Oficialitatile au linistit populatia, afirmand ca lucrurile se afla sub control si ca nu se poate face o comparatie cu accidentul de la Cernobil, din punctul de vedere al gravitatii. In ciuda tuturor asigurarilor, insa, lucrurile s-au dovedit a nu fi sub control - avariile s-au tinut lant, iar ingrijorarea a crescut de la o zi la alta. Apoi a aparut - ca de obicei - panica. Desi toti responsabilii din Sanatate de la noi au subliniat ca nu exista riscuri pentru Romania, multi oameni au luat cu asalt farmaciile, incercand sa gaseasca remedii care sa contracareze contaminarea radioactiva. In scurta vreme, pastilele cu iod, la fel ca si tinctura de iod, au disparut din toate unitatile de distributie a medicamentelor, desi specialistii au explicat, din nou si din nou, ca nu e cazul sa ne luam masuri de precautie. Si totusi, tari aflate la mare distanta de Japonia au inceput sa depisteze urme de iod radioactiv. Primii au fost americanii: Agentia Americana de Protectie a Mediului a descoperit in lapte deseuri de iod 131 radioactiv, provenind din reziduurile nucleare deversate la Fukushima. Apoi, a fost randul francezilor sa descopere, in probele de lapte recoltate din Loire-Atlantique, iod radioactiv, iar recent, Institutul de Fizica Nucleara de la Magurele a depistat in laptele romanesc acelasi element radioactiv...
Evident, este bine sa nu ne panicam, dar a ramane calm nu este tot una cu a ramane pasiv, cu atat mai mult cu cat exista solutii reale de prevenire a efectelor nocive ale radiatiilor. Si, deoarece este greu de prevazut, in acest moment, cat va dura si la ce cote va ajunge contaminarea radioactiva, va propunem, in continuare, o trecere in revista a celor mai sigure remedii contra iradierii, verificate prin studii stiintifice.
ZEOLITUL
Este, fara doar si poate, cel mai utilizat remediu pentru decontaminare radioactiva. Zeolitul este un mineral, un aluminosilicat format cu milioane de ani in urma, din interactiunea dintre lava fierbinte emisa de catre vulcani si apa de mare. In lume, sunt cunoscute zeci de tipuri de zeoliti, cu structuri si compozitii chimice diferite, dar in terapie s-a folosit pana acum unul singur, numit clinoptilolit. Numele de zeolit a fost dat de catre mineralogul suedez Axel Frederik Cronstedt si vine din greaca veche, unde ze inseamna "a fierbe", iar lithos inseamna "piatra". Deci, zeolitul ar insemna, in traducere etimologica, "piatra care fierbe", aluzie la formarea acestuia prin spectaculoasa interactiune dintre lava incinsa si apa marii. Folosirea zeolitului pe scara larga contra radiatiilor a inceput in anii '80, cand a fost administrat intensiv de catre sovietici oamenilor care au locuit sau lucrat in preajma centralei de la Cernobil, in timpul accidentului. Acest mineral actioneaza ca un adevarat magnet, care atrage si scoate din organism metalele grele si alte elemente radioactive. Rapoartele medicale in cazul accidentului Cernobil sunt inca tinute secrete, dar se pare ca sute si mii de vieti au fost salvate cu ajutorul zeolitului.
Intr-un studiu de medicina experimentala, facut la un institut de cercetari din Cehia, in 1995, animalele de experienta, intoxicate in prealabil cu cesiu radioactiv, au fost impartite in doua loturi: cele din primul lot au fost tratate cu zeolit, in timp ce animalele din lotul martor au fost hranite normal. La masuratorile facute la o saptamana, la doua saptamani si la sase saptamani dupa inceperea experimentului, s-a remarcat ca la animalele din lotul tratat cu zeolit eliminarea cesiului radioactiv a fost de doua ori mai rapida decat la lotul martor - lucru nemaiintalnit la nici un alt medicament, natural sau de sinteza. Ca atare, zeolitul este, cel putin pana in prezent, cel mai eficient remediu pentru decontaminarea radioactiva a organismului.
Mod de administrare: De regula, pentru decontaminare, zeolitul se administreaza sub forma de pulbere macinata foarte fin, pentru a creste suprafata activa a mineralului, pulbere conditionata sub forma de capsule. O capsula contine, de obicei, 600 mg de zeolit, administrandu-se cate 8 capsule pe zi, in cure de 3 luni.
Iodul stabil
Dincolo de denumirea exotica de iod stabil, nu este vorba de nimic nou, ci doar de saruri ale iodului, care sunt ne-radioactive, adica normale. Administrat intern, iodul acesta are rolul de a diminua absorbtia in organism a iodului radioactiv, continut de catre apa si de catre alimente, prevenind astfel, intr-o anumita masura, contaminarea radioactiva. Asaltul cu care au fost luate farmaciile, pentru cumpararea pastilelor cu iodura de potasiu, folosite in mod normal contra hipotiroidiei, este, asadar, doar partial justificat. Aceasta, cu atat mai mult cu cat in Romania toata sarea comercializata pentru consum este iodata, printr-o lege aberanta, dar care acum (dar numai acum, subliniem) se dovedeste utila. Asadar, iodul din sarea cea de toate zilele este suficient pentru a limita absorbtia iodului radioactiv.
