositoare din ultimii 15 ani. Majestatea Sa a tinut sa participe la toate, este fericit ca lumea il intampina cu multa caldura pretutindeni. Este incantat ca romani din absolut toate judetele tarii, inclusiv din Basarabia si din diaspora, au fost prezenti la aceasta sarbatoare". Comentand faptul ca regele e fara paza in mijlocul multimii, acordand liber autografe, pe un volum dedicat monarhiei romane, printul Radu spune: "Daca am fi avut aici un presedinte, ar fi fost mai multe garzi de corp decat public. Dar Majestatea Sa nu are nevoie, pentru ca e pe viata, nu e pe cinci ani. Si ce viata! Acusi ajungem la 100 de ani"! Un personaj deosebit in mijlocul multimii de iubitori ai regelui este profesorul Ion Soaca, de la Colegiul Tehnic Feroviar "Mihai I" din Bucuresti. Profesorul a venit impreuna cu elevii sai, pentru a-si aduce omagiul celui al carui nume straluceste pe frontispiciul scolii: "Suntem fericiti ca avem privilegiul de a ne intalni cu patronul spiritual al colegiului, Regele Mihai. Cu permisiunea Majestatii sale, ii dedicam toate succesele elevilor nostri". Un alt oaspete special este primarul din Calafat, Mircea Guta, invitat in semn de omagiu adus marelui rege Carol I care, la Calafat, a declansat Razboiul de Independenta din 1877. Domnul Guta a avut libertatea de a aduce la petrecere cinci familii de vaza din oras. "I-am ales pe cei mai buni cunoscatori ai istoriei", spune. "Regele nostru merita omagiul dunarenilor". Trei ore, cat a durat sarbatoarea, au trecut pe neasteptate; o ploaie scurta forteaza in cele din urma fanfara sa coboare din chioscul clasic in care si-a derulat programul. Multimea se indreapta spre iesire, sub o mare de umbrele. Regele se retrage discret. In imensa gradina mai raman grupuri de tineri, care au vazut pentru prima oara o petrecere regala. Multi dintre ei au facut cerc in jurul principesei Margareta, admirand costumatia ei verde, optimista, si al printului Radu, imbracat sobru, dupa cum ii e felul. Se fotografiaza, intreaba, se bucura. A fost ziua cea mai frumoasa din viata multora: Ziua Nationala a Romaniei regasite...
Fotografii de CORNELIU STANCESCU