Vechii greci l-au reprezentat pe Zeus amenintand omenirea pacatoasa cu fulgerele tinute in mana crispata. Yahveh, dumnezeul evreilor, plin de ura si ranchiuna, isi tinea poporul sub teroare. Egiptenii ii aveau pe Sobek si pe faimosul Anubis, dumnezeul tenebrelor. Au existat si femei-zeu cu puteri distrugatoare, in Walhala germanica, sub numele de Valkirii.
O perversiune de neindurat a intrat si in iconografia crestina, unde Dracul-ingerul cazut te trage de picioare de pe scara lui Iacob, ca in picturile de la Voronet. Oriunde iti intorci privirea, omul este inspaimantat.
Suntem la inceputul secolului al XXI-lea. Aproape intreaga omenire sufera de frica teroristilor, de frica naturii, tot mai distrugatoare - recentul tsunami din Japonia -, de degringolada economica si sociala, de pierderea fibrei morale. Ad nauseam!
Unde ne putem salva?
Frica, aceasta pacoste psihica, ne-a fost transmisa din generatie in generatie, de pe vremea epocii de piatra. In esenta ei, frica este un sentiment negativ, o recesiune psihica, o tara mintala. Uram tot ce ne provoaca frica, fie ca este patron, sot violent, tata frustrat, guvern dictatorial, securitate, Dumnezeu!
Intrebarea fundamentala este: cum poti sa-L iubesti pe Dumnezeu daca iti este frica de El? Folclorul nostru are si cateva zicale in acest sens: "De ce ti-e frica nu scapi", "Frica-bataia e rupta din rai", "Frica pazeste bostanaria" etc.
Prin contrast, conceptul de iubire este antidotul impotriva fricii. Cand iubesti, te apropii, devii parte, te simti aparat, te simti incurajat, cresti in statura ta de om, devii mai uman, ai dreptul sa gandesti propriile tale idei, esti egalul fratelui tau, oricine ar fi el. Moartea insasi nu-i decat o trecere pe un alt plan.
Si totusi, foarte multi, in special in ritualul ortodox din rasaritul Europei, se tem si astazi de Dumnezeu. Se tot aude, chiar si din amvoane, porunca duhovniceasca: teme-te de Dumnezeu! O repet: nu poti iubi cu adevarat ceea ce iti provoaca teama! Iubire-frica sunt categorii care se exclud reciproc, atat semantic, cat si din punct de vedere religios, filozofic, psihologic sau pur si simplu omenesc.
"Iubiti-va unii pe altii asa precum v-am iubit si Eu!", zice Christos.
Frica de Dumnezeu este, asadar, o adevarata sfidare la adresa acestei porunci divine.
Prof. dr. V. GHERASIM - Universitatea din Cape Town, Africa de Sud