Infrant la alegerile primei zile, d-l Vasile Blaga, fostul secretar general al partidului, si-a lasat colaboratorii sa decida daca mai candideaza pentru vreuna din functiile de conducere. Numele grele din tabara sa s-au retras odata cu el, ramanand in linia a doua a formatiunii. Este insa de observat ca alaturi de d-nii Videanu, Berceanu, Preda, Boureanu s.a., din conducerea PDL au plecat si alte personalitati, percepute ca apropiate de echipa d-lui Boc, precum T. Stolojan sau Valeriu Stoica. Majoritatea celor alesi nu fac parte din "parintii fondatori" ai gruparii. Reformistii radicali (Monica Macovei, Sever Voinescu) alaturi de alte figuri reprezentative (T. Baconschi, C. Preda) acrediteaza ideea ca partidul s-a ancorat mai ferm in ideologia de centru-dreapta si in promovarea altor valori decat cele deja familiare politicii romanesti.
Daca reinstalarea d-lui Boc la sefia partidului era perfect previzibila (sustinerea presedintelui Basescu, adevaratul conducator al formatiunii, asigurand excluderea oricarei "surprize"), mai complicata este posibilitatea ca "obiectivele" de castigare a alegerilor locale si parlamentare din 2012 sa fie atinse. Daca PDL-ul va rata aceste tinte, "singurul partid romanesc de dreapta" va fi pus sub semnul intrebarii. Pierderea alegerilor ar arata ca schimbarea de generatii a fost doar o operatie cosmetica si ca, in ciuda unor diferente, PDL-ul nu se deosebeste de celelalte partide ale tarii. Este adevarat ca partidul nu s-a implicat in trimiterea in Justitie a propriilor corupti si nici nu a incercat sa limiteze "libertatea presei" - ceea ce nu s-a intamplat in guvernarile conduse de PSD - dar nici nu a incercat sa se reformeze in profunzime, sa se "reinventeze", devenind in mod marcat un "partid popular", deosebit de celelalte formatiuni de pe scena politica. Mai mult, dupa cum remarca invinsul competitiei interne, d-l V. Blaga, partidul s-a plasat intr-o "stare de inertie", deciziile politice importante fiind luate de executivul condus de premierul-presedinte fara consultarea lui. Impresia de anexa a executivului va cantari extrem de greu la alegeri, executivul suportand nu numai uzura normala a guvernarii, ci si uzura generata de recesiunea si criza economica mondiala, alaturi de "balbele" produse de decizii pripite, promovari nereusite, planuri fanteziste etc. Cu d-l Boc in aceeasi dubla postura, aceasta impresie se va adanci, mai ales ca electoratul roman are reactii psihologice intarziate, iesirea din recesiune si depasirea crizei producand efecte in optiunile sale mult mai tarziu. La Conventie, Traian Basescu si-a indemnat "partidul de suflet" sa ramana unit si "sa faca totul" pentru castigarea succesivelor alegeri ale anului viitor. In PDL nu se prevede, oricum, vreo sciziune, dar "lectiile alegerilor" vor fi stresante, din toamna putand sa apara deja "boala partidelor romanesti", traseismul politic. PDL are in structurile sale o multime de oportunisti care, de indata ce vor simti "de unde bate vantul", vor parasi corabia, eventual santajand inainte executivul pentru stoarcerea bugetului de ultimele sale resurse. Guvernul va fi obligat prin scaderea impactului electoral (in jur de 20%), sa procedeze la o serie de masuri populiste, conjuncturale, amintind de cele ale ultimului executiv liberal inaintea trecutelor alegeri. Iar partenerii de guvernare (UDMR, UNPR, minoritatile) vor incerca, la randul lor, sa obtina, pentru propriul electorat, toate concesiile posibile. O astfel de situatie va influenta dur principalul partid al coalitiei la putere, PDL-ul, care s-ar putea trezi presat "sa plateasca oalele sparte", dupa "modelul" PNTCD-ului la alegerile din 2000. PDL-ul ar avea, asadar, nevoie de o "schimbare de ritm", de un nou mod de gestionare a comunicarii, de un nou pragmatism politic. Imprastierea senzatiei ca PDL este o anexa a executivului este imperios necesara, fie si numai pentru excluderea comparatiei cu PSD-ul, cand acesta se afirma ca partid-stat.
"Reinventarea PDL-ului" devine, pe masura apropierii alegerilor, o urgenta. Daca USL-ul nu se va rupe (in primul rand datorita revoltei liberalilor, amenintati cu pierderea totala a identitatii), el va avea de infruntat un conglomerat capabil sa dreneze in bazinul sau heteroclit aproape 50% din voturile exprimate. Partenerii de guvernare actuali vor tine cont de propriul lor interes si vor juca cu gruparea cea mai tare. UDMR-ul a facut parte din mai toate executivele si nu-si doreste sa-l rateze pe urmatorul acum, cand tinta sa, statutul minoritatilor, este atat de aproape. Prins intre toate aceste "prioritati", d-l Boc va trebui sa se concentreze pentru scoaterea PDL-ului din inertia si rutina in care l-a aruncat narcoticul puterii. Axul sau, presedintele Basescu, este, el insusi, in primejdie, pentru ca, in cazul unei victorii USL-iste, noul parlament si noul executiv vor declansa imediat procedurile procesului de suspendare. Reformarea (neterminata) a statului, eforturile bataliei cu "sistemul ticalosit", incercarile de recredibilizare a clasei politice nu vor mai avea atunci nici o valoare. Pentru Romania, pierderea unui asemenea razboi ar putea insemna impunerea altor doua decenii de asteptare, ca sa folosim si noi o "prezicere" - corecta, din pacate - din anul 1990.