Familia
Daca in anii' 50 ai secolului trecut aveai in biblioteca o carte a lui Cioran faceai ani grei de puscarie. Astazi, opera marelui om de cultura roman este citita, interpretata, intoarsa pe toate fetele, comentata, atat in tara, cat si in strainatate. Imi amintesc si acum ce mare bucurie am avut, cand, in martie 1989, regretatul scriitor Laurentiu Ulici mi-a daruit antologia de texte ale lui Cioran, tradusa si intocmita de Modest Morariu, si publicata in 1988, la Editura Cartea Romaneasca. Era prima aparitie a textelor lui Cioran, dupa aproape o jumatate de secol. Ceva mai tarziu, in primavara anului 1994, aflandu-ma la Sibiu, tot un scriitor, poetul Ion Mircea, mi-a facut cunostinta cu Aurel Cioran, fratele lui Emil. Atunci am aflat ca Aurel Cioran a petrecut 7 ani in inchisoarea de la Aiud, ca Lut, asa cum ii spuneau in familie lui Emil, nu l-a lasat sa se faca preot si a ales avocatura. Destinul acestei familii a fost tragic. Ambii frati ai lui Emil Cioran - Aurel si Virginia - au trecut prin puscariile comuniste, iar dupa moartea nepotului (fiul Virginiei), Aurel i-a crescut acesteia cei trei copii. Biblioteca lui Aurel Cioran, aflata in locuinta sa din str. Dealului din Sibiu, era formata din volumele trimise de fratele sau, Emil, de la Paris. In camera unde isi ducea traiul zilnic, se afla corespondenta cu Emil, manuscrise si tot ceea ce a facut obiectul recentei licitatii de la Paris.
Aurel Cioran l-a reintalnit, dupa cel de al doilea razboi mondial, de doua ori pe fratele sau, Emil. Prima data, dupa 40 de ani, in 1981, cand s-au recunoscut imediat, pe peronul garii din Paris, iar ultima oara, cand Cioran era foarte bolnav. Nu a participat la inmormantarea celebrului frate, dar zilnic, pana a murit, in noiembrie 1997, ii asculta vocea la casetofon. Este foarte adevarat ca si-a dorit mult ca toate cartile din biblioteca, precum si manuscrisele lui Emil, sa ajunga la Biblioteca "Astra" din Sibiu, pe care cei doi frati au frecventat-o inca din adolescenta. Numai ca recent, la aniversarea centenarului Emil Cioran, arhiva la care a tinut atat de mult a ajuns sa fie vanduta la licitatie, la Hotelul Drouot Richellieu din Paris.
Povestea manuscriselor
Lada cu manuscrise si documente lasate de Emil Cioran in grija parintilor, la plecarea in Franta, in 1937, cu o bursa a Institutului Francez, a ajuns peste timp in strada Dealului din Sibiu, in casa fratelui sau, Aurel Cioran, pentru ca mai apoi sa ajunga, vanduta de sotia acestuia contra unei sume de 36.000 de euro, la Laurence Tacou, directoarea Editurii L' Herne, care, la randul ei, a scos manuscrisele la licitatie. Ministerul Culturii si Patrimoniului de la noi stia cu o luna inaintea sarbatoririi centenarului ca manuscrisele vor fi scoase la licitatie. La fel si Muzeul National al Literaturii Romane, care detine un fond "Cioran", pus la dispozitie de Aurel Cioran. Insa cele doua institutii nu au avut bani sa participe la licitatie. Lucian Chisu, directorul interimar al Muzeului National al Literaturii Romane, a spus, la manifestarea dedicata centenarului lui Cioran, ca a fost anuntat prin e-mail, apoi a facut o notificare la Directia Cultura din cadrul Primariei Capitalei, dar nu a primit nici un raspuns. Insa, ziua de 7 aprilie se apropia cu pasi repezi, si iata ca la Hotelul Drouot Richellieu din Paris, la ora 14.15, "Casa Binoche si Giquello" a scos la licitatie caietele manuscrise: "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet si pamfletar", "Consideratiuni asupra problemei cunostintei la Kant", "Banalitate si transfigurare", "Cartea amagirilor", "Lacrimi si sfinti", "Schimbarea la fata a Romaniei", numeroase carti postale si scrisori adresate parintilor si altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat asezat, semnata pe verso, diploma de bacalaureat, datata 5 octombrie 1928, diploma de licenta in filosofie si litere, datata 23 iunie 1932, un carnet de student emis in Germania pentru anul scolar 1933-1934, cu fotografie si semnatura, mai multe carti de identitate, emise de autoritatile germane, un pasaport, eliberat la 15 septembrie 1934, un carnet de student emis in Franta, abonamente de tren, fise de lectura, un permis pentru biblioteca si multe altele. Printre cele mai scumpe s-au numarat manuscrisul "Indreptar patimas", datat 12 martie 1940, evaluat intre 8.000 si 10.000 de euro, dar si cateva manuscrise plasate intre 4.000 si 5.000 de euro, cum ar fi "Intuitionismul contemporan", nedatat, "Lacrimi si sfinti", nedatat, suma totala ridicandu-se la 100.000 de euro. In fapt, expertii francezi erau de parere ca aceste manuscrise reprezinta "fundamentele operei lui Cioran". Dar, surpriza licitatiei a venit prin telefon. Un om de afaceri de origine romana, George Brailoiu, a simtit ca acesta este momentul sau de gratie si a plusat. Asa