Un caine cu trup de sarpe
O plimbare cu barca pe Lacul Windermere, din Anglia, la 11 februarie anul acesta, a readus in prim-plan pe legendarul monstru din Loch Ness. Pentru ca Windermere este socotit varianta britanica a lacului scotian, cunoscut in lumea intreaga ca habitat al unui animal misterios. Doi englezi, Tom Pickles si Sarah Harrington, nu stiau ca si despre Lacul Windermere se spune ca adaposteste un monstru acvatic, numit cu dragalasenie de localnici "Bownessie". Cei doi au tras o spaima grozava cand, vaslind fericiti, au zarit o creatura uriasa, ce aducea cu un sarpe, inotand pe langa barca lor. "La inceput am crezut ca este un caine", a povestit Tom reporterilor de la "The Telegraph", "dar ala era doar capul. Apoi am vazut trupul gros, lung cat trei masini. La suprafata se vedeau doar "cocoasele" facute in miscare. N-am mai vazut un animal asemanator ca sa-l pot compara".
Lacul Windermere s-a format in urma cu 13.000 de ani, in timpul ultimei ere glaciare. Unii cercetatori cred ca este posibil sa adaposteasca vreo ruda degenerata a unei reptile preistorice, dar daca nici un exemplar nu a fost prins ca sa fie studiat, nimeni nu se poate pronunta cu certitudine. Versiunea britanica nu reuseste insa sa egaleze faima lui Nessie, desi s-au tot raportat incidente de felul celor povestite de Tom si Sarah. Sonarele pozitionate in anumite zone ale lacului n-au semnalat nici o miscare. Apoi, lumea a inceput sa se intrebe oare ce plimbare de indragostiti era aceea pe lac, la mijloc de februarie, cand frigul si ceata nu te indeamna la dragalasenii? Nu cumva Tom si Sarah s-au dus special ca sa le iasa in cale o astfel de poveste?
Nestemata din Ness
La fel se intampla si cu misterioasa creatura din Loch Ness, botezata de Sir Peter Scott, celebru naturalist britanic, cu numele stiintific "Nessiteras rhombopteryx", care ar insemna "Nestemata din Ness", dar si o anagrama pentru "Facatura monstruoasa a lui Sir Peter S" (adica a lui insusi), care poate fi anagramata din nou, iesind "Monstrul cu doua capete, unul fiind R", referire la unul dintre cei mai inversunati "vanatori", Robert Rines. Astfel, Sir Peter Scott a inglobat in numele creaturii - adevar, ocultism si fictiune, exact cele trei dimensiuni ale legendei lui Nessie. Care, dupa 80 de ani de cercetari detaliate, cu echipamente electronice, sonare, scafandri, minisubmarine, a ramas la fel de misterioasa in privinta creaturii care salasluieste in lac. Iar martorii sunt banuiti ca au mintit sau au interpretat gresit ceea ce au vazut. Specialistii nu cad deloc la invoiala cu localnicii in privinta existentei vreunei vietati care sa justifice aparitia legendei, banuindu-i ca sunt interesati doar de mentinerea povestii, care aduce cam 40 de milioane de dolari anual din turism.
Loch Ness este cel mai adanc lac din Anglia, 230 de metri, avand un volum de apa cat toate lacurile din Anglia, Scotia si Tara Galilor la un loc. Candva, locul era in conexiune cu Marea Nordului, iar activitatea seismica a facut o bresa prin care reptile de tipul plesiosaurilor ar fi putut ajunge in lac. Ulterior, materialul aluvionar, adus de cele sapte rauri si 50 de izvoare montane care alimenteaza Loch Ness a astupat acea bresa, impiedicandu-le sa se intoarca in mare. Din cauza adancimii lacului, temperatura nu se ridica niciodata peste 5,5 grade Celsius. Dar nici nu ingheata niciodata. Paleontologii sustin ca o creatura de tipul plesiosaur n-ar putea trai la o astfel de temperatura, avand sangele rece. Dar si daca l-ar avea cald, ceea ce e mai plauzibil, tot n-ar rezista.
Un politist pe urmele lui Nessie
Intre "a fi" si "a nu fi", s-au perindat multi vanatori inflacarati, dorind sa probeze existenta lui Nessie. Multi au imbatranit si nu mai pot sta la panda. Altii au murit. Localnicii au obosit sa tot incerce sa demonstreze ca nu mint. Poate tocmai de aceea, Simon Dinsdale, un detectiv iesit la pensie, s-a hotarat sa studieze "Cazul Loch Ness" din punct de vedere politienesc. "Dosarul are mii de declaratii ale martorilor, iar un politist cu experienta poate sa-si dea seama care sunt credibili si care se incurca in minciuni", spune Dinsdale, intr-un interviu acordat postului de televiziune BBC. Simon a petrecut multi ani pe urmele unui ucigas in serie, care actiona in Ipswich, in anii 2000. Omora numai prostituate. I se spunea "Strangulatorul din Suffolk" si era extrem de meticulos in a-si sterge urmele si in a se deghiza, dand impresia ca sunt mai multi ucigasi. Simon Dinsdale a reusit sa identifice trasaturile unui acelasi "personaj", din declaratiile martorilor, si pana la urma, s-a ajuns la suspectul principal: Steve Wright, un Dr. Jekyll si Mr. Hyde in carne si oase. Dar nu numai faima si experienta politieneasca il recomanda pe Simon pentru deslusirea "Cazului Nessie". El este fiul celui mai acerb "vanator" al creaturii, Tim Dinsdale, fost inginer in cadrul RAF, care a organizat 56 de expeditii in cautarea "monstrului" si este autorul filmuletului de doua minute, facut in 1960, despre care nimeni nu poate spune ca este un fals. Chiar expertii RAF l-au analizat si l-au declarat real, dar au sugerat ca filmul infatiseaza "un obiect neinsufletit". Era tipic din partea autoritatilor. Tatal sau a incercat pana la moarte, survenita in 1987, sa demonstreze existenta creaturii. Simon a facut o declaratie tulburatoare reporterilor BBC, si anume - ca el insusi a vazut de doua ori "obiectul neinsufletit", care se misca foarte repede! Nu a povestit niciodata, pentru ca martorii acestor intamplari sunt discreditati de catre specialistii care sustineau si sustin ca nici un animal acvatic de asemenea marime nu ar putea trai in Loch Ness, neavand conditii propice. Ca politist, Simon ar fi fost supus si suspiciunilor colegilor. De aceea s-a hotarat sa abordeze cazul acum, ca a iesit la pensie, si strict din punct de vedere politienesc: fara speculatii, cu probe, marturii credibile si parerea unor specialisti in domeniu. Doua dintre marturiile selectate pentru credibilitatea martorilor sunt chiar ale lui. "Am vazut ceea ce parea a fi spinarea unui animal urias, care era deasupra apei cam un metru. I-am vazut foarte clar culoarea brun inchis cu tente roscate, cu o decolorare pe partea stanga. A traversat foarte repede lacul, disparand sub promontoriul Castelului Urquhart". Cealalta marturie se refera la un moment cand se afla pe lac impreuna cu familia, cand a vazut coada creaturii iesind si plesnind scurt apa. Tatal sau nici nu a apucat sa vada, el conducand barca.
Sfintii si "neagii" din lacuri
Pentru istoricul cazului, Simon a amintit - nu neaparat cu titlu de adevar - cea mai veche marturie scrisa despre Nessie, datata in anul 565, si care se refera la Viata Sf. Columba, relatata de cronicarul vikingilor, Adamnan. Istoria a fost scrisa in secolul VII, dar se cita o sursa mai veche. Propovaduind Evangheliile, sfantul a ajuns pe malul "Raului Ness" - dupa cum este specificat de catre cronicar - unde a vazut un grup de oameni strigand si agitand armele. Atunci a vazut un monstru in apa, care atacase o barca si ucisese un om, pregatindu-se sa atace un altul, ce inota disperat spre tarm. Sfantul a ridicat crucea si a poruncit monstrului cu glas impunator sa se opreasca. Creatura l-a privit cateva clipe, si cum sfantul continua sa agite crucea masiva de lemn si sa-i vorbeasca poruncitor, a abandonat atacul si s-a retras. Adamnan scrie ca, dupa aceasta intamplare, sfantul a mai fost chemat sa imblanzeasca alte creaturi monstruoase, ce salasluiau in raurile si lacurile tinuturilor scotiene, si ca ar fi facut asta pe tot parcursul vietii sale. Nu e de mirare ca pe crucile de piatra ale celtilor sunt infatisate, deseori, animale asemanatoare unor soparle uriase, cu gatul lung! Povestea Sf. Columba este asemanatoare cu cea a Sfantului Gheorghe si a multor basme romanesti, cu eroi care ucid balauri ce salasluiesc in ape.
Interesant este faptul ca celtii numeau aceste creaturi "neagii". In traditia populara romaneasca, "neaga" este o reptila inspaimantatoare, necurata.
Naturalistul suedez Bengt Sjogren asociaza marturiile despre Nessie cu vechile legende nordice despre monstrii din lacuri, numiti adesea "cai de mare", din cauza gatului lung. Un alt specialist, cercetatorul Peter Costello, a avansat ipoteza ca Nessie poate fi reprezentantul unei specii noi de foca, avand gatul lung, si care iese deseori la mal, asemeni focilor si leilor de mare. Numai ca Nessie a fost vazut pe uscat doar in deplasare, niciodata facand bai de soare!
"Fotografia chirurgului", o "facatura"
Prima marturie din timpurile moderne a fost inregistrata in octombrie 1871, cand un anume D. Mackenzie a observat o creatura reptiliana uriasa, miscandu-se foarte repede, in zig-zag, aproape de suprafata apei. Pe aceasta, Simon Dinsdale nu a luat-o in considerare, negasind sursa directa, ci doar o relatare dupa relatarea martorului. De asemenea, a exclus toate marturiile despre valuri circulare mari, iscate din senin, presupunandu-se ca ar fi fost provocate de creatura, si toate observatiile facute din locuri unde vizibilitatea era precara. Pentru asta, s-a dus in zonele descrise, in anotimpul si la orele sustinute de martori.
Simon Dinsdale a retinut la dosar ca prima referire moderna la Nessie una inregistrata in 1933. George Spicer si sotia sa au observat o creatura uriasa, pe care au apreciat-o la peste un metru inaltime si opt lungime, traversand drumul, in apropierea tarmurilor lacului. Din cauza denivelarii drumului, nu au vazut partea inferioara si nu au putut preciza daca avea picioare sau se deplasa prin unduire. Au fost atat de uimiti, incat, cateva secunde, au crezut ca au o vedenie, apoi au inceput sa se intereseze timid daca a mai vazut cineva ceva asemanator. Dupa aceea, multi localnici au mai avut intalniri cu fiinta ce traia in Loch Ness. Vestea s-a dus, autoritatile au construit un drum de-a lungul lacului, de unde se putea supraveghea mai bine suprafata. Lovitura de gratie a venit in 1934, cand doctorul ginecolog Robert Kenneth Wilson, din Londra, a obtinut ceea ce poarta denumirea de "Fotografia chirurgului", infatisand capul si gatul lung al unui animal iesind din mijlocul lacului. Dupa ce a facut istorie vreo 60 de ani, in 1994, pe patul de moarte, un localnic, Christian Spurling, a marturisit unor rude ca poza era o facatura pusa la cale de tatal si fratele sau vitreg, care construisera un model de plesiosaur si-l plasasera pe un submarin de jucarie, care sa dea impresia de miscare. Fotografia a fost data chirurgului londonez, care a popularizat-o! Simon Dinsdale se intreaba, ca politist, ce anume l-a determinat pe renumitul chirurg sa-si asume acea fotografie, periclitandu-si reputatia. Si de ce toti au acceptat marturia lui Spurling, fara sa cerceteze care au fost relatiile cu tatal si fratele vitreg. Si, mai ales, de ce nu s-a intrebat nimeni cum de niste oameni obisnuiti au reusit sa construiasca un minisubmarin "de jucarie", capabil sa plimbe la suprafata gatul si capul de lemn al unui plesiosaur!
Tim Dinsdale a vazut de doua ori capul si gatul lung al creaturii aparand din apa si a recunoscut ca fotografia prezentata de dr. Wilson era conforma cu realitatea, dar, pentru ca nu a putut surprinde si el creatura intr-o astfel de ipostaza, nu a insistat. Lovitura de gratie a dat-o cercetatoarea Leslie Noe, de la Muzeul Sedgwick din Cambridge, care a demonstrat ca osatura plesiosaurilor nu le permitea sa ridice gatul si capul din apa, precum lebedele! Dar cine a sustinut ca Nessie ar fi un plesiosaur?
Monstrul exista, dar nu prea!
La 5 ianuarie 1934, un motociclist, Arthur Grant, aproape ca a trecut peste o reptila de dimensiuni impresionante, care traversa drumul dinspre lac spre tufisuri, dupa miezul noptii. A reusit sa o evite, dar s-a oprit sa vada mai bine ce era acel animal. Si reptila l-a privit, ridicand un cap mic, comparativ cu grosimea corpului, apoi s-a deplasat in viteza inapoi, spre lac. Grant a observat in malul de pe tarm cateva urme, ca lasate de excrescente, posibil membre inferioare foarte scurte ale reptilei. La 5 iunie, o tanara menajera foarte credincioasa, Margaret Munro, a observat si ea creatura, timp de 20 de minute, in jurul orei 6.30 dupa amiaza, cand aceasta a iesit pe tarm. A descris-o ca avand pielea ca cea a unui elefant, ca textura si culoare, si a observat doua membre inferioare scurte, ca niste aripioare mai groase. Nu a indraznit sa se miste, rugandu-se intruna. Totusi, a marturisit ca "monstrul" nu inspira frica, din cauza dimensiunii prea mici a capului. Cand creatura a observat-o, a intrat inapoi in lac. In 1943, un civil din Royal Observer Corp (voluntari afiliati la Royal Air Force), C.B. Farrel, a urmarit cateva minute o reptila uriasa ce iesea la suprafata, crezand initial ca era vreo "masinarie" de spionaj. A raportat "incidentul". In 1954, a existat si un semnal al sistemului sonar de pe ambarcatiunea Rival III, care semnala un corp ce a insotit vasul, la adancime, vreo jumatate de kilometru. De asemenea, a fost raportat "submarinul"!
In 1938, un turist sud-african, G. E. Taylor, a filmat trei minute creatura din lac, dand filmuletul doctorului Maurice Burton, care l-a aratat lui Roy P. Mackal, un reputat biolog de la Universitatea Chicago. Acesta a admis ca "sunt elemente de evidenta" ale existentei unei creaturi ciudate, dar elementele sunt interpretabile!
In 1993, Discovery a facut un documentar despre Nessie, in care a fost analizat pe computer filmuletul facut de Tim Dinsdale, tatal lui Simon Dinsdale. Specialistii au tras concluzia ca filmul a surprins, intr-adevar, o creatura ce aduce foarte mult cu un plesiosaur. Cautari cu sonare au fost facute in 1967 si 1968, sub egida Departamentului de Inginerie Electronica din cadrul Universitatii din Birmingham, Anglia, si au pus in evidenta deplasarea unor creaturi de 6-8 metri, care nu puteau fi bancuri de pesti. In 1969, cercetatorul american Andrew Carroll, de la Acvariul din New York, a cercetat lacul cu un sonar mobil, detectand semnale puternice de la o creatura lunga de 7 metri.
Sherlock Holmes in cautarea lui Nessie
Cercetarile cu minisubmarine din aceeasi perioada n-au produs, insa, nici o dovada, dar au avut multe probleme tehnice. Doar "Pisces", inchiriat pentru turnarea unui film din seria Sherlock Holmes, a avut "o intalnire de gradul III". In timpul unei plimbari in adancuri, sonarul a detectat, la o adancime mai mare decat a submarinului, o creatura de peste 8 metri, dar care nu a putut fi observata prin hublou, oricat a incercat echipajul sa se apropie. "Marea Expeditie" din 1970, organizata de Roy Mackal, a montat hidrofoane la adancime, in locurile unde s-a semnalat cel mai des prezenta creaturii. In jurul promontoriului Castelului Urquhart au fost inregistrate sunete care nu au putut fi catalogate in nici o categorie cunoscuta a speciilor subacvatice. Insa in iulie 2003, o echipa a BBC, echipata cu 600 de sonare, nu a descoperit nici urma de Nessie sau "oricare alt animal mare" in lac, concluzionand ca monstrul, daca a existat, nu mai este! Poate ca s-a speriat de numeroasele investigatii care i-au periclitat mediul. Simon Dinsdale e insa neclintit. Ca politist criminalist, el e convins ca Nessie a existat, exista si nu-si va parasi habitatul.