O vad venind din vremuri vechi, pierduta in vis si amintire, frumoasa ca o lumanare vie ce arde picurand in suflet.
O vad ca pe o sarbatoare de vara, iesind in diminetile pline de roua din gradinita din fata casei, cu mainile aspre de munca, incarcate cu flori. Mainile mici si neobosite, mereu lucrand, mereu gatind, mereu impreunate ca intr-o rugaciune. Invaluita in intelepciune, mica si mirosind a haine de duminica, a busuioc si a dimineti de vara senine.
O vad pasind in biserica, cu pas marunt si sfios, gatita in straie de sarbatoare, cu mireasma sfanta de "lada", cu privirea umila si plina de credinta, strangand in pumnul mic un manunchi de busuioc verde si sarutand icoana, ea insasi o icoana.
O vad seara, la poarta, stand cu vreo vecina, la sfat, iar inserarea o cuprinde ca intr-un vis. O vad la fan, gatita ca o floare de camp, cu sort si naframa alba, grebland si cantand cantari bisericesti. Bea apa din ciubarul fantanii si soarele se revarsa spre ea si o umple de lumina si de Dumnezeu.
O vad asezata intre flori galbene, de papadii, adunandu-le si numarandu-le ca o albina iscusita, care le preface in miere.
O aud strigandu-ne la masa, punandu-ne in fata placinte, pancove, lapte de pasare si cate alte minunatii, pe care numai ea le stie face. Mainile ei de aur nu se opresc, de dimineata si pana seara: aduna, gatesc, framanta, rasucesc, sapa, smulg, batucesc, culeg, tes, torc, spala sau se roaga. Lasa in urma ei belsug si bunastare, pace si bucurie. Ne cheama langa ea si ne invata sa coasem, sa plivim, sa dam binete, sa fim oameni. Ne deapana din ghemul amintirilor fire incalcite de ieri, de atunci, dintotdeauna. Pe cele frumoase le rasuceste in ganduri, le impleteste si le innoada, ca sa nu le uite niciodata, si ni le spune mereu si mereu, pana ajungem sa ni le amintim si noi. Isi aduce aminte crampeie de lumina de cand era copil, de cand era ca noi. Isi aminteste de parintii si fratii pe care i-a pierdut demult, dar pe care ii vede aievea, asa cum o vedem si noi astazi, pe ea, vie si incrustata in inimi, desi s-a ratacit in negura timpului, s-a inaltat printre stele. Seara, isi desprinde conciul carunt, lasand pe spate doua cosite lungi si subtiri, peste o camasa alba, rod al mainilor ei. Ingenuncheata peste poalele inspumate, inalta o rugaciune spre cer, iar ruga ei se urca peste stele ca o sageata de lumina. Odata cu sageata, si ea se preface in inger, se preface in inaltare.
O vad mereu aici, acolo, acum, atunci, mereu, mereu. O aud, o simt si o cuprind in vise, o port in suflet pretutindeni, ca pe o icoana sfanta, presarata cu flori, presarata cu stele si raze: bunica mea.
CLAUDIA DAVID
P.S.: Draga revista "Formula AS", felicit intreaga echipa care ne umple sufletul de bucurie cu articolele ei, pe care le citesc cu drag, acum, la cei 56 de ani ai mei. Ma numesc Irina (din Oradea) si sunt unul din cei sapte copii (cinci fete si doi baieti) ai Irinei si ai lui Vasile David, din satul Babutiu, judetul Cluj, trecuti la cele vesnice, acum sase ani, respectiv cinci ani: doi oameni minunati, care ne-au crescut cu dragoste si frica de Dumnezeu si s-au bucurat de cincisprezece nepoti. Vacantele copiilor nostri erau minunate acolo, in casa noastra, si dragostea bunicilor, de nedescris. De cate ori ne intalnim in familie ne amintim cu drag si respect de parintii nostri, iar la mormintele lor le povestim de toate de parca ar fi cu noi. Oriunde am ratacit prin lume, pentru noi, "acasa" a insemnat casa parinteasca din Babutiu. Dar cum a fost bunica (mama noastra) va povesteste Claudia, nepoata mea si fata fratelui meu, Ionas, care are un dar de a povesti mai aparte.
Va multumesc pentru ca existati!
IRINA DIHEL - Oradea
__________________
Draga "Formula AS",
Ma numesc Lara, am 8 ani si sunt din Sibiu. Stiu ca nu v-au mai scris copii de varsta mea. Mama mea isi cumpara in fiecare saptamana revista dvs. Ea zice ca aveti subiecte foarte interesante.
Draga "Formula AS", pentru ca am vrut sa-i fac o surpriza placuta mamei, poate imi publicati si mie acest desen facut special pentru ea, chiar daca a trecut 8 martie.
Va promit ca urmatorul desen vi-l dedic special dvs. Nu va suparati pe mine ca am scris cu litere de tipar, dar sunt abia in clasa I-a si nu am invatat inca toate literele. Recunosc ca la aceasta scrisoare m-a ajutat tatal meu, Pedro.
Va multumesc pentru bucuria pe care sper ca i-o pot face mamei cu ajutorul dvs. Cu drag,
LARA