Daca doriti, insa, sa suplimentati iodul continut de catre sare, o solutie foarte buna sunt suplimentele nutritionale cu alge, cum ar fi Kelpul (Fucus vesiculosus), Spirulina (Spirulina platensis, Spirulina maxima), Chlorella (Chlorella pyrenoidosa). Alimentele pastrate dinaintea contaminarii radioactive, cum sunt ceapa, nucile sau usturoiul, constituie alte surse valoroase de iod.
Este bine de stiut si ca, din fericire, iodul nu ramane multa vreme radioactiv, el avand o perioada de injumatatire foarte scurta, de 8 zile. Conform specialistilor, iodul radioactiv ajuns in organism nu mai este periculos dupa 1 luna, spre deosebire de cesiul radioactiv, de exemplu, care are o perioada de injumatatire de peste 30 de ani. Pentru scoaterea cesiului din organism, cel mai eficient este zeolitul, despre care deja am vorbit, dar si urmatorul remediu:
Chlorella
Denumirea sa stiintifica este Chlorella pyrenoidosa si este o alga verde, unicelulara, ce creste in apele dulci si contine cea mai mare cantitate de clorofila din regnul vegetal, fiind mai bogata in aceasta substanta si decat Spirulina, care pana de curand era considerata campioana. Numele sau deriva din greaca veche, unde chloros inseamna "verde", si ella inseamna "mic", facand referire la dimensiunile microscopice ale acestei alge. Exista aproximativ... 8000 de specii si varietati de Chlorella, dintre care Chlorella pyrenoidosa s-a dovedit, pana in prezent, a avea calitatile terapeutice cele mai puternice. Clorofila pe care o contine Chlorella este un adevarat magnet pentru metalele grele, inclusiv cele radioactive. Apoi, aceasta alga este bogata in iod organic, foarte usor asimilabil, care blocheaza asimilarea iodului radioactiv. Nu in ultimul rand, Chlorella are o actiune antimutagena si antitumorala demonstrata, in conditiile in care diferitele forme de cancer si leucemia sunt principalele probleme care apar in urma expunerii la radiatii.
Mod de administrare: Chlorella se administreaza in tratamente de lunga durata (90-120 de zile), timp in care se iau zilnic cate 1200-3600 mg din aceasta planta, sub forma de capsule, care se iau pe stomacul gol, inainte de mesele principale. De regula, este bine ca tratamentul cu Chlorella sa fie alternat cu cel cu urmatoarea planta medicinala despre care vom vorbi:
Napraznicul
(Ciocul cucoarei)
Denumirea sa stiintifica este Geranium robertianum, fiind una dintre cele mai rezistente plante din lume la actiunea radiatiilor, fie ca este vorba de banalele ultraviolete, de undele electromagnetice emise de statiile de transformare sau de liniile de inalta tensiune, ori chiar de radiatiile ucigatoare, provenite din deseurile de uraniu sau plutoniu. Pornind de la aceste observatii, mai multi cercetatori considera aceasta planta, administrata intern, ca un excelent mijloc de prevenire a unor afectiuni produse de radiatii, cum ar fi: eruptiile cutanate, migrenele, tulburarile nervoase, diferite forme de cancer, leucemia.
Mod de administrare: Se administreaza comprimatele de napraznic, cate 6 pe zi, in cure de 3 luni, cu o luna de pauza. Este bine ca tratamentul cu napraznic sa fie asociat cu administrarea de galbenus de ou (ecologic), cate unul-doua pe zi. De fapt, exista si o reteta straveche, folosita contra cancerului si leucemiei, care a dat rezultate exceptionale si care suna astfel: se administreaza dimineata o lingurita cu varf de pulbere de napraznic, amestecata cu un galbenus de ou crud, iar pe parcursul zilei, se ia de inca trei ori cate o lingurita de pulbere de napraznic, pe stomacul gol. Tratamentul se asociaza cu regim vegetarian cu foarte multe cruditati, durand minimum un an. Galbenusul de ou, fiind foarte bogat in vitamina A, potenteaza si actiunea unui alt remediu contra radiatiilor, aflat foarte la indemana si despre care vom vorbi pe larg in ceea ce urmeaza:
Ceaiul verde si ceaiul negru
Da, este vorba chiar de ceaiurile cu acest nume, pe care le gasiti ambalate la pliculete, in aproape orice magazin. De fapt, cele doua varietati de ceai sunt obtinute din frunzele aceleiasi specii, Thea sinensis, prelucrate insa in mod diferit. Acest ceai este de milenii consumat in Japonia, iar dintre cele aproximativ 86.000 de persoane care au supravietuit, dar au fost afectate de radiatiile bombei de la Hiroshima, consumatorii constanti ai licorii parfumate s-au bucurat de o imunitate deloc de neglijat contra cancerului si leucemiei. De vina pentru aceste efecte sunt o categorie de substante cu nume complicat (epigalocatehine), continute de aceasta planta, care impiedica celulele normale ale organismului sa sufere mutatii sub actiunea radiatiilor nocive, prevenind astfel formarea celulelor maligne.