incat, de la 100.000 de euro, s-a ajuns la 406.000 de euro. Stupoare! La aceeasi licitatie s-au mai inscris si Biblioteca Universitara "Carol I" din Bucuresti si Televiziunea Romana. In momentul cand pretul crestea ametitor, cele doua institutii romanesti s-au retras. Astfel, George Brailoiu a fost castigatorul acestei licitatii. La Bucuresti, lumea interesata de opera lui Cioran se intreba cine este acest Brailoiu, mai ales ca el a anuntat ca tot pachetul licitat il va dona unei institutii romanesti. La manifestarea de la Muzeul National al Literaturii Romane, din 11 aprilie, acad. Eugen Simion a anuntat ca pe 12 aprilie, intr-o conferinta de presa, George Brailoiu isi va face publica optiunea sa. Cum intalnirea avea loc la Academia Romana, era lesne de inteles spre ce institutie se va indrepta. A doua zi, la Academia Romana, George Brailoiu, inconjurat de academicienii Eugen Simion, Marius Sala, vicepresedinte, si Florin Filip, directorul Bibliotecii Academiei, a afirmat: "Am considerat ca Academia Romana, care are menirea de a pastra si cultiva limba si literatura romana, este institutia care trebuie sa aiba grija de manuscrisele lui Cioran, cumparate de mine". Am ascultat si discursul rostit in Aula Academiei, cand acad. Eugen Simion, presedintele Sectiei de filologie, i-a conferit "Meritul Academic", cea mai inalta distinctie a acestui for. Vadit emotionat, ba chiar sfios, George Brailoiu a spus: "Sunt emotionat ca vorbesc de la tribuna la care s-au aflat Titu Maiorescu si Lucian Blaga. Am crescut la Targu Jiu, printre operele lui Constantin Brancusi, si am inteles cat de mult este nevoie de simboluri, poate azi mai mult decat niciodata inainte. Am inteles ce inseamna un gest simbolic. Nu sunt colectionar si nu particip la licitatii. Chiar daca am descoperit ca pot castiga oportunitatea redobandirii unei parti din Emil Cioran pentru noi toti, nu mi-am inchipuit niciodata ca voi descoperi dificultatea sarcinii de a explica acest gest. Iar daca faptul de a-mi satisface slabiciunile personale are drept consecinta castigul general, cu atat mai bine. In fond, ceea ce va conta mai mult va fi faptul ca peste ani nu va mai fi atat de importanta slabiciunea mea de a nu-l pierde pe Cioran peste mari si tari, ci faptul ca s-a intors acolo de unde a plecat, in limba lui". Fondul de 123 de manuscrise a fost achizitionat prin firma sa, iar achitand taxele, pretul a ajuns la 507.500 de euro.
Odata ajunse la Biblioteca Academiei, cele 123 de manuscrise vor fi conservate in conditii optime de umiditate si luminozitate, intr-o cladire noua. Vor fi scanate si incluse intr-o arhiva digitala, pentru a putea fi consultate on-line. Mai mult, dupa spusele lui Simion, Academia Romana va lansa un volum, pe cheltuiala institutiei, care sa uneasca toate manuscrisele cioraniene. Volumul va fi coordonat de Marin Diaconu. Totodata, la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, vor aparea, in colectia tip Pleiade, doua volume cu opera publicistica din perioada romaneasca a lui Cioran.
Lovitura de teatru
Cand totul parea ca a intrat pe un fagas normal, se produce, brusc, o mare surpriza. La o emisiune televizata, regizorul Sorin Iliesiu declara ca este nemultumit de atitudinea rudelor scriitorului de la Sibiu, care au vandut documentele Cioran, pe care le aveau in pastrare, contra sumei de 36.000 de euro. El o acuza direct pe cumnata lui Cioran, Eleonora Cioran, vaduva lui Aurel Cioran. Aceasta, in varsta de 86 de ani, o acuza, la randul ei, pe Laurence Tacou, de furt. Reactia de la Paris vine imediat. Laurence Tacou, directoarea Editurii L' Herne, cea care a publicat 9 titluri apartinand lui Cioran, infirma. Printr-un comunicat remis agentiei Mediafax, ea spune ca Eleonora Cioran a rugat-o sa-i gaseasca un cumparator pentru manuscrisele aflate in casa si pe care Aurel Cioran (sotul Eleonorei) ar fi dorit sa fie duse, dupa moartea sa, la Biblioteca "Astra" din Sibiu. S-a interesat la Paris cat valoreaza aceste manuscrise si le-a cumparat de la Eleonora Cioran si fiul acesteia, Serban Stavrescu, contra sumei de 36.000 de euro. Pe fondul acestui scandal, regizorul Sorin Iliesiu a depus o plangere penala la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a cerceta conditiile in care s-a realizat vanzarea acestor manuscrise, ce trebuiau sa ramana in Romania, a sesizat Procurorul General al Romaniei si i-a trimis o scrisoare ministrului de Externe, Theodor Baconski, pentru a interveni pe cale diplomatica in acest diferend. Trebuie sa spunem ca Laurence Tacou, cand s-a inscris la licitatie, a avut toate documentele in ordine. Daca acest razboi al acuzatiilor va continua, Laurence Tacou si Gina Puica, traducatoare, doctoranda cu o lucrare despre Cioran, ii va da in judecata pe Eleonora Cioran si pe fiul acesteia, Serban Stavrescu.
