...La drept vorbind, Horia Brenciu a facut inca din copilarie cam tot ce i-a spus tumultuoasa lui inima. A dorit sa cante la pian, urmand exemplul fratelui sau mai mic, Marius, a urmat apoi Scoala Populara de Arta din Brasov, unde a avut un mult iubit profesor de pian, pe nume Radu Odasteanu, care i-a insuflat dragostea pentru jazz. O arta "sublima" - spune Horia. In acel timp piesa lui preferata era "Entertainer", de Scott Joplin. "Un cuvant predestinat", crede Horia, "pe care l-as traduce cu: "cel ce bucura, cel care fericeste"".
Inzestrat de la Dumnezeu cu o voce puternica, splendida, cu un izvor nesecat de energie, cu o remarcabila si laudabila sete de cunoastere, cu aspiratie si respect pentru perfectiune, cat si cu un fizic si o carisma redutabile, Brenciu a devenit - iata! - in acest timp al vietii sale, un adevarat "Entertainer". Un artist de mare voltaj care-si fericeste publicul, insuflandu-i o vibranta dragoste de viata!
In seara de 25 martie a.c., cu spectacolul de la Sala Palatului, gandit, elaborat, pregatit, muncit cu sarg - multe saptamani la rand, cot la cot cu admirabila sa trupa, el a reusit sa-i fericeasca pe cei aproape 5000 de spectatori tineri, mai putin tineri si varstnici, asezati pe fotolii ori sprijinind, randuri-randuri, peretii. (Am vazut chiar si copilasi entuziasti, de 4-5 ani, adusi la aceasta manifestare de bucurie colectiva de catre parintii ori bunicii lor.)
A fost ca o iradiere "in masa", ca un suvoi de energie pozitiva, care ne cuprindea si ne stapanea in acelasi timp pe toti. Odata cu Brenciu si ai sai, publicul canta hit-urile de pe albumele lui, piesele lui favorite, auzite la radio ori la televizor.
N-as putea afirma ca spectacolul a avut un crescendo, pentru ca frenezia, entuziasmul, "dulcea nebunie colectiva" s-au dezlantuit inca de la inceput. Si a durat la aceeasi intensitate de la orele 20,30 pana la 23,30 - fara pauza! Trei ore in care Horia Brenciu a cantat si a dansat ca electrizat, impreuna cu exceptionala sa orchestra - care in acea seara a numarat 16 muzicieni - si impreuna cu cele trei splendide tinere - voci minunate si dansatoare de prim rang: Andreea Miclici, Lora Petrescu, Diana Anca Florescu. A avut si cativa invitati, printre care pe sarmantul Smiley - excelent partener de cantat si de dansat al lui Brenciu. Ei ne-au bucurat cu piesele "La radio" si "Boogie Wonderland". O invitata de mare viitor a "gazdei" a fost Adina Raducan, o fetita de doar 12 ani din Buzau, cu o voce exceptionala, despre care Horia ne-a spus ca va concura in aceasta primavara in cadrul Festivalului de la San Remo. (Adina face naveta la Bucuresti pentru a lua lectii de canto de la Crina Mardare.) In acea seara memorabila, ea ne-a cantat impreuna cu Horia Brenciu un indracit "New York, New York", care ar fi pus-o pe ganduri - sunt sigura! - chiar si pe celebra Liza Minelli. Impreuna cu sala, impreuna cu Margineanu, cu Harvis - cubanezul-trompetist, cu exceptionalul chitarist Cristi Cretu, ori "solo", Horia a cantat cantece celebre si iubite de spectatori de toate varstele, precum: "Volare", "Marina-Marina", "Granada", "Felicita", "Yellow Submarine", "Ch sera, sera", "Insieme" si altele si altele. Precum si - surpriza generala! - "Tarancuta, tarancuta", "Andri Popa", "Hai sa ne-ntalnim sambata seara", "Fetite dulci, ca-n Bucuresti"... Saltat in picioare, publicul, contagiat de exuberanta debordanta a acestui veritabil "om-orchestra" numit Horia Brenciu, a facut sa se cutremure uriasa sala, de atatea ovatii, de atatea tunete de aplauze.
Elaborat in numele celui mai desavarsit bun gust - repertoriu, costume, decor, lumini - show-ul lui Brenciu s-a dovedit a fi un unicat in peisajul artei spectacolului din Romania. El ne-a dovedit ca se poate obtine un urias succes de public fara a se face nici un rabat la calitate. Intr-un moment de mare emotie colectiva, Horia i-a cantat tatalui sau, prezent in sala, un vibrant "I love you". La drept vorbind, intreg show-ul a insemnat o entuziasta declaratie de dragoste a unui mare artist care iubeste oamenii, care iubeste viata, care doreste sa ne faca pe toti fericiti. Bravo, bravissimo, Horia Brenciu! Iti multumim!