- Cum spuneati, UDMR a avut o prezenta neintrerupta la guvernare din 1996 pana in prezent. Ce interese nationale ale Romaniei au fost afectate in acest interval? Am intrat in NATO in 2003 si in UE in 2007, fara sa ne fi impiedicat UDMR, mai mult, am fost sustinuti, nu obstructionati, de Ungaria. In privinta aderarii la zona Schengen, Ungaria, care detine acum presedintia UE, ne este favorabila, nu in ultimul rand, datorita existentei unei largi minoritati maghiare in Romania. Intr-adevar, UDMR urmareste obtinerea unor avantaje, dar aceasta este conditia oricarei coalitii, iar UNPR incearca exact acelasi lucru. In plus, legea minoritatilor nu este ceruta doar de maghiari, ci si de grupul parlamentar al celorlalte minoritati, care de altfel inteleg sa-si negocieze si ele sustinerea pentru guvern. Pana la urma, atata vreme cat nu afecteaza integritatea noastra teritoriala si suveranitatea statului roman, o lege a minoritatilor este necesara. Am putea spune chiar ca UDMR a fost un tampon al aspiratiilor autonomiste ale secuilor, reusind sa tempereze zelul Partidului Civic Maghiar si excesele lui Laszlo Tokes. Cum interesele economice ale liderilor UDMR au prevalat, exhibitionismul acestuia din urma, perfect ilustrat de demontarea ilegala a unor placute cu nume de strazi la Oradea, a ramas un fenomen marginal. In alta ordine de idei, nici un guvern nu s-a putut face din 1996 incoace, fara sustinerea parlamentara a UDMR, pentru ca votul romanilor nu a transat categoric intre stanga si dreapta. In consecinta, toate guvernele au facut concesii UDMR, dar nici una din aceste concesii nu a mers pana la acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice si nu cred ca vor merge vreodata. Judecand dupa tentativele de seductie lansate de PSD, PC si PNL in ultimele luni in directia UDMR, putem trage concluzia ca si partidele componente ale USL ar face concesii majore UDMR. Pe scurt, UDMR isi impune conditiile pentru ca poate; pentru ca partidele romanesti nu reusesc sa alcatuiasca majoritati fara ea. Revenind la interesele noastre nationale, eu cred ca ele sunt mult mai grav afectate de actiunile politicienilor romani, mai ales ale celor care au protejat si patronat coruptia sau au sabotat reformele din justitie, din administratie si din economie. Nu din cauza UDMR este Romania perceputa in Europa ca o tara corupta, in care statul de drept este precar, ci in primul rand din cauza romanilor insisi, iar recentul scandal al coruptiei din vami ne apartine in proportie de 100%. Oricum, daca printre corupti si interlopi se numara si maghiari, proportia lor respecta cota de reprezentare a maghiarilor in Parlament si nu demonstreaza altceva decat ca romanii si maghiarii nu sunt chiar atat de diferiti unii de ceilalti pe cate le place sa creada.
2. Prin masurile economice dictate fara drept de apel Romaniei, FMI-ul devine adevaratul conducator al tarii, din pacate, nu totdeauna foarte inspirat. Cererea de desfiintare a catorva mii de kilometri de cale ferata, precum si eliminarea subventiilor sau a reformei sanitare sunt interpretate, de pilda, ca aberante de mediile economice romanesti. Ne-am putea opune in unele cazuri? Sunt guvernantii romani prea supusi?
- Inainte de a aprecia daca FMI este sau nu inspirat, poate ca este bine sa ne gandim in primul rand de ce am ajuns la mana FMI. Raspunsul este simplu: pentru ca nu mai aveam bani de pensii si salarii, iar banii lipseau pentru ca timp de peste doua decenii tara a fost prost gestionata. Toate guvernele sunt responsabile pentru situatia financiara dezastruoasa in care ne-am trezit in 2008: lor le datoram practica iresponsabila a cheltuielilor guvernamentale care depasesc cu mult veniturile, sporurile aberante agreate cu sindicatele corupte si tot ele sunt responsabile pentru proasta gestionare a resurselor, pentru privatizarile paguboase, pentru imensele datorii acumulate de companiile de stat la fondurile de asigurari sociale si de sanatate. Ce competenta si ce probitate au demonstrat asadar ministrii si parlamentarii Romaniei? Rezultatul final al actiunii lor conjugate este un sector bugetar hipertrofiat si aberant - pentru ca sunt prea putini medici si prea multi birocrati - si un sector privat subdimensionat, dar care tine practic in spate toata tara. Sub pastorirea guvernantilor nostri, marile companii de stat au acumulat datorii de aproape doua miliarde de euro la buget, sifonand concomitent banii catre firmele clientelei politice: in Valea Jiului de pilda, unde minerii mor periodic, Compania Nationala a Huilei, cel mai mare datornic la stat, imparte contracte generoase prietenilor primarului municipiului Petrosani. SNCFR s-a acoperit si ea de datorii, in timp ce sefii si clientela politica s-au imbogatit. Dar pentru datoriile acestor companii de stat platesc de fapt ceilalti romani, carora li se percep taxe si impozite mai mari decat in alte parti ale lumii pentru acoperirea deficitului bugetului de asigurari sociale si al asigurarilor de sanatate - caci si angajatii CNH si cei ai SNCFR beneficiaza de ingrijiri medicale si de pensii, desi angajatorii lor nu-si platesc contributiile. Si pentru ca statul a permis marilor companii de stat si private sa acumuleze datorii, iata ca nu mai are bani pentru sanatate si este obligat sa reduca drastic cheltuielile in acest sector si, pe de alta parte, sa faca reforme menite sa stopeze risipa. Cu ce temei deplang atunci "mediile economice romanesti" rationalizarea cheltuielilor in domeniul cailor ferate sau reforma din sectorul sanitar - dureroasa pe alocuri, dar necesara pentru a pune ordine intr-un sector transformat intr-o adevarata gaura neagra? De ce nu sunt ele preocupate de pilda de arierate, care blocheaza practic functionarea economiei? Si apoi, poate ar fi mai corect sa ne intrebam cum a fost administrat pana acum bugetul sanatatii, nu de ce se reduc cheltuielile in conditii de criza. Solutia nu este, asadar, perpetuarea falimentului, ci relansarea economiei. Nici guvernul, nici "mediile economice romanesti" nu au insa prea multe idei la acest capitol. FMI in schimb a declarat ca obiectivul viitorului sau acord preventiv cu Romania este tocmai reluarea cresterii economice.