Daca as fi intrebat ce ma leaga de Basarabia, mi-ar veni greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru un raspuns potrivit. Nu stiu daca o calatorie imaginara in trecut, in copilarie si adolescenta m-ar apropia de raspunsul cautat. S-ar putea ca o rememorare a drumurilor strabatute de la un capat la altul al Moldovei sa ma indeparteze si mai tare de formularea raspunsului, lasandu-ma singur, fara de cuvinte, in fata icoanei pamantului matern si a vetrelor de vesnicie - satele -, care pentru mine rasar si se inalta ca un imn de credinta si recunostinta adus Fauritorului si stramosilor. La un rasarit sau apus de soare pe Nistru sau pe Prut, la o margine de codru secular sau langa o stanca de 10-20 milioane de ani, pe crene lurile cetatilor de la Hotin sau Soroca, ori langa o bisericuta din lemn, langa taranii singuratici sau in mijlocul multimilor in miscare, m-am simtit incoltit de intrebari adanci, legate de destinul Basarabiei, de oamenii si traditiile ei, de supravietuirea fiintei ei romanesti, intr-un timp al terorii, al sovietizarii, rusificarii si exterminarilor in masa. Os din osul voievodal, smulsa din trupul Moldovei istorice si instrainata de Tara, de limba romana si de istoria natio nala, Basarabia, ca un adevarat miracol divin, si-a pastrat identitatea si traditia, spiritul si credinta, blandetea si omenia, iar la 27 martie (9 aprilie) 1918, a evadat din inchisoarea tarista si a venit prima la sanul mamei - Romania. Relieful si peisajele ei parca desprinse dintr-o gradina a Domnului emana si astazi un farmec aparte si o atractivitate mistica, inexplicabila; dealurile, vaile, imasurile, campiile, luncile, costisele, apele, padurile imbraca si dezbraca hainele anotimpurilor; de secole, lumea de aici s-a stiut nascuta de Dumnezeu si s-a aflat in intelegere buna cu natura, de secole, taranii au aparat si ingrijit mosia stramoseasca si au coborat in tarane ca sa sfinteasca vatra noastra mostenita de la facerea lumii. La Fetesti sau Palanca, pe Raut sau pe Cogalnic, la Butesti sau la Abaclia, pe Dunare sau la Marea Neagra, in Bucovina sau in Bugeac, pe Nistru sau pe Prut, Basarabia isi dezveleste chipul matern, coplesitor de frumos, si te indeamna sa-i descoperi taramul fabulos. Pamantul ei e un mister al genezei, un spectacol fara inceput si fara sfarsit al armoniilor, culorilor si anotim purilor aflate in vesnica derulare. Cine sa indrazneasca sa dea glas unui intreg uni vers, cine sa se aventureze sa gaseasca un raspuns la o dragoste adanca, mistuitoare, cine ar cuteza sa explice de ce isi iubeste bastina, parintii, fratii si surorile?
Un dor cumplit este ascuns in cuvantul Basarabia. Radacini mai adanci decat izvoarele si mai trainice decat pietrele infasoara temelia vetrelor noastre. Cum sa nu fii legat de acest pamant, daca Basarabia emana si genereaza o stare de spirit, face din rastignirea ei pe crucea istoriei un des tin inca neimplinit, dar care este chiar des tinul nostru, al generatiilor nesfarsite care pastreaza hrisovul domnesc al lui Stefan si cuvantul de invatatura al lui Eminescu, limba romana, frumusetea, tristetea, durerea si visul Basarabiei de a-si implini destinul, de a face impreuna cu sora ei si mai instrainata - Bucovina - intregirea Horei Unirii pe pamantul sfant al Romaniei profunde, al Romaniei eterne.