In data de 20 ianuarie, la Bucuresti, organizatia WWF (Fondul Mondial pentru Natura) a organizat o intalnire consacrata noii Politici Agricole Comune (PAC) a Uniunii Europene si modului in care aceasta va influenta, pe termen lung, protectia mediului. Cu aceasta ocazie, au avut loc dezbateri privind sansa supravietuirii fermierilor de subzistenta (taranilor), precum si sustinerea practicilor agricole extensive si, implicit, a taranimii. Participantii au remarcat ca procesul de reforma a PAC, incepand cu anul 2013, a fost lansat de comisarul european pentru agricultura, Dacian Ciolos, "cel mai participativ comisar de pana acum". Dintre propunerile WWF pentru Romania s-au detasat urmatoarele: cresterea bugetului UE pentru agricultura (propunere sustinuta si de Ministerul Agriculturii de la Bucuresti), introducerea unei limite superioare a nivelului platilor directe alocate fermierilor (propunere inaintata si de Comisia Europeana), acordarea de sprijin pentru practicile agricole care protejeaza mediul inconjurator si care livreaza produse utile pentru societate, precum si introducerea platilor compensatorii pentru proprietarii de terenuri din siturile Natura 2000. Pe langa mentinerea vitalitatii zonelor rurale, a civilizatiei taranesti, WWF crede ca sprijinirea taranilor va avea drept consecinta pastrarea peisajelor agricole traditionale, bogate in biodiversitate, reunite deja de Comisia Europeana sub conceptul de "Zone Agricole cu Valoare Naturala Ridicata". Unii dintre taranii romani au si anticipat directia in care se orienteaza politica UE privind agricultura, organizandu-se in asociatii profesionale, in asteptarea recunoasterii activitatii lor drept solutia pe termen lung a intregii Europe. Este si cazul agronomului Ioan Tataran, fermier certificat ecologic din Lapusel, Maramures, care este sigur ca taranul roman nu va pieri, salvarea venindu-i chiar din inima Comunitatii Europene.
"Ca intotdeauna in istorie, taranul roman este salvarea natiunii"
- Satele se depopuleaza, pamantul ramane nemuncit, forta de munca din mediul rural a imbatranit. Dispare taranul roman, domnule Tataran?
- Nu dispare. Taranul roman este salvarea natiunii, ca intotdeauna in istorie, cu toate ca, in ultima vreme, societatea romaneasca a uitat de "talpa tarii", si asta-i bai. Taranul roman este cel care respecta dintotdeauna regulile ecologice pe care s-o trezit toata Europa sa le revendice acum. El mai stie inca sa dea cu sapa, fara a folosi ierbicide si fara a polua apa, solul si aerul. Sunt convins ca gospodariile taranilor sunt salvatoare pentru intreaga economie nationala; sunt convins ca, daca gospodarii romani vor incepe sa creasca animale la nivelul potentialului pe care-l au, putem avea independenta alimentara si nu va trebui sa mai importam. Criza alimentara mondiala ce va veni si despre care a inceput deja sa se vorbeasca ar trebui sa ne gaseasca pregatiti si gata de a-i ajuta si pe altii din UE. Pana la urma, crizele de orice fel vin din mentalitatea omului. Parintii nostri, mama si tata, mi-or spus: fatul meu, dupa razboi, am lucrat pamantul cum am putut si n-am pierit. Lucreaza pamantul, fatul meu, si n-are a-ti fi frica de foamete. Lucrul pamantului este acoperamantul cel mai bun in vremuri tulburi, iara pierderea timpului pe strazi, in marile orase, in timp ce casele parasite din sate se prabusesc si pamantul se salbaticeste, dovedeste o mare ingustime de minte a unor tineri de azi. Nu pot fi de acord cu cei care spun ca agricultura si cresterea animalelor nu sunt rentabile. Nu exista asa ceva! Daca ai o vaca in grajd, ai mancare pe masa: ai branza, ai lapte, ai groscior (smantana), ai de toate.
- Latifundiarii romani se plang ca avem inca o agricultura "primitiva". Ei fac presiuni asupra guvernului sa accepte organismele modificate genetic. Tot ei doresc comasarea pamanturilor, care va duce la disparitia micii proprietati agricole. Cum raspundeti acestei orientari?
- Voi raspunde cu un citat din programul celui mai mare sindicat agricol din Europa, "Confederation Paysanne" (Franta): "Este urgent sa renuntam la modelul industrial de agricultura si sa reorientam politicile agricole catre o agricultura care respecta mediul, drepturile femeilor si barbatilor care lucreaza in domeniu, precum si consumatorii". Utilizarea in exces a ingrasamintelor chimice, densitatea mare a animalelor in grajduri si crescatorii, interventia umana ridicata - sunt metode prin care se acopera cerintele actuale ale pietei, dar nu sunt solutii pe termen lung. Nu putem accepta agricultura pe baza de organisme modificate genetic si nu acceptam ideea ca Romania are o agricultura "primitiva". Foarte multi occidentali si-ar dori sa aiba ce are Romania in momentul de fata: micile gospodarii taranesti, vastele pasuni nechimizate, plaiurile mioritice, unice pe lume. Exista tari in UE care nu mai stiu ce inseamna produs traditional si regreta ca au lasat sa piara taranii. Ele ne indeamna: "Ma, oameni buni, nu pierdeti ce aveti! Aveti mare grija sa nu se depopuleze satele, pentru ca acolo aveti o enorma bogatie".
"Sunt convins ca agricultura taraneasca va ajunge sa implineasca necesarul alimentar al natiunii romane"
- Presa a scris ca autoritatile vor sa implineasca un vis al lui Ceausescu: comasarea satelor. Se vor desfiinta scolile mici, dispensarele, caminele culturale de margine. Vor muri mii de sate de munte si deal, numarul comunelor va scadea cu 2000! Ce loc va mai ocupa taranul in acest scenariu apocaliptic?
- Nu cred, nu pot sa cred asa ceva! Chiar sa doreasca guvernantii desfiintarea satelor de deal si munte? Ar insemna sa renunte la o bogatie extraordinara, la aurul romanesc, de unde ne tragem cu totii seva. Micul agricultor, gospodarul, gazda, cum ii spunem noi - nu poate fi desfiintat. El are o importanta din ce in ce mai mare pentru economia romaneasca. Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabara, care mi-a fost asistent in studentie, este interesat de a dezvolta satul romanesc. Vreau sa scot in evidenta si faptul ca d-l Roatis Radu, presedintele Agentiei Nationale Veterinare (ANSVSA), om de la mine, din Potau, vrea sa ajute satul si pe micul producator traditional. Sunt convins ca in urmatorii ani agricultura micilor gospodari va ajunge sa implineasca necesarul natiunii romane in ceea ce priveste consumul de carne, lactate si fructe. Imaginati-va: daca trei milioane de gospodarii taranesti (cate figureaza in Romania) ar tine cate trei porci, sunt 9 milioane de porci, in conditiile in care romanilor le ajung si 4 milioane. Ce sa mai vorbim de minimum trei milioane de vacute, care dau cate cinci litri de lapte adevarat pe zi, si de milioanele de vitei, pasari, oi, capre. Pentru asta trebuie doar putina incurajare, mai multa intelepciune si mai mult patriotism intre politicieni. Ganditi-va ca trei milioane de gospodari ar cultiva macar cate 30 de ari de livada, ca prietenul meu, Ghita Pop. El are doