Joi, Saptamana luminata
Abia a rasarit soarele, dar curtea Bisericii grecesti "Buna Vestire" din Braila este deja plina de oameni. Tineri si batrani, bogati si saraci, sanatosi si betegi, toti sunt uniti in convingerea ca isi vor gasi aici alinarea durerilor sufletesti si trupesti. Unul cate unul, s-au asezat cuviincios la coada. Pentru ca agheasma sa ajunga la miile de crestini, preotul paroh a decis ca slujba de sfintire a apei sa se faca si astazi. Dupa aceea, pelerinii vor putea sa ia fiecare pentru a duce acasa din licoarea cea datatoare de viata, din agheasma vindecatoare. Asteptarea este lunga si ostenitoare, insa nici unul dintre oameni nu pare a o percepe ca pe o povara. Sosesc in grupuri, cate o familie intreaga, cu bunicii si nepotii, si saluta crestineste: "Hristos a inviat!". Li se raspunde mereu, neobosit: "Adevarat a inviat!". Unii se aseaza pios in genunchi si se roaga ore in sir, citind din cate o carticica de rugaciuni. Altii povestesc despre aceeasi sarbatoare din anii trecuti, despre miracolele auzite din batrani si despre propriile experiente. Majoritatea vin aici de ani buni, unii de la sute de kilometri distanta. Zabovind printre ei, simti cum te umpli de buna-cuviinta, de voiosie si bunatate.
Apa vie de la Constantinopol
In ziua Izvorului Tamaduirii, se praznuieste in ritualurile crestine sacralitatea si forta apei celei vii. Marea sarbatoare este inchinata Maicii Domnului si are menirea de a intari rolul Fecioarei Maria, de izbavire a oamenilor. Izvorul Tamaduirii incepe sa curga in fiecare vineri, dupa Invierea lui Hristos, din lacrimile pe care Maica Domnului le-a varsat in Saptamana Patimilor. Se spune ca aceste lacrimi ce picura din Izvoare sting vapaia suferintelor, spala cumplite boli si domolesc nelinistile. Numai cei ce respecta sarbatoarea si ritualurile ei, prin post, ruga si cuminecatura, se vor mantui.
Praznicul isi are originea in secolul V dupa Hristos, cand la un izvor din apropiere de Constantinopol (Istanbulul de astazi), s-au savarsit mai multe minuni. Astfel, se povesteste ca imparatul Leon, pe vremea cand nu era inca incoronat, se plimba printr-o padure din vecinatatea stravechii cetati bizantine. Aici a intalnit un batran orb, cu care a stat de vorba despre Cele Sfinte, despre Dumnezeu Tatal si despre Invierea lui Hristos. Dupa un timp, batranul ostenit l-a rugat pe viitorul imparat sa-i dea putina apa, pentru a-si recapata fortele, si sa-l conduca inapoi in cetate. Si asa a pornit Leon in cautarea unui izvor dar, negasind apa, voia sa faca cale intoarsa, cand a auzit vorbele Maicii Domnului: "Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure, potoleste setea orbului, si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati". Calauzit de glasul Sfintei Fecioare, Leon a descoperit izvorul si cu apa adusa i-a spalat chipul batranului si i-a domolit setea. Apa vie l-a vindecat pe orb, iar tanarul Leon, profund impresionat, a rostit: "Am vazut lumina cea adevarata, pe Maica Preacurata... Aici este Izvorul Tamaduirii... fantana datatoare de sanatate!".
Dupa ce a fost investit ca monarh, Leon I a ridicat la izvor o biserica. Dupa un secol, imparatul Iustinian, ce suferea de o boala grea, s-a vindecat cu apa aceluiasi izvor datator de viata. Si astfel, intru slava minunilor dumnezeiesti, Parintii Bisericii au destinat prima vineri de dupa Pasti ca fiind inchinata Maicii Domnului.
Biserica cu trei altare
Secole au trecut, si in pofida nevredniciei noastre omenesti, miracolele divine nu contenesc a se arata pacatosilor. In Sfanta sarbatoare a Izvorului Tamaduirii, Maica cea atotmilostiva ne harazeste darul apei sfinte, ne vindeca de dureri si necazuri, ne lasa sa sorbim din preaplinul bunatatii ei. Astfel, in mai multe colturi ale lumii, s-au ivit izvoare tamaduitoare, la care an de an credinciosii vin in pelerinaj. Iar unul dintre ele se afla la Braila.
In orasul de pe Dunare, acolo unde astazi se inalta Biserica greceasca "Buna Vestire", a fost mai inainte de toate un izvor. Se spune ca unul din ctitorii viitoarei biserici a avut un vis premonitoriu, prin care se facea ca descopera in acel loc un izvor natural, cu proprietati vindecatoare. Visul a fost considerat semn divin, izvorul a fost inconjurat de o fantana, iar deasupra ei s-a hotarat construirea Sfantului Altar.
