PDL, UNPR si USL (PSD+ PNL) si-au trimis liderii nu numai pentru a asista la schimbarea garzii (d-l Marko Bela renuntand la conducerea organizatiei), ci si pentru a face oferte concrete de colaborare. Pentru PDL, gruparea minoritatii maghiare este esentiala in functionarea majoritatii guvernamentale. USL-ul stie ca fara UDMR este imposibila actiunea de cenzurare a administratiei si - in perspectiva - de rasturnare a "regimului Basescu". UDMR a devenit, datorita incapacitatii partidelor romanesti de a actiona consensual in anumite situatii de criza - un factor inconturnabil pe scena politica a tarii. Liderii sai de pana acum au obtinut, practic, de la toate partidele si de la toate guvernarile, tot ce democratia europeana permite in mod legal minoritatilor etnice din statele nationale. Succesul revendicarilor politice UDMR-iste a incurajat extremistii minoritatii sa solicite chiar mai mult, autonomia teritoriala si, in final, ruperea de statul national, in care respectiva minoritate este inglobata. Iredentistii maghiari, cu episcopul Tokes Laszlo in frunte, nu tin cont nici de spiritualizarea granitelor in UE, nici de efectele autonomiei locale - generalizata in Uniune - care le ofera drepturi totale in materie de administratie, invatamant, cultura etc. Rezultatul Congresului UDMR este extrem de important pentru situatia actuala a Romaniei. Aripa "moderata" a formatiunii - reprezentata de d-nii K. Hunor si A. Eckstein, aspiranti la fotoliul de presedinte, eliberat de d-l Marko - ar dori continuarea coalitiei guvernamentale in functiune (PDL, UDMR, UNPR + celelalte minoritati), stiind ca, daca isi va atinge obiectivele, USL-ul se va baza mult mai putin pe voturile lor. Cu un impact electoral presupus de peste 50%, USL cauta doar calea de a intrerupe exercitiul administrativ existent. In acest scop, d-nii Antonescu si Ponta sunt dispusi sa promita totul UDMR-ului, urmand ca - dupa eventuale alegeri anticipate - sa mai mediteze la indeplinirea promisiunilor. De la PDL, principalul partener de guvernare, UDMR-ul - in consens cu UNPR-ul - doreste, in principal, scaderea pragului electoral la 3%, din teama ca impactul sau asupra minoritatii pe care o reprezinta s-a redus masiv. Etnicii maghiari din Romania sunt afectati de criza economica in aceeasi masura ca toti ceilalti cetateni. Achizitionarea de noi drepturi politice nu ii incalzeste foarte tare, dar ii face sensibili la diversiunile extremiste, care - in asemenea situatii - au produs mereu efecte perverse. UDMR-ul este, deci, obligat sa sustina aplicarea coerenta a unui program de redresare economica, jocul "la doua capete", care l-a adus aproape continuu la guvernare (sustinut de d-l Gh. Frunda) fiind acum contraproductiv. Acest "joc" presupune santajarea la maximum a PDL-ului, pentru ca USL-ul vinde doar "pielea ursului din padure", iar programul sau economic este un amestec de promisiuni populiste, deschideri liberale si idei vagi de protectie sociala, toate bazate pe prezumtiva redresare economica produsa de masurile dure pe care executivul condus de d-l Emil Boc a trebuit sa le ia. PDL-ul este insa interesat in cel mai inalt grad de optiunea UDMR-ului. Principalul partid guvernamental este intr-o situatie absolut disconfortanta. Daca nu s-ar fi produs criza economica mondiala, probabil ca PDL-ul ar fi evoluat dupa tipicul partidelor romanesti post comuniste, in ciuda eforturilor fostului sau lider, presedintele T. Basescu, de restructurare a statului. Criza, dar si "obisnuintele" clasei politice autohtone (de utilizare clientelara a resurselor), au dus la o uzura morala absoluta a guvernarii, depasind cu mult uzura "normala" a oricarei administratii. Guvernul Boc a fost obligat sa ia decizii foarte dure, cum ar fi trebuit sa o faca orice coalitie s-ar fi aflat la putere. Numai ca, sub presiunea oportunistilor si a clientilor partidului si, concomitent, sub un bombardament mediatic diversionist, frizand absurdul (condus de televiziunile-vuvuzea ale "mogulilor"), premierul si echipa sa au procedat ezitant si contradictoriu, au bruiat predictibilitatea legislativa, accentuand deruta si detasarea de politica a cetatenilor. In orizontul viitoarelor alegeri parlamentare, nota de plata prezentata PDL-ului apare deja drept catastrofala. In anul si jumatate pana la alegeri, rezultatele masurilor, in esenta corecte, luate de guvern, nu vor fi atat de spectaculoase incat sa duca la refacerea totala a capacitatii de impact electoral a partidului. PDL trebuie sa gaseasca o modalitate de reinventare pentru a mai putea conta pe scena politica a tarii si pentru "a salva" regimul actual. Campania de curatire a administratiei de gastile corupte care au parazitat-o institutional, declansata si la presiunea UE, nu mai este suficienta. Ea nemultumeste, chiar daca este prezentata drept componenta a efortului prezidential de refacere a structurilor statului, destui sustinatori (unii interesati) ai partidului, neintelegand ca orice curatenie incepe cu propria casa.
Propunerea unui premier tehnocrat, care sa permita PDL-ului "pauza de reinventare" a venit in acest context. D-l Boc nu mai poate, practic, continua, desi rolul sau a fost, una peste alta, pozitiv. El trebuie sa se sacrifice pentru a salva partidul. Paradoxul este ca sacrificiul necesar din fruntea administratiei ar fi inutil daca ar ramane liderul PDL. D-l Boc are merite deosebite de organizator politic, dar si le-a exercitat sub o zodie nefericita. Nu poti fi scos pe motivele aratate din functia de sef al guvernului, pentru a fi confirmat ca sef al partidului. Perceperea acestei situatii contradictorii i-a indemnat pe multi lideri PDL-isti, dar si pescuitori in ape tulburi din cercurile mediatice, sa vorbeasca de doua grupari majore, opuse, in interiorul PDL: gruparea "traditionala", condusa de V. Blaga, secretarul general al partidului, si gruparea "prezidentiala", condusa de E. Udrea, presedinta organizatiei Bucuresti. Intre ele ar pendula grupul "reformistilor radicali" (dominat de M. Macovei si C. Preda) si cel al "crestin-democratilor" (din jurul lui T. Baconschi). In fapt, acest conflict nu exista, fiind o dezbatere necesara pentru stabilirea viitorului formatiunii. "Pauza de reinventare", de curatire si refacere a structurilor partidului este, probabil, inevitabila. Impunerea unui premier tehnocrat si sustinerea lui in finalizarea masurilor decisive ale guvernului Boc (de care se tem si destui clienti ai PDL-ului) depind insa de rezultatul Congresului UDMR. Un rezultat bazat pe calcule individualiste, de grup interesat doar de sine, ar arunca tara intr-o aventura cu rezultate imprevizibile.