Congresul din 14 mai va opta pentru una dintre ele, transformand-o - dupa alegerea initiatorului ca presedinte - in programul politic al partidului, in perspectiva alegerilor locale si parlamentare din 2012. Daca luni nu se va inregistra nici o surpriza, in concurs vor intra doua motiuni, cea a presedintelui in functiune, premierul Emil Boc, si cea a secretarului general al PDL-ului, Vasile Blaga. "Grupul reformist" (cu un nucleu alcatuit din Monica Macovei, Cristian Preda si Sever Voinescu) si-a elaborat si el o platforma-program, vizand purificarea morala a partidului de guvernamant, eliminarea structurilor lui clientelare, promovarea competentelor manageriale si blocarea tentativelor de coruptie prin obligativitatea transparentei bugetare, a propunerilor de achizitii publice s.a.m.d. Reactia rece a conducerii partidului, la recentul Consiliu National de Coordonare, a exclus, insa, transformarea acestei platforme intr-o motiune de succes, reprezentantii "grupului" (sprijinit, e drept, de presedintele tarii, Traian Basescu) trebuind sa se multumeasca cu includerea pe lista de functii politice, a uneia din cele doua motiuni majore concurente. Atat tabara lui E. Boc, cat si cea a lui V. Blaga, au nevoie de o "infuzie de sange proaspat", cu valoare exemplara in "reinventarea partidului", inainte de alegeri. Depunerea motiunilor reprezinta momentul de start pentru schimbarea la fata a PDL-ului.
Operatiunea este absolut necesara pentru ca, dupa o guvernare dura, pe timp de criza, uzura partidului o depaseste pe cea "normala", provocata de oricare "sedere" la guvernare, iar impactul sau electoral a scazut dramatic. Un singur an, cat mai este pana la alegeri, nu e suficient pentru a face ca efectele iesirii din recesiune sa fie simtite. O continuare, pe fata, a politicilor de rasplatiti clientelari, ca urmare a politizarii administrative, obisnuite pentru toate partidele romanesti, poate avea consecinte perverse, chiar dramatice, in context. Sustinerea propagandistica, de altfel corecta, a "sacrificiilor" guvernului Boc, in lupta cu efectele crizei, nu e suficienta. Se stie ca masurile dure, obligatorii, de reducere a cheltuielilor publice, au fost intens mediatizate de "televiziunile-vuvuzea", administratia Boc alimentandu-le intoxicarea prin "balbe" si defectiuni majore de comunicare. Actiunile anti-coruptie, incepute spectaculos (in cazul vamilor ori sindicatelor), nu vor avea efectele scontate, daca nu vor ajunge la "varfuri", la "regine" si gruparile profitoare. PDL-ul se afla deci intr-un moment extrem de delicat, in care orice optiune va conta enorm. Congresul din 14 mai a.c. poate deschide relansarea partidului spre asumarea unei noi legislaturi sau, dimpotriva, intrarea lui intr-o spirala a frustrarii, incheiata -ca PNTCD-ul - cu un deces inevitabil.
Conjunctura este, totusi, favorabila relansarii. Varful crizei a fost, dupa toate aparentele, depasit. Demersul spre iesirea din recesiune pare initiat. Opozitia, regrupata in USL, a intrat, pe tacute, intr-o pierdere de viteza care se va accentua. Liderul PNL-ului, Crin Antonescu, s-a grabit sa-si inhame partidul intr-o alianta toxica (cu PSD-ul lui V. Ponta si PC-ul doveditului "Felix"), care a lasat complet liber "culoarul de dreapta" pentru PDL. Nucleul dur al liberalilor este contrariat de "antanta" bazata pe visceralitatea antibasesciana a liderului lor, antanta ce ii aduce un spor de vizibilitate (la "Antena 3", alaturi de mercenarii mogulului Voiculescu), dar il obliga sa faca tot mai clara abdicarea de la liberalismul doctrinar si pragmatic. USL nu a propus deocamdata nici o alternativa credibila la deciziile economice ale administratiei Boc, declaratiile populiste fiind compromise prin excesul de popularizare aiuritoare a "vuvuzelelor". D-nii Antonescu si Ponta "si-au unit neputintele", dupa cum declara politicianul devenit analist Cozmin Gusa, nici unul dintre ei neimplicandu-se in asumarea unor masuri de curatire a propriilor grupari de corupti, clanuri clientelare, oportunisti. Dezvaluirile din documentele Wikileaks au aratat ca atat PSD-ul, cat si PNL-ul colcaie de "jucatori" centrati doar pe propriile interese, de demagogi ce "una vorbesc si alta fumeaza".
Depunerea motiunilor in PDL pare a dezvalui doua tabere aflate intr-o lupta fara mila. Tabara premierului Emil Boc pare avantajata, prin sustinerea prezidentiala si a influentului grup condus de Elena Udrea. D-l Boc are inca mijloace administrative de a presa organizatiile locale ale partidului in sprijinirea motiunii sale. Utilizarea parghiilor administrative este insa o arma cu doua taisuri, pentru ca folosirea resurselor statului in rezolvarea problemelor partinice poate exacerba impactul uzurii provocate de criza si de comunicarea defectuoasa a executivului. Retragerea d-lui Boc din fruntea executivului si numirea consecventa a unui premier independent (benefica pentru refacerea imaginii partidului) ar fi, intr-o asemenea situatie, tardiva si fara efecte majore. D-l Blaga, ale carui competente pragmatice s-au verificat deja, are avantajul ca nu mai este atins de uzura administratiei, el si grupul sau de "seniori" concentrandu-se, dupa renuntarea la demnitatile ministeriale, pe problemele partidului. Propunerea lui Vasile Blaga, de schimbare a denumirii formatiunii in Partidul Popular, pare a veni tocmai din aceasta concentrare ce i-a permis sa ia pulsul atat al organizatiilor locale, cat si al electoratului fidel. In fata deschiderii pragmatice, acuza de "conservatorism structural" devine in context irelevanta.
Ambele motiuni vizeaza relansarea PDL. O serie de schimbari trebuie sa se produca inevitabil. In fond, prin dezbaterea interna, formatiunea arata ca este un partid viu, adaptabil la imprejurari. Cu un presedinte sau altul, cu un tandem prezidential (presedinte-presedinte executiv) si cu reprezentarea tuturor grupurilor in structurile conducerii, PDL (sau PPR) va trebui sa se miste foarte repede in "reinventare", pentru ca timpul nu iarta.