Si astfel, in 1863, comunitatea greaca, una dintre cele mai puternice ale Brailei acelui timp, a facut toate demersurile pentru cladirea Sfantului Lacas. Inca de atunci, de pe vremea domnitorului Cuza, s-a dus "vestea cea buna" despre miracolul ce izvoraste din adancuri. Dar Biserica greaca a ajuns renumita si pentru faptul ca este singura din Europa cu trei altare si trei hramuri, "Buna Vestire", "Sf. Gherasim" si "Sf. Nicolae". Arhitectura ei deosebita, in care se imbina armonios elementele antice elene, gotice, renascentiste cu cele ale neoclasicismului, o aseamana cu Biserica Sfanta Treime din Taxim, construita in aceeasi perioada, la Constantinopol.
Pictura bisericii din Braila s-a facut in ulei si a fost infaptuita in parte de maestrul Gheorghe Tattarescu, un pionier al neoclasicismului in pictura romaneasca. Catapeteasma lacasului, imbracata in foita de aur, a fost lucrata de artisti de la Constantinopol, iar temelia din piatra si zidaria au fost ridicate de mesteri adusi din Italia. Uneori, in amurg, in biserica se formeaza un adevarat joc de lumini: razele soarelui patrund sfios prin deosebitele vitralii, intalnindu-se cu lumina pe care o dau candelabrele grandioase, din cristal de Murano si Boemia. Monumentala constructie, de aproape 45 de metri, era la inceputul secolului XX mandria orasului. Astazi, desi nu mai este cea mai inalta cladire, domina in continuare Calea Calarasilor, din centrul vechi al Brailei.
Binecuvantarea ploii
Seara se lasa incet peste biserica si peste oamenii neostoiti in rugaciune si credinta. Fiecare s-a asezat pe unde a putut, unii pe bancute sau scaunelele aduse de acasa, iar cei veniti de departe, in cortul instalat in curtea bisericii. Peste tot ard lumanari. O batrana incepe sa cante incet "Hristos a inviat din morti". Ca la un semn, se ridica alte voci, mai multe si mai multe. Intr-o suflare, toti pelerinii isi unesc glasurile la unison, smeriti, aplecati, dar totodata voiosi. Voiosi ca "a dat Dumnezeu" si au ajuns si anul acesta la Izvorul Tamaduirii.
Primele raze ale soarelui ii gasesc pe credinciosi in inchinaciune, in curtea larga a bisericii grecesti. Asteapta toti inceperea Sfintei Liturghii, care va fi oficiata de Inalt Prea Sfintitul Casian Craciun, Arhiepiscopul Dunarii de Jos, asistat de preotul paroh al bisericii, Filip Nicolescu, si de alti preoti din oras. Coada catre izvor se formeaza din nou, incet, vadind buna oranduiala a crestinilor pastoriti de oamenii bisericii. In asteptare, pelerinii isi marturisesc trairile din anii precedenti, povestesc despre tamaduirile auzite, se minuneaza sincer si cer lamuriri. "De la mamuta mea stiu", povesteste o batrana, "ca atunci cand s-o ridicat biserica, s-o zvarlit apa-n sus si o improscat un orb. Si, mare-i minunea ta Doamne, ca s-o tamaduit bietul om!". "I-am auzit pe multi spunand ca au fost vindecati de boli, dupa ce au luat agheazma", ii raspunde o taranca, sosita de la Tecuci, din judetul Galati. "Eu ma simt tare bine aici, vin din '90, de 21 de ani. M-am trezit la patru dimineata, cand o cantat cucosu', si mi-am zis: "Ma duc acolo, sa-mi ajute Dumnezeu!". No, ce sa mai spun eu ca mi-s venit de miercuri sara, tuma de la Caras. Mi-i copilu' forte bolnav, no numa' daca-i dau cu apa sfintita de aici se linisteste si apoi pot sa stau si eu cu gandul la Dumnezeu. Ca numa' pe El il am aprope", spune suspinand un barbat trecut de 60 de ani. "Apa aceasta este mai buna ca un medicament, ne alina durerea!", spune o femeie venita din Iasi. "Ma spal in fiecare dimineata cu ea, mai ales pe mana asta care tare ma doare, si de cinci ani de cand vin aici, ma simt mult mai bine".
Fiecare crestin avea povestea lui, diferita de a celorlalti, dar ceea ce ii unea era puterea credintei. Caci numai prin credinta si rugaciune apa sfintita dobandeste forta vindecatoare. "Nu izvorul ca atare, nu apa, ci prezenta in ea a Izvorului haric al Maicii Domnului il ridica pe acesta la rang de putere miraculoasa", a glasuit preotul paroh Filip, in fata oamenilor adunati in curtea bisericii.
Chiar dupa sosirea Episcopului Casian, din cer s-a lasat o ploaie blanda, parca confirmand credinta ca aceasta este ziua in care ploile incep, aducand recolte bogate.
Dupa lasarea intunericului, izvorul va seca, iar apa va curge doar anul viitor, in aceeasi zi, ramanand pururea neimputinata.
Fotografiile autoarei