Desi in progres remarcabil, medicina moderna n-a reusit sa infranga principalele boli carora le cade victima lumea zilelor noastre: cancerul si afectiunile cardio-vasculare. Asa se justifica studiile din ultimii ani asupra modului de viata al unor populatii aparent rezistente fata de aceste boli.
Pe aceasta cale s-a elucidat Paradoxul francez: un consum apreciabil de alimente grase, dar un procent redus al infarctului miocardic, datorita protectiei conferite de vinul rosu. Se discuta acum si despre Paradoxul chinez: compusii fenolici ai ceaiului verde ocrotesc inima si arterele, apara de cancer. Cu trei mii de ani inainte de Hristos, un imparat luminat, preocupat de sanatatea supusilor sai, ii sfatuia sa fiarba apa inainte de a o bea. Intr-o zi de vara, insetat, a baut si el din apa in care cazusera frunzele unui copac si descoperi, cu uimire, un gust ales. Entuziasmul a fost general, mai ales dupa ce s-a vazut si ce efecte avea lichidul: limpezea capul si vederea, usura digestia, marea volumul urinei, anihila toxinele, iar mestecat, indeparta rasuflarea rau mirositoare a gurii. De prisos sa mai spunem ca in cana imparatului cazuse o frunza de ceai verde. In primul mileniu, el capata rangul unei ceremonii, devenind un ambasador al culturii chino-japoneze, alaturi de pictura si poezie.
Cho-no-yu, ceremonia ceaiului, are un ritual atat de riguros, incat pe langa o carte, mai poate fi nevoie si de un indrumator. Chiar casele sarace din China si Japonia dispun la orice ora din zi, de masa traditionala de ceai, cu apa fierbinte, sertare si cutioare, cesti si farfurioare, lingurita si chiar zaharul candel de tinut in gura cand se soarbe ceaiul. Drumul spre Europa n-a fost usor. Tarile germane prefera cafeaua, Spania, ciocolata aztecilor de peste ocean. In Anglia, in schimb, unde a fost importat de "Compania Indiilor Orientale", ceaiul verde este binevenit. O adevarata binecuvantare care inlocuieste ginul indragit in mod exagerat de societatea londoneza. Ceaiul s-a impus, mai ales, in zonele care n-au cunoscut vita-de-vie. In tarile Islamului, suplineste lipsa vinului. In prezent, e a doua bautura in lume, dupa apa. Multa vreme s-a crezut ca ceaiul verde si brun (negru) provin din plante diferite. In realitate, sunt frunzele aceleiasi specii: Camellia sinensis. Difera doar pregatirea frunzelor: la ceaiul verde, o uscare rapida, urmata de rularea frunzelor; la cel brun intervine in prealabil un proces de fermentatie, dupa care - uscarea si rasucirea.
Succesul ceaiului verde se datoreaza si publicitatii care il sustine drept un miracol: "Fara sa fie un medicament, scade colesterolul, previne ateroscleroza, incetineste imbatranirea, evita congestia cerebrala, combate cancerul, apara corpul de atacul nuclear" etc. Ei bine, se pare ca miracolul este adevarat. Cercetatorii i-au determinat obiectiv proprietatile, iar studiile continua. Ceaiul verde si negru ajuta organismul in virtutea unor principii active, intre care la loc de frunte se afla cofeina. Indeparteaza senzatia de oboseala, amplifica respiratia, mareste forta de contractie a inimii, creste diureza. Ceaiul verde contine mai putina cofeina fata de cel brun si este mai bogat in vitamina C (la 100 g frunze, 100 mg vitamina C). Dupa fierbere, continutul vitaminic se pastreaza. In unele specii de ceai, cantitatea de caroten (provitamina A) este mai mare decat in morcovi. Ceaiul verde contine in mod deosebit si vitamina E. Printre cele 28 minerale si oligoelemente, amintim aluminiul si manganul. Concentratia de fluor este suficienta pentru a preveni caria dentara. Ceaiul este considerat cel mai bogat produs vegetal in acest element fortifiant al smaltului dentar, dar si al osului. Cel mai pretios component biochimic il reprezinta concentratul de flavonoide (25%!), substante cu care planta se apara de agresori: virusuri, bacterii, ciuperci, radiatii ultraviolete toxice din atmosfera etc. Ingloband si taninuri, acestea ii dau gustul amarui, integrand ceaiul in principiul "medicatiei amare", fiind apt pentru a combate unele boli si chiar oprirea proliferarii tumorilor.
Flavonoidele scad colesterolul si normalizeaza grasimile sangelui: se reduc cele "rele", lipoproteinele de joasa densitate (LDL) care se depun pe artere, cresc cele bune, lipoproteinele de inalta densitate (HDL), care le inlatura pe cele depuse. Studii intreprinse la Universitatile din China si Japonia ii confirma ceaiului verde capacitatea de a se opune aterosclerozei, cu conditia de a fi luat cu regularitare. I se adauga un efect hipotensor si anticoagulant, oarecum in genul aspirinei. O ancheta a ministerului sanatatii din Japonia gaseste o incidenta redusa a cancerului de stomac si colono-rectal in regiunile care produc ceaiul verde. Chiar cancerul pulmonar este rar aici, desi in Japonia se fumeaza mai mult decat in SUA. Flavonoidele neutralizeaza substantele cancerigene, inainte ca ele sa genereze tumorile. Dupa aparitia acestora, efectul este foarte redus.
* Ceaiul verde poate neutraliza radicalii liberi, agresori celulari proveniti din elaborarea energiei necesare organismului. De asemenea, mai poate bloca enzimele secretate de tesutul tumoral care dezagrega proteinele gazdei, pentru a usura invazia metastatica. Intr-o serie de studii, protectia fata de cancerul pulmonar a fost atat de convingatoare, incat un congres recent japonez recomanda fumatorilor sa manance bine dimineata si sa nu le lipseasca ceaiul verde. De curand, s-a descoperit ca flavonoidele ceaiului verde inactiveaza nicotina si gudronul tabagic, formand cu aceste substante toxice corpi neutri.
La cancerul mamar, dispar markerii biologici care indica dezvoltarea tumorii. In prezent, in SUA, se desfasoara o ampla cercetare asupra eventualei protectii in cazul aparitiei cancerului colono-rectal.
In Rusia, ceaiul verde se recomanda ca antiinflamator, in diferite tipuri de diaree. S-a dovedit util si pentru apararea de virusul gripal si le este indicat si bolnavilor de SIDA.
Potrivit unui studiu japonez, o ceasca de ceai pe zi scade cu 50% incidenta cariei dentare la scolari, iar dupa unele pareri, ar fi suficienta chiar simpla clatire a gurii.
Au fost urmarite atent si efectele negative ale ceaiului, desi, in general, n-are contraindicatii. Datorita teinei, el poate produce, totusi, palpitatii, mai ales la hipertensivi. Prin taninurile pe care le contine, ceaiul verde preia doua treimi din fierul alimentelor, fapt de care se va tine seama, la anemici.
Pregatirea ceaiului verde in Japonia include 2 g frunze la o ceasca, turnandu-se apa la 60-75gr.. Se lasa 1 - 1 1/2 minute, dupa care se strecoara. Calitatea apei contribuie la obtinerea gustului autentic, fiind sugerata cea lipsita de calciu.
Cateva tratamente cu ceai verde
Acnee
In acnee, ceaiul verde reprezinta o alternativa eficienta si ieftina pentru produsele de ingrijire existente pe piata. Dupa ce se curata bine fata, se sterge cu tampoane imbibate in infuzie de ceai verde. Si o cura de ceai verde ajuta in acnee, dar fiti atenti sa diminuati cantitatea de cafea bauta!
Dureri de cap
Se prepara 250 ml de ceai verde concentrat (o lingura de frunze la un pahar de apa), la care se mai adauga 1/3 lingurita de scortisoara si 1/4 lingurita de menta. Se infuzeaza 5 minute si se bea toata cantitatea de lichid.
Mahmureala
Sunteti mahmuri, dupa o noapte petrecuta pe cinste? Va propunem un remediu care actioneaza mai repede si mai bine decat cafeaua sau zeama de muraturi...
Ingrediente pentru o jumatate de litru: 0,6 l apa, 3 lingurite de ceai verde, 1 lamaie, 0,2 l apa minerala, 1 varf de cutit sare iodata, 1 lingurita de miere.
Puneti apa sa fiarba in doua clocote, apoi lasati-o sa se raceasca 5 minute. Puneti ceaiul verde intr-un vas si turnati deasupra apa. Lasati lichidul sa se infuzeze 5 minute, apoi strecurati-l intr-o cana. Adaugati cateva picaturi de suc de lamaie, apa minerala, sarea iodata si mierea.