Mod de administrare: doza minima recomandata, pentru a beneficia de efectele acestor substante, este de minimum 3 cani de ceai pe zi, administrate in paralel cu remedii care contin vitaminele A, C si E. Aceste trei vitamine, in forma naturala, impreuna cu substantele active (epigalocatehinele) din Ceaiul negru si Ceaiul verde, formeaza un cocktail care asigura o protectie extraordinara organismului, impotriva mutatiilor produse de catre expunerea la materiale radioactive.
Este bine de stiut ca vitamina A se gaseste mai ales in morcov, galbenus de ou, rosii, catina; vitamina C - in macese, patrunjel verde, lamai; vitamina E - in catina, ulei de catina, nuci, soia.
Ganoderma
Este vorba de o ciuperca a carei denumire latina este Ganoderma lucidum, fiind originara din China, unde si acum creste spontan, in padurile de artar din zonele calde si umede. Poate parea ciudat, dar Ganoderma, din care doar cateva grame administrate zilnic pot produce ameliorari spectaculoase in bolile produse de radiatii, este foarte des folosita ca ingredient pentru supa sau pentru mancaruri pe baza de orez. De fapt, aceasta ciuperca trece prin nu mai putin de sase faze de dezvoltare, in fiecare faza, talul ei (organul de fructificatie) avand culori si proprietati medicinale foarte diferite. In terapie, se foloseste Ganoderma rosie, care are un gust amar atat de intens, incat este imposibil de folosit in alimentatie. Substantele amare continute de catre aceasta ciuperca sunt si principala ei arma contra radiatiilor. Insa Ganoderma mai contine si Seleniu si Germaniu organic, ambele conferindu-i proprietati antimutagene si anticancerigene cu totul deosebite.
Mod de administrare: Se face un tratament de 60 de zile, timp in care se administreaza extractul de Ganoderma, conditionat sub forma de comprimate. Se iau, zilnic, cate 4-6 comprimate, cu 450 mg de extract de Ganoderma fiecare, pe stomacul gol, cu 10 minute inainte de masa. Acest tratament previne modificarile ADN-ului si ARN-ului celulelor normale ale organismului, in acelasi timp impiedicand formarea de ADN si ARN in celulele tumorale si incetinind drastic inmultirea acestora.
Propolisul
Cuvantul propolis vine din greaca veche si inseamna "partea dinaintea cetatii". El a fost denumit asa de catre invatatii greci care, observand cum isi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia ca aceasta substanta joaca rolul de pavaza impotriva agresorilor externi, propolisul facand din stup o adevarata cetate. De fapt, propolisul este un "cocktail" de substante vindecatoare, adunat de catre albine, din mugurii si de pe scoarta copacilor, mai ales a plopilor si a salciilor. Cum stiu albinele sa dozeze acest elixir, sa-l combine si sa-i dea, in final, o compozitie unitara, asa incat diferitele tipuri de propolis, culese din diverse specii de arbori, din diverse regiuni ale lumii, sa aiba proprietati practic similare, este o enigma. O enigma este si uimitorul efect de protectie asupra radiatiilor pe care propolisul, mai exact tinctura obtinuta din acesta, le are. Mai multe studii, facute in ultimii ani in Japonia, in China, in Spania, in Italia sau in Brazilia, au aratat ca sub actiunea propolisului, mamiferele devin mult mai rezistente la actiunea radiatiilor nocive. De pilda, un studiu realizat in anul 2004 in China a demonstrat ca atat animalele de experienta tratate cu propolis inaintea iradierii, cat si cele tratate dupa iradiere au maduva spinarii mai putin afectata de radiatii, fata de cele care nu au fost tratate cu acest remediu. Studiul chinez a aratat ca, sub actiunea propolisului luat intern, probleme de imunitate si leucemia induse de radiatii sunt foarte eficient prevenite. Un alt studiu, realizat in Spania, in 2010, arata ca sistemul limfatic al mamiferelor expuse la materiale radioactive este mult mai putin afectat atunci cand acestea sunt tratate cu propolis si, ca atare, ele dezvolta mult mai rar diverse forme de cancer. Alte studii arata ca esofagul, plamanii sau sistemul nervos sunt, intr-un mod miraculos, protejate de catre propolis, care se administreaza sub forma de tinctura.
Mod de administrare: tinctura de propolis o gasim gata preparata, in magazinele noastre naturiste. Nu se ia diluata in apa, ci cu miere, deoarece anumite substante din compozitia propolisului se precipita (se intaresc) in contact cu apa, devenind insolubile si ca atare trec prin organism fara efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simpla, deoarece in contact cu saliva se va produce acelasi efect ca in cazul diluarii in apa. Se face un amestec din 2 lingurite de tinctura de propolis si 2 linguri de miere, care se amesteca pana la completa omogenizare. Intreaga cantitate se consuma, in reprize, pe parcursul unei zile. O cura cu tinctura de propolis dureaza 3 saptamani, dupa care se tine o saptamana de pauza, iar apoi administrarea se poate relua.