- In puzderia de fete tinere si frumoase care invadeaza micul ecran, cel mai adesea ca simple figurante, tu te remarci prin profesionalism si discretie, un veritabil model pentru tinerele seduse, adesea degeaba, de o cariera cu expunere publica. Cum te-a gasit televiziunea? Sau tu ai gasit-o pe ea?
- Drumul meu catre televiziune a fost destul de sinuos. M-am nascut in Hunedoara, dar cand eram inca micuta, m-am mutat cu parintii si cu sora mea mai mare la Drobeta Turnu Severin. Cu toate acestea, cele mai frumoase amintiri pe care le am din copilarie sunt legate tot de zona mea de Ardeal, de Hunedoara, pentru ca mergeam foarte des la bunici. Iar bunicii locuiau undeva la marginea orasului, in conditii foarte bune, dar si intr-un spatiu care-mi oferea acces neingradit catre dealuri si paduri. A fost o perioada splendida, desi nu intotdeauna usoara. Atunci am facut "armata", cum imi place mie sa spun. Bunicii ne lasau destul timp de zbenguiala, dar ne puneau si la treaba: mergeam cu animalele pe camp, culegeam mure, curatam cocina, pregateam laturile pentru porci, gradinaream, spalam, gateam, faceam compoturi, zacusca si tot soiul de siropuri... Bunicii ne-au invatat ce inseamna viata adevarata, viata aceea cu responsabilitati, dar si cu savoare. Privind retrospectiv, imi dau seama ca am avut o copilarie minunata, nu numai pentru ca eram fericita, ci si pentru ca atunci am invatat ca a fi cuminte nu e o rusine, ca nu e frumos sa parasti, dar ca e sanatos sa-ti aperi dreptatea, cand stii ca esti nevinovat, insa si sa-ti primesti pedeapsa cand gresesti, ca harnicia si cinstea sunt cu-adevarat atributele unui om intreg. Si tot privind retrospectiv, am realizat c-am mai avut noroc si cu faptul c-am crescut asa, incalecata peste hotar, cu-n picior in Ardeal si cu altul in Oltenia, fiindc-am luat din ambele parti caracteristicile care probabil s-au potrivit cel mai bine cu personalitatea mea: sunt calma, linistita, chibzuita si cumpatata ca ardelenii, dar sunt si activa, capabila sa ma mobilizez, ambitioasa si vorbareata precum oltenii. Nu mi-e teama de valtoarea vietii. N-o sa ajung ca frunza in vant. De altfel, imi place "largul". Orasele mari, cu zgomot si cu trafic. Linistea mi-o rezerv pentru viata strict personala. Si acum locuiesc intr-o zona linistita, la mine acasa e liniste, dar in restul vietii, am nevoie de "actiune", de o atmosfera cosmopolita, unde sa simt ca se intampla ceva. Asa am ajuns in Bucuresti. Am ales facultatea de Limbi Straine pentru ca era un domeniu care-mi era la indemana, stiam din liceu engleza si spaniola. Intre timp, toata familia mea se mutase la New York, insa eu m-am incapatanat sa raman aici, sa-mi caut drumul. Dupa facultate, am inceput prin "a vana" un loc de munca, dar unul care sa nu presupuna un birou in care sa stau inchisa opt ore. Insa n-am gasit nimic. Si tocmai cand eram pe punctul sa depun armele si sa ma duc dupa familia mea, am primit un telefon de la Albertina, acum colega si prietena mea, dar pe care atunci nu o cunosteam decat din vedere. Ea m-a intrebat daca nu vreau sa vin la un interviu pentru un post de prezentator meteo. I-am spus ca vin, dar am avertizat-o ca voiam sa plec la parintii mei, in America. Sincer, nu aveam nici o asteptare de la respectiva propunere. Am mers la interviu, care a fost destul de scurt, in aceeasi zi mi s-a spus c-am fost acceptata, iar peste o saptamana ai mei ma vedeau deja la televizor, prezentand impreuna cu Albertina rubrica meteo. A fost mana destinului.