Cioran citit in strada
Lasand la o parte razboiul manuscriselor, trebuie sa spunem ca centenarul celui care a scris "Tratat de descompunere" inseamna si doua manifestari iesite din tipar. Ma refer la ideea pe care a avut-o Dan Perjovschi de a realiza, timp de o luna, desene pe marginea cugetarilor cioraniene, in mai multe locuri din Bucuresti, sub titlul "Cioran citit in strada". "Am acceptat sa intru in jocul asta. Propunerea a venit din partea Institutului Francez. Vad in asta nu o plecaciune, ci un exercitiu de a admira privind in fata. Totodata, mi-a placut foarte mult ideea ca exista o pauza intre bannere care ne vand pasta de dinti". Important este ca dupa aceasta luna proiectul va fi inclus intr-o carte. Cu acest prilej, Perjovschi a mai povestit ca a copilarit el insusi la Rasinari, fara a sti ca acolo s-a nascut Emil Cioran. "Eu cand mergeam la Rasinari, mergeam pentru ca un unchi de-al meu si o matusa de-a mea aveau o biblioteca. Ma duceam din Sibiu la tara, nu sa alerg dupa fluturi, ci ca sa citesc. Daca soarta asta pe care ne place s-o vedem creeaza tot felul de intamplari... poate asta a fost, fara sa stiu, cel mai mare omagiu pe care i l-am putut face lui Cioran".
Si tot la Institutul Cultural Francez, joi 21 aprilie, ora 19, a avut loc spectacolul Cioran - L'Homme a Fragments, sustinut de actrita Genoveva Preda. De ani buni, Genoveva Preda interpreteaza acest spectacol in Franta, strabatand tara lui Voltaire de la nord la sud si de la est la vest. In fapt, preambulul romanesc al acestui spectacol, gandit si interpretat de ea, a fost facut la Rotonda 13 de la Muzeul National al Literaturii Romane, unde a prezentat cateva fragmente. Aceasta extraordinara aventura cu opera cioraniana a luat nastere in urma cu mai bine de 10 ani, la indemnul profesoarei Irina Mavrodin. La inceput, Genoveva Preda nu credea ca va reusi sa aduca in fata spectatorilor acest miracol. Si-a alcatuit singura textul, si-a ales fondul muzical si a construit din Cioran un personaj complex, senin si ludic. De altminteri, a realizat un personaj viu, care a "cautat viata chiar si in moarte", dupa cum imi spune actrita. Spectacolul ei este plin de vivacitate si poezie. Gandurile lui Cioran vin in fata ta cu forta si devin, fara sa simti, prilej de meditatie, chiar si dupa ce actrita a rostit ultimele cuvinte. In fapt, parerea unanima a multor personalitati, dintre care as aminti pe Clotilde Martire, de la Universitatea Montecatini, Italia, regretata Sanda Stolojan, Geer Groot, de la Universitatea "Erasmus", din Rotterdam, Sorin Vieru, este ca actrita ne face sa ne intalnim cu Cioran, printr-un miracol. Iata ce spune profesoara Irina Mavrodin, cea care a indemnat-o pe Genoveva sa porneasca in aceasta aventura: "Genoveva e toata numai un ritm, muzica si stralucire! Aceasta actrita te tine puternic sub vraja farmecului ei. Spatiul scenei se misca prin mii de voci, prin mii de gesturi. Te simti la spectacolul Genovevei intr-un suspans total, incat nu indraznesti sa mai respiri, pentru a nu risipi miracolul".
Post Scriptum
A trecut un secol de cand intr-o casa care avea la subsol razboaie de tesut, de pe o ulita a Rasinariului, s-a nascut unul din cei mai mari oameni de cultura romani. Acum, la Rasinari, a venit primavara. Aprilie asterne flori peste lespedea sub care dorm parintii si fratele scriitorului. Asa cum raspandeste miresme si in cimitirul Montparnasse din Paris, peste mormantul lui Emil Cioran.