Crede-ma, nu imi este usor sa accept ca sunt libera. Ce sa fac cu libertatea, cand sclavia era atat de dulce? Ajungea sa imi zambesti, si cea mai innourata zi se transforma in sarbatoare. In bratele tale credeam ca descoperisem paradisul, iar mangaierile tale imi dadeau siguranta pe care nu o mai simtisem din copilarie... Cum as fi putut crede, vreodata, ca ceea ce traiam langa tine era dependenta? Saruturile tale ma orbisera, atentia ta era ca un drog de care nu ma mai saturam. Voiam tot mai mult din acea beatitudine si daca dragostea ta mi-ar fi tinut de foame si de cald, nu as fi cerut nimic material pe lumea asta. In adancul meu, stiam ca te sufocam, dar alungam gandul cat de departe puteam, caci ma faceai atat de fericita, prin simpla ta prezenta. Oh, iubitul meu, atat de fericita eram, punand capul pe umarul tau, in fiecare seara! S-ar fi putut sfarsi intreaga viata pe pamant, s-ar fi putut prabusi muntii si revarsa, peste noi, oceanele, nimic nu m-ar fi tulburat. Ma priveai in ochi si simteam ca totul era cuprins in acea expresie profunda, ce ma ocrotea si coplesea, in egala masura.
Iar apoi, urma goliciunea clipelor in care nu-mi stateai alaturi... Urma teama ca te-as putea pierde in orice moment, ca ai putea descoperi lucruri pe care eu nu ti le stiam darui. Daca as fi putut sa ma preschimb macar pentru o ora in Samantha, ori sa obtin de undeva o nuielusa magica, pentru a transforma universul meu in universul tau... Si ma simteam limitata, mica si neputincioasa, stiam ca meritai mai mult, iar eu nu iti puteam oferi decat sufletul meu. Dar ce sa faci cu inca un suflet cald, cand il ai pe al tau? Calatoriile tale si insomniile mele, visele din care ma trezeam gafaind, caci alergasem la nesfarsit dupa fantoma ta, parfumul pe care il adulmecau narile mele cand iti desluseam pasii in intuneric, taraitul telefonului, care in absenta ta imi devenise prieten nedespartit si discutiile... Discutiile, uneori obositoare, alteori roditoare, cateodata dureroase, altadata deschizatoare de neexplorate drumuri rationale - toate astea ar putea descrie cu varf si indesat toti acesti ani.
Stiu ca iti va merge bine, ca vei avea timp pentru a calatori, asa cum ti-ai dorit in toti acesti ani, ca vei cunoaste singur intreaga lume, ca ii vei sprijini si imbarbata pe toti cei ce vor apela la tine, ca vei avea prietene care te vor invita, fara obligatii, la petreceri, la ski, in concedii, si ca vei accepta invitatiile fara sa te intrebi ce as crede eu despre asta. Stiu ca te vei simti liber, cum nu te-ai simtit alaturi de mine, si vei respira cu bucurie aerul fiecarei dimineti, fara a te intreba daca asta m-ar putea rani. Si mai stiu ca vei evita sa te apropii prea mult de persoane sensibile, caci altcineva s-ar putea indragosti iremediabil de tine si ti-ar putea lua acest aer. La fel de bine stiu ca vor exista nopti patrunse de singuratate, in care vei spera sa pun capul pe umarul tau, din dorinta de a ma proteja. Si vei privi telefonul si nu vei indrazni sa ma suni, caci ai hotarat deja sa lupti singur si sa iti demonstrezi tie insuti ca poti, ca in tine se afla toata forta de care ai nevoie. Te vei trezi dimineata si vei dori cu si mai multa indarjire sa fii puternic, si vei fi mai puternic decat ieri. Si vei cauta in inima ta cele mai frumoase amintiri, si imi vei trimite ganduri pline de iubire si recunostinta... Si poate le voi recepta, si poate iti voi raspunde...
Iar candva, cand trupurile noastre se vor odihni sub un strat de papadii, ne vom reintalni si imbratisa, fara dorinte, fara temeri, doar tu si cu mine, doua suflete... Si abia atunci imi vei spune ca sacrificiul a fost ingrozitor de dureros, ca un drum in doi este mult mai bogat decat unul independent, dar singuratic, ca ai da timpul inapoi, pentru a-mi sterge indoielile care nu ma lasau sa dorm cand nu erai langa mine... Dar nu vor mai curge lacrimi, caci in acea dimensiune nu exista notiunea de durere. Insa vazandu-ti aripile usoare si zborul lin, statura ferma si privirea transparenta, in care voi fi invatat sa descopar sinceritatea, voi sti ca a meritat sacrificiul. Intr-o zecime de secunda, mi se vor perinda prin fata ochilor mintii intregile tale realizari, pe care nu le-ai fi obtinut daca nelinistea mea ti-ar fi stat in cale. Imi vor multumi sutele de suflete carora le-ai fost reazem si acoperamant, pentru ca ti-am redat libertatea fara de care cararile voastre nu s-ar fi incrucisat. Sistemul pe care il vei fi dezvoltat, cartile pe care le vei fi scris, invataturile pe care le vei fi transmis lumii intregi, toate acestea, intemeiate pe dezbaterile noastre contradictorii, dintr-un trecut deja demult uitat, vor atarna in balanta mai mult decat nostalgia catorva nopti singuratice, urmate de dimineti innegurate. Si voi intelege, in sfarsit, la ce bun atata ploaie... Voi intelege ca asa cum samanta nu incolteste daca nu este udata, tot asa intelepciunea ta nu ar fi iesit niciodata la suprafata, fara acel cutremur, a carui magnitudine ne-a indepartat pentru zeci de ani, ce nu sunt decat secunde in comparatie cu vesnicia pe care o vom trai zburand impreuna. Voi sti ca acea piesa minuscula de puzzle, care a purtat numele meu, s-a aflat la baza a tot ceea ce ai construit. Si voi fi recunoscatoare pentru toate insomniile, pentru infinitele clipe de asteptare in fata telefonului, pentru naivitatea dobandita in copilarie, care te-a facut sa te indragostesti de mine, si pentru cicatricele acumulate in societate, care iscasera intre noi atata discordie, intr-o dimensiune de mult apusa.
...Si, imbratisati in eternitate, Il vom privi in ochi si vom constientiza ca dincolo de toate luptele cotidiene, impacarile si despartirile, tristetile si lacrimile, durerile si animozitatile vietii cotidiene, se afla adevaratul sens, se afla El...
ANDREEA UNTARU - Munchen
P.S. Am 31 de ani, sunt jurist si traiesc in Germania. Sunt foarte fericita ca textul meu "Generatia tanara. Cod rosu" a vazut lumina tiparului in "Formula AS", singura publicatie romaneasca a carei evolutie am urmarit-o in mod constant din 2001, cand am parasit Romania. In cazul cand mesajele mele pot imbogati si pe mai departe paginile revistei, m-as bucura enorm.