Teatru cu casa inchisa
- V-ati legat numele de mari succese in teatru, rasplatite cu premii insemnate. Cum se explica noua pasiune pentru teatrul de papusi? Si de ce "Alice in Tara Minunilor"? A fost cartea preferata a copilariei dvs.?
- Invitatia mi-a fost facuta de Calin Mocanu, directorul Teatrului tandarica, care m-a "provocat" sa pasesc in universul fascinant al copilariei si al povestilor. N-am putut spune nu. "Alice in tara Minunilor" este o carte celebra, careia ii datorez si numele. Cand m-am nascut, fratele meu (tenorul Robert Nagy), care avea atunci cinci ani si tocmai citea aceasta poveste, le-a spus parintilor ca daca va avea o sora el isi doreste sa o cheme Alice. si iata ca ma cheama Alice. (Rade.)
Pe de alta parte, dupa parerea mea, Lewis Carroll a scris o poveste nu tocmai simpla, adresata mai degraba adultilor. Acceptand propunerea teatrului, am gasit un bun prilej s-o inteleg in profunzime. Textul e greu, aproape absurd, nu are conflict teatral si l-am studiat indelung ca sa pot scrie scenariul spectacolului. In copilarie, povestea m-a tulburat, dar marturisesc ca n-am inteles mare lucru din ea. Cel mai mult m-au fascinat personajele atat de ciudate.
- Ati gasit, in cele din urma, "cheia". Ce mesaj transmite un spectacol compus dupa o carte veche de aproape 100 de ani?
- Tara Minunilor este in vis, iar in vis, dorintele copiilor se implinesc. Ca sa aflu ce viseaza Alice in viata reala, am descifrat ce viseaza in poveste. Or, visul ei este sa creasca mare. Ca al oricarui copil. si mesajul pe care vreau sa-l transmit la final copiilor este sa viseze din toate puterile, nu doar ca sa creasca mari, ci si pentru a-si implini visele.
- Copiii de azi, innebuniti de jocuri pe calculator, de filme 3D, 7D, de roboti, de monstri si personaje razboinice din desene animate, mai sunt fascinati de teatrul de animatie?
- Da! Forta teatrului este imbatabila. Salile de teatru sunt pline. Sala Teatrului tandarica e arhiplina, se joaca si cate doua spectacole pe zi, cu casa inchisa, iar Teatrul tandarica poate gazdui in jur de 500 de copii deodata. In pregatirea pe care am facut-o pentru spectacol, m-am dus sa vad cateva reprezentatii. Copiii in sine sunt un spectacol. si poate cel mai important de retinut este ca teatrul de animatie nu e un teren viran, pe care poti inventa orice, oricum. Am avut grija ca ansamblul elementelor spectacolului sa nu depaseasca limita de intelegere a copiilor, sa nu fie nici prea mult, dar sa nu fie nici prea putin, in sensul de simplist. Cunosc psihologia copilului spectator, am jucat pentru copii si am si lucrat cu copii. Teatrul are cea mai rapida capacitate de educare a publicului. Il educa pe loc, imediat si impreuna. Spectacolul "Alice in tara Minunilor" este destinat copiilor intre 3 si 9 ani, dar si parintilor, deopotriva. Simbolul spectacolului meu, in care am inventat chiar un termen - flutureta - este, evident, un fluture. Povestitorul spectacolului este el insusi un fluture, care o invata pe Alice sa mearga mai departe in vis, fara sa-i fie teama, o invata chiar sa zboare, dandu-i o flutureta (adica o trotineta cu un fluture pe ghidon). si cu acea flutureta, Alice strabate toata padurea. Muzical, toata calatoria lui Alice in lumea visului se desfasoara pe "Anotimpurile" lui Vivaldi. In cele trei, patru minute de vis, pentru Alice vor trece, in tara Minunilor, patru anotimpuri. si trezita din vis, Alice va fi mai inteleapta cu un an de zile. si pentru prima oara, la Teatrul tandarica, va ninge. Prin fizicalizarea fenomenelor naturii in spectacol si prin asocierea lor cu muzica, voi face cunostinta copiilor cu aceasta partitura foarte frumoasa a lui Vivaldi. Eu cred enorm in forta educativa a teatrului.
O lume foarte frumoasa: actorii papusari
- Teatrul tandarica a luat fiinta cu peste 60 de ani in urma si a consacrat generatii intregi de artisti papusari. Sunt ei altfel decat artistii de la National sau Bulandra?