Schimb in natura: stiri contra meteo
- Dupa mai multe emisiuni pe care le-ai prezentat in aceeasi formula de cuplu, impreuna cu Albertina, ai trecut la Stiri. Un pas mare!
- Acela a fost un an in care viata mea s-a schimbat mult: nu numai ca am progresat profesional trecand la Stiri, dar m-am si casatorit. Toata lumea m-a intrebat de ce m-am dus catre stiri si nu catre divertisment? Adevarul e ca in perioada aceea m-am gandit bine ce vreau sa fac in continuare, fiindca-mi era limpede ca trebuia sa evoluez. Am decis ca lucrul pe care mi-l doream cel mai mult era sa transmit un anumit soi de informatie, o informatie cu-adevarat utila. Asta inseamna televiziunea pentru mine: sa te uiti la televizor si sa ramai cu ceva pozitiv in cap. Mesajul din sfera divertismentului e mai frivol, mai ales azi, cand zona aceasta a suferit mutatii din pricina superficialitatii si a vulgaritatii, or eu voiam sa transmit niste informatii clare, relevante, de bun simt si in formula esentializata, iar esentializarea este, daca vrei, definitia stirilor. Plus ca Stirile de la TVR imi suradeau si pentru ca sunt mai curate decat cele transmise de restul televiziunilor. La TVR sunt mai putine accidente si orori. Fireste, ele fac parte din viata si au menirea sa-i avertizeze pe oameni, dar jurnalele TVR au in vedere si altfel de informatii, informatii relevante, care te pot ajuta, efectiv, in viata. De altfel, imi place sa cred ca izbutesc sa prezint inclusiv o stire grava, fara sa-i induc telespectatorului o stare de panica.
- Se spune ca presa este a patra putere in stat. Te simti mai puternica datorita calitatii tale de om de presa?
- Si da, si nu, depinde de perspectiva. Eu nu sunt unicul "facator" de stiri. In spatele meu e o echipa intreaga, in frunte cu reporterii care alearga pe teren si culeg informatiile propriu-zise. Dar ma simt mai puternica tocmai fiindca fac parte din aceasta echipa. Si pentru ca, uneori, prin comparatie cu alte categorii de oameni, sunt mai informata. Iar informatia inseamna putere.
- Multe "lucratoare" de pe micul ecran considera ca frumusetea tine loc si de inteligenta. Si tu esti frumoasa, dar ai in portofoliu si doua masterate: unul in Politici Publice si Integrare Europeana si celalalt in Comunicare si Relatii Publice.
- Sunt adepta progresului si, pentru ca aveam destul timp, am considerat ca asta e cea mai buna investitie: investitia in mine insami. A invata e crucial in viata. Iar invatarea nu trebuie sa se termine niciodata, nici chiar dupa ce ai incheiat cu scoala. Desi nu-mi place politica, am ales masterul in Politici Publice si Integrare Europeana pentru ca simteam, mai ales in calitate de stirista, ca e de datoria mea sa fiu pusa la curent si pe subiectul acesta. Comunicarea am ales-o nu doar pentru ca meseria mea inseamna comunicare, ci si pentru ca viata insasi inseamna comunicare, si cu cat reusesti sa comunici mai bine, cu atat navighezi mai lesne prin viata.
Cu Shakespeare la restaurant
- Si peste masteratele acestea, ai luat si lectii de dictie si actorie cu doamna Rodica Mandache.
- O, da, un an de zile, in care am avut parte de un curs... de viata. Pentru ca doamna Rodica Mandache nu ne-a invatat numai sa deschidem gura si sa pronuntam corect si expresiv cuvintele, ci ne-a oferit si portii generoase de cultura. In fiecare zi vorbeam despre actori, despre filme, ascultam muzica, cantam, dansam, si apoi ne duceam acasa si reciteam sau citeam pe rupte. Toate lectiile acestea, insumate, te ajuta sa te descoperi si sa scormonesti adanc in interiorul tau. Uite, eu aveam un simt al penibilului extrem de dezvoltat si asta ma facea timida, dar in urma acestui curs am izbutit sa depasesc aceasta problema si daca ma pui acum sa recit un sonet din Shakespeare cocotata pe o masa, in mijlocul unui restaurant plin ochi, nu mai am nici o retinere.
