Aceasta va avea cea mai dificila misiune din istoria PDL-ului: castigarea alegerilor (locale si parlamentare) din 2012, asigurand astfel continuitatea unei administratii reformiste si pastrarea regimului prezidential existent. O infrangere in alegeri ar fi echivalentul unui act suicidar la nivelul formatiunii, al administratiei conduse de ea si al ierarhiei statale. Pierderea alegerilor ar insemna nu numai transformarea PDL-ului intr-un potential PNTCD, ci si dizolvarea UNPR-ului, grupare de centru-stanga, cu rol de contrapondere fata de USL (PSD+PNL), dar si glisarea UDMR si a reprezentantilor etniilor minoritare spre noile centre de putere. Pentru presedintia tarii, pierderea alegerilor ar duce automat la o noua initiativa de suspendare, d-l Basescu fiind tinta predilecta a actualei aliante a opozitiei. Pe scurt, o infrangere in alegeri ar avea, pentru PDL, efecte catastrofale.
Din cauza acestor evenimente facil predictibile, cei mai multi analisti ai vietii politice romanesti asteptau cu interes maxim reunirea CNC al PDL din 5 martie. Asteptarile le-au fost, in cea mai mare parte, inselate. CNC-ul a consemnat un "raport politic" al premierului-lider de partid, Emil Boc, o serie de propuneri legate de promovarea in partid sau de amendarea membrilor condamnati de Justitie, precum si fixarea datei Conventiei Nationale. Nu s-a discutat pe fata de posibilitatea schimbarii actualei conduceri, nu s-au afirmat clar "platformele politice" (motiunile) care vor concura in mai, nu s-a decis nici strategia partinica pentru perioada urmatoare. "Grupul reformist" (M. Macovei, C. Preda, S. Voinescu) a obtinut o victorie tactica, prin acceptarea excluderii din statut a articolului ce lega accesul la conducere de vechime, dar a pierdut batalia legata de suspendarea membrilor suspectati de Justitie. Cele doua regrupari majore din partid, cea traditionala" (dominata de tripleta BVB - Blaga, Videanu, Berceanu) si cea "modernista" (animata de Elena Udrea), nu s-au manifestat, discursurile purtatorilor lor de cuvant, encomiastice la adresa premierului, continand, mai degraba, aluzii si intepaturi ironice la adresa "adversarilor", in primul rand la adresa criticilor publici ai situatiei din PDL, a "novicilor" reformisti. Apelul la "integritate", lansat de Monica Macovei, a ramas, in context, o formulare abstracta, o cerere pe care pragmatica patura politica actuala este tentata sa o ignore.
PDL-ul a realizat, intr-adevar, o serie de succese concrete, intr-o perioada de criza economica majora (de care nu poate fi invinuit), urmata de o recesiune severa, ce a afectat societatea in ansamblu, in principal administratia statului, umflata birocratic si lasata sa se manifeste discretionar, sub toate guvernarile anterioare. Premierul a ales sa ia cele mai dure masuri (disponibilizari, reduceri salariale si de pensii, cresteri de TVA etc.), inevitabile pentru oricare guvernare responsabila, incercand chiar, in limita posibilitatilor, sa reduca presiunea clientelara interna, care ducea obligatoriu spre PSD-izarea PDL-ului. D-l Boc si-a pus "la bataie" cariera prin adoptarea dificilelor decizii (prin consecintele lor sociale) intr-un climat mediatic absolut ostil, dominat de televiziunile-vuvuzea ale "mogulilor". Pentru aceste medii aservite, nici una dintre hotararile guvernamentale nu a fost valabila, desi - daca ar fi fost la guvernare - partidele sustinute de ele nu ar fi putut lua altele. Televiziunile-vuvuzea, mogulii si partidele sustinute de ei (PSD, PNL, PC, PRM s.a.m.d.) au inteles ca fenomenul crizei a permis presedintelui tarii si guvernului sau sa declanseze actiunea de reformare a structurilor statului si de amendare reala a coruptiei (dupa cum se vede din campania de "curatire a vamilor", a sistemului financiar ori a celui judiciar). Or, o asemenea restructurare ii jeneaza pe moguli si "partidele lor" in cel mai inalt grad.
D-l Boc a anuntat initierea relansarii. Anul care a mai ramas pana la alegeri s-ar putea insa dovedi prea scurt pentru PDL, marcat atat de gafele si ezitarile administratiei, cat si de solidarizarea, de tip PSD-ist, cu demnitarii sai dovediti corupti. PDL-ul a dat, este drept, unda verde pentru cercetarea judiciara a celor mai multi membri si sustinatori ai sai din toata perioada posttotalitara. Nu este insa suficient pentru a depasi "spirala tacerii", adica asteptarea electoratului, de care vorbea sociologul si consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu. Pentru a nu fi obligat la luarea unor decizii populiste pe "ultima suta de metri" - dupa "modelul" guvernului Tariceanu inaintea trecutelor alegeri, PDL-ul ar trebui sa isi asume o "pauza de reinventare", adica de clarificare ferma a situatiei interne, de structurare precisa a unui program economic de dreapta si de eficientizare a comunicarii (capitol extrem de deficitar) cu cetatenii. Dupa adoptarea principalelor masuri de depasire a crizei si de restructurare a statului (dupa d-l Boc, ramanand doar de configurat o Lege a functionarului public), PDL-ul ar putea sustine un "guvern tehnic" care sa administreze cresterea economica, concentrandu-se, in schimb, pe refacerea imaginii de partid reformist de dreapta si pe cresterea impactului la electorat. Misiunea ii este usurata de abdicarea PNL-ului de la pozitionarea sa clasica pe scena politica si de balbaiala programatica a USL (PSD+PNL+PC) in domeniul economic. CNC-ul PDL din 5 martie a amanat o decizie pe aceasta problema, punand "batista pe tambal", probabil pana la Conventia Nationala. Indecizia in acest an preelectoral este insa mai riscanta decat o hotarare gresita. PDL-ul a trecut cu bine de socurile crizei si recesiunii, dar - daca nu va realiza rapid o repozitionare ferma pe problemele amintite doar la CNC - plonjeaza intr-un viitor nesigur pentru fragila democratie romaneasca.