Brusc, timpul prezent se dilata, pentru a ne reaminti ca suntem, o buna parte din locuitorii acestei planete, continuatorii unei lungi traditii crestine, ce se regaseste firesc nu doar in evocarea liturgica a faptelor biblice care au intemeiat credinta noastra, ci si in perpetuarea unor norme morale de conduita umana, care il pot proclama "sfant" pe unul din semenii nostri, daca in timpul vietii sale el a fost un om deosebit. Or, polonezul Karol Wojtyla ramane una din cele mai pregnante personalitati din istoria veacului trecut, careia, pe buna dreptate, ii atribuim merite, vointa, intelepciune si fermitate de caracter ce depasesc cu mult posibilitatile personale ale fiecaruia dintre noi. Cel dintai sef al Bisericii Catolice ales dintre slavi, si inca provenind dintr-un stat comunist al carui regim impunea in mod sistemic ateismul, a revitalizat biserica, a fost un om vizionar, un neobosit calator, care a dus pe toate meridianele valorile umanismului, puse la grele incercari de vicisitudinile temporale; a fost un moralist, un filosof, un om de vasta cultura si un autentic mistic, cunoscut si recunoscut si de practicantii altor culte, in cele aproape 200 de tari vizitate in timpul apostolatului sau. Acum, Vaticanul ii acorda beatificarea, dupa o lunga "ancheta" efectuata sub conducerea presedintelui Tribunalului de apel al vicariatului de la Roma, Slawomir Oder, care sintetizeaza, intr-o recenta carte aparuta si in Franta (Adevaratul Ioan-Paul al II-lea, Omul, papa, misticul), parcursul vietii si faptele celui care a fost al 264-lea urmas al lui Petru. Conform traditiei stabilite la Vatican, care cere dovezi concrete de virtute crestina si de fapte miraculoase, savarsite de cel desemnat inainte de a se pronunta o asemenea canonizare, i se atribuie fostului papa, intre altele, insanatosirea maicutei franceze Marie Simon-Pierre, de boala Parkinson diagnosticata in 2001. Se pare ca au mai existat peste 250 de asemenea tamaduiri miraculoase inspirate de harul fostului papa. Nu atat amanuntele conteaza, cat suma benefica a intiativelor si a faptelor care au marcat intreaga perioada de pontificat a acestui om, pe care destinul l-a plasat in teribila falie dintre cele doua mari sisteme totalitare. Iar ceea ce din perspectiva Bisericii este o beatificare, din perspectiva larga a vietii sociale este istorificarea unei biografii exemplare, in care s-au reunit toate mizele importante in contextul istoric al veacului trecut. Din cartea deja citata apare si un tulbure episod ce trimite la tineretea tanarului Karol la Cracovia, sub ocupatia nazista. Controversatul nostru compatriot Horia Sima ii declarase, in 1978, unui ziarist italian, ca tanarul Wojtyla, care activa intr-o organizatie clandestina antifascista protejata de Biserica, ar fi luat parte direct la asasinarea a doi soldati germani. Sima si un oarecare Caratiniescu erau colaboratori infiltrati de Gestapo si de SS printre insurgentii polonezi. In momentul numirii noului papa, Sima si-ar fi amintit de numele acestuia, care figura pe o lista de tineri polonezi tinuti sub stricta supraveghere. Grigore Caratiniescu ar fi identificat si casa in care se ascunsesera asasinii soldatilor germani. Dar ancheta nu a gasit in nici o arhiva vreo dovada care sa sustina acuzatiile celor doi legionari romani. Iar ziaristul italian nu a publicat decat dupa trei decenii de la intrevederea cu Sima, fotocopia unei presupuse note secrete, provenita de la Gestapoul din Cracovia, unde preotul Wojtyla era acuzat ca luase parte la asasinat. Dincolo de jena pe care ti-o provoaca acest episod romanesc, prezent in ancheta oficiala a lui Slawomir Oder, cert este ca tanarul Karol activa clandestin impotriva nazismului barbar si anticrestin. Nu-i va fi dificil sa identifice, in sistemul comunist, aceleasi trasaturi anticrestine si antiumaniste si aceeasi primejdie pentru orice forma de viata spirituala. De altfel, cardinalul Wojtyla nu va presta niciodata juramant fata de republica populara, iar informatiile serviciilor secrete poloneze despre el au umplut 18.000 de cutii cu documente si rapoarte. Si dupa alegerea sa ca papa, linia "politica" a pontificatului sau a continuat sa-i paralizeze de stupoare pe liderii lumii comuniste, tocmai prin afirmarea clara a dreptului milenar pe care il are biserica crestina in raport cu sistemele totalitare. Om al profundei credinte, fostul papa a pus in practica si o doctrina sociala care face apel la resursele societatii si ale culturii, ca elemente ale identitatii sale inalienabile.