- E o lume foarte frumoasa si imi pare foarte bine ca am intrat in miezul ei. Cum eu sunt o fire deschisa, modelabila, fara vanitati, m-am apropiat foarte usor de actori. Am lucrat foarte bine impreuna, a fost un schimb reciproc de secrete profesionale, daca vrei. Am invatat lucruri subtile, de mare omenie, in primul rand. Eu cand fac distributiile, caut actori cat mai talentati, dar dincolo de talent sunt atenta si la structura omului. Nu e deloc usor sa joci cu papusi, chiar daca in sala sunt copii. A juca in spatele unui paravan, a transmite emotiile prin intermediul unei papusi, presupune o mare modestie in fata ideii de teatru. Traditia Teatrului tandarica ne face tuturor o mare cinste. Iar eu sunt un om curios si nu mi-e rusine sa invat. Am mare respect pentru acesti oameni. Unul din motivele pentru care am venit cu placere la Teatrul tandarica a fost si acela ca, pe cativa dintre actorii de aici, ii cunosteam bine din scoala, pentru ca am fost colegi. Sunt actori profesionisti, foarte talentati, foarte seriosi si foarte dedicati meseriei. si au o disponibilitate totala: stiu sa cante, sa danseze, stiu sa manuiasca toate tipurile de papusi, joaca si drama foarte bine, si sunt foarte generosi. Un lucru special e ca ei isi pot da unul altuia papusile, actorii pot trece de la un personaj la altul si fiecare dintre ei interpreteaza mai multe personaje. E foarte frumos si foarte greu, pentru ca trebuie sa ai o mare disponibilitate sufleteasca, in primul rand. si trebuie sa fie o adevarata echipa, pentru ca altfel nu functioneaza. Iar eu, ca regizor, a trebuit sa invat sa-mi mut atentia de la ochii actorului la ochii papusii. si sa nu uit ca ea poate face tot ceea ce face un om, dar poate sa faca si ceea ce omul nu poate. Spre exemplu, sa zboare.
Visator de profesie
- Cum arata papusile si decorul din spectacol?
- In "Alice in tara Minunilor" folosim in jur de treizeci de papusi, confectionate special de sculptorul de papusi Marian Sandu, de la Cluj. Procesul de creatie pentru costume, decor si papusi a durat cateva luni. Unele dintre papusi sunt, bineinteles, din lemn (Alice), altele, spre exemplu, cele de mari dimensiuni, sunt confectionate din burete, din polistiren, din material plastic sau din carpe. Cei sapte actori cu care lucrez au costume inspirate din ideea de fluture, iar scenografia spectacolului e o creatie colectiva, la care am contribuit cu totii. Dupa ce papusile sunt gata confectionate, urmeaza cea mai dificila etapa, aceea a montarii mecanismelor de manuire. si aici au fost de mare ajutor doi dintre actorii de baza ai Teatrului tandarica: Gabi Apostol, care e si asistentul meu de regie, si Ionut Brancu, ambii fiind si profesori la Universitatea de Teatru. Am pus tot decorul pe roti si toate schimbarile se fac la vedere, or, asta tine si de profesionalism, si de talent, si poate ca mai mult ca-n alte parti, se poate spune ca un spectacol de animatie este un spectacol de echipa.
- Vine primavara, anotimpul euforiilor romantice, dar si al asteniilor. Trebuie ca ai o stare de spirit cu totul speciala ca sa poti pasi in lumea naiva, vesela si colorata a copiilor. Cum reusiti? Care e reteta?
- De cand am inceput repetitiile... tot spun ca ma duc sa ma joc cu papusile. Dar e o joaca frumoasa si profesionista, in acelasi timp. Eu cred in entuziasm. In mod sigur, el imi vine si de la parinti, din familie. Noi suntem extrem de uniti si cu temperamente artistice, toti cinci (inclusiv nepotul meu). Intotdeauna, parintii ne-au incurajat, si pe mine, si pe fratele meu, sa ne urmam visurile. si cand cresti intr-o asemenea familie, ajungi chiar visator profesionist, cum ma consider eu. Ma lupt sa-mi implinesc visurile si mi-am implinit foarte multe dintre ele. si cred ca asa voi face, pana la sfarsitul zilelor mele. Posibilitatea, capacitatea mea de a visa, probabil vin si de la zodia Varsatorului, in care m-am nascut, si este dublata si de posibilitatea de a visa in meseria mea. Desi am implinit 48 de ani chiar pe 14 februarie, ma simt foarte tanara, si bucuria vine din toate lucrurile pe care le-am facut pana acum si este efectul teatrului si al extraordinarelor intalniri profesionale si umane pe care le-am avut pana acum. Am avut sansa sa intalnesc oameni extraordinari. Unul dintre ei este chiar George Ivascu, sotul meu, care s-a nascut la o zi distanta de mine, pe 15 februarie. Suntem singurul cuplu de Varsatori din teatru si de douazeci de ani visam impreuna.
Distributia: Alina Teianu, Gabriel Apostol, Ioan Brancu, Ioana Chelaru, Georgiana Dinescu, Ilona Hrestic, Viorel Ionescu
Regia tehnica: Simona Solomon, Ani Iovanescu
Lumini: Vasile Gheorghe, Nicolae Stoenescu
Sunet: Catalin Neagu
Tehnic: Marian Toma, Marin Panait.
Foto: ILONA HRESTIC