JOCURI CU MASTI

Rodica Culcer
1. Implementarea reformelor a coborat la cote de alarma popularitatea Partidului Democrat Liberal. Exista riscul ca din dorinta de recuperare a imaginii, cerute insistent si de Presedintie, proiectul reformelor sa fie abandonat?

- Reformele dure, cum sunt cele de care are nevoie Romania, costa in plan politic. Asa s-a intamplat de pilda in Polonia, la inceputul anilor '90, cand guvernele reformiste stiau ca nu au nici o sansa de a reveni la putere dupa ce scosesera in strada mii de protestatari. Tadeusz Mazowiecki si Leszek Balcerowicz au ramas insa in istoria tarii lor si a Europei Centrale si de Est, ca modele de vointa politica in slujba reformei. Astazi, Polonia se poate lauda ca a trecut cu bine de criza economica, in timp ce noi, care in anii '90 blocam reformele pe toate caile, ne luptam astazi cu sarcina sisifica a demontarii unui sistem mafiot. Intr-adevar, PDL a pierdut multe puncte in sondaje, pentru ca a operat reduceri salariale, reduceri de personal, reforma pensiilor si mariri de taxe. Poate ca toate erau necesare, dar trebuie sa spunem deschis ca au fost prost aplicate si, mai ales, prost comunicate, ceea ce a contribuit la pierderea increderii in guvernul condus de Emil Boc. Singura sansa a premierului si a PDL este relansarea rapida a economiei, misiune pentru care insa nu este pregatit. Constatam cu tristete cat de anevoioase sunt colectarea taxelor si impozitelor, combaterea evaziunii fiscale si executarea marilor datornici. Progresele inregistrate in aceste domenii-cheie sunt infime, dupa cum a reiesit si din recentul raport al Consiliului Fiscal, si suspectam ca obstructia vine din partea clientelei politice, ale carei companii se numara printre marii datornici. Putem spune, asadar, ca guvernul tergiverseaza adevaratele masuri de asanare a economiei, pentru a-si menaja clientela, preferand mai degraba sa paseze costurile populatiei. Presedintia nu a cerut niciodata stoparea reformelor ; dimpotriva, a militat cu obstinatie pentru continuarea lor, in ciuda intereselor politice de moment. Ceea ce doreste insa presedintia este un nou premier, capabil sa reformeze cu adevarat economia si sa asigure o relansare economica semnificativa, pe care populatia s-o si simta ca pe o imbunatatire a nivelului de trai. Fara o astfel de reforma structurala, PDL este condamnat la opozitie dupa 2012. Or, partidul prefera un premier politic, cu care sa poata negocia alocarile bugetare. Sub presiunea alegerilor interne din partid, Emil Boc a impartit bani in judetele de la care asteapta voturi la Conventia Nationala din 14 mai, a incetinit ritmul reformelor si a promis ca bugetarii isi vor recupera integral pierderea suferita anul trecut. O usoara alunecare spre populism este evidenta. Analizele economice nu-i confirma insa optimismul, prefigurand o situatie in care reformele vor fi incetinite din considerente electorale, fara ca populatia sa simta ca o duce mai bine. In concluzie, daca Emil Boc va reduce ritmul reformelor si va deveni generos in campanie, populatia o va duce, in mod paradoxal, mai rau, iar partidul s-ar putea sa plateasca daca nu va duce reformele pana la capat.

2. Alegerile din PDL au intrat pe numaratoare inversa. Inaintea lansarii catre functia de presedinte al partidului, s-a produs o surpriza: aparitia unui nou candidat, in persoana domnului Teodor Paleologu. Cum fostul ministru al culturii nu s-a ilustrat niciodata in lupta politica romaneasca, de ce este oare nevoie de fotogenia lui intelectuala, in cursa pentru noul lider al PDL?

- Poate pentru a crea iluzia ca exista si forte proaspete in PDL, sau pentru a crea o contrapondere la tripleta reformistilor - Monica Macovei-Cristian Preda-Sever Voinescu. Reformistii, in ciuda faptului ca propusesera un program de 35 de pasi necesari pentru modernizarea partidului, nu au reusit sa stranga numarul de semnaturi necesar depunerii motiunii lor. Teodor Paleologu, care nu s-a preocupat nici o clipa de viata interna a partidului, in schimb, a reusit! In plus, toata lumea vorbeste de el si a uitat de reformisti. Este, s-o recunoastem, o diversiune reusita si profitabila a domnului Paleologu, care nu prea era luat in serios pana acum, nici in partid, nici in afara acestuia. Teodor Paleologu si-a cultivat asiduu o imagine de descendent al aristocratiei, de personaj diferit de plebea balcanica, bonom si - esential pentru partid - neconflictual. Abil si populist totodata, a ales sa se adreseze "celor nou veniti in partid dinspre orizonturi si sensibilitati politice de dreapta, tineretului, intelectualilor, celor fara functii si grade in partid". Cu alte cuvinte, a ales un segment inaccesibil pentru Emil Boc si Vasile Blaga deopotriva. Daca obtine destule voturi din partea tinerilor din partid, le va putea negocia apoi in turul al doilea al alegerilor, in schimbul sprijinului pentru candidatul care va sti sa-i ofere si lui ceva. Si de ce nu i-ar oferi, la urma urmei? Doar vorbeste de inteligenta si creativitate, nu de standarde de integritate. Trebuie sa-i recunoastem fostului ministru al culturii o serie de merite, cum ar fi activismul in sprijinul cauzei salvarii patrimoniului urban, amenintat de poftele rechinilor imobiliari. S-a ilustrat insa mai mult in acest domeniu dupa ce nu a mai fost ministru, desi ar fi fost de dorit sa fie mai eficient cata vreme s-a aflat la minister. Totodata, domnul Paleologu, agreabil partener de conversatie, cu o buna educatie, este iubit de trusturile de presa ale mogulilor, care-l mediatizeaza constant. Poate nu este intamplator ca exact inainte de a se inscrie in lupta pentru conducerea PDL, ziarul lui Dinu Patriciu, Adevarul, a publicat un lung interviu cu el. A existat, de asemenea, o lunga perioada in care era nelipsit de la Realitatea TV. In sfarsit, Teodor Paleologu "da bine" pentru partid, ii mai cizeleaza putin imaginea si, in plus, creeaza impresia ca partidul pregateste o noua generatie de oameni politici. Daca va sti sa fie destul de inofensiv si oportunist, probabil ca va avea un viitor stralucit in politica.