- Nu te-ar tenta si un drum paralel, ca actrita? Frumoasa esti, fotogenica asijderea...
- Ba da. Mi se potriveste perfect genul asta de "aventura". De altfel, am jucat in doua docudrame pentru TVR2 si TVR Cultural si pofta mi-a sporit. Sunt convinsa ca va veni un moment cand voi fi, si in domeniul acesta, omul potrivit la locul potrivit si in clipa potrivita, asa cum s-a intamplat si-atunci cand am intrat in televiziune.
- Iti pun o intrebare test pentru zona de femei profesioniste pe care o reprezinti. Esti casatorita. Cum izbutesti sa impaci profesia si mariajul? Conform statisticilor, din zece cazuri, noua ajung la divort.
- E nevoie de doi, in ecuatia asta, dar, in fond, asta inseamna, dupa mine, o familie. Bogdan, sotul meu, e un barbat inteligent, puternic, comunicativ si foarte, foarte afectuos. Are grija sa-mi dea iubire, chiar si in perioadele in care e foarte ocupat si nu reusim sa petrecem atat de mult timp impreuna pe cat ne-am dori. Dar el stie sa compenseze timpul lipsa cu o afectiune permanenta care ma desfata zilnic. Eu consider ca afectiunea e esentiala in viata, ea e, de fapt, motorul vietii. Nu putem functiona realmente in absenta ei. Sa iubesti si sa fii iubit e sursa primordiala a unei vieti frumoase si implinite, caci iubirea pe care o primesti si o daruiesti hraneste sufletul si-ti da energia de a face chiar mai multe decat ai crede ca poti.
Vise cu bratari
- Ce alte surse de energie pozitiva mai ai, Malvina?
- Intr-o ordine aleatorie: trezitul de dimineata, devreme; bucuria pe care mi-am propus s-o descopar in fiecare secunda a vietii si in cele mai insignifiante detalii (sa stii ca e un exercitiu care chiar functioneaza). Uite, azi dimineata, cand m-am trezit, am vazut in coltul perdelei o raza de soare. Nici nu stii cat de tare m-a binedispus raza aceea gingasa si cata energie mi-a dat! Paradoxal, imi iau energie si din cele cateva ore pe care le petrec in televiziune, un univers extrem de agitat. Apoi, multa bucurie si energie gasesc in atelierul meu de bijuterii, desi nu stiu daca acesta este termenul cel mai potrivit. In esenta, e vorba de niste snururi speciale, cu cate un pandantiv, pe care, inainte de a ti le petrece in jurul incheieturii, trebuie sa le asociezi cu o dorinta. Ideea e ca in clipa in care privesti apoi bratara, iti aduci aminte de dorinta pe care ti-ai pus-o initial. Cotropiti de dificultatile si amaraciunile traiului de zi cu zi, oamenii uita de ei, de sufletul lor si nu mai indraznesc sa-si doreasca mai mult de la viata. Eu vin insa cu aceste bratari, ca sa le reamintesc ca trebuie sa viseze si ca visele se pot transforma in realitate. Atelierul acesta e zona mea de creativitate, spatiul in care vad cum visele, dorintele se indeplinesc.
- O afacere cu vise, in ziua de azi?
- Sa stii ca bratarile mele bucura oamenii si-i sprijina in indeplinirea propriilor dorinte. Primesc multe confirmari de acest fel de la clientele care imi scriu ulterior pe e-mail. Mi-am dorit foarte mult o afacere a mea, una cum nu mai exista, si sunt fericita ca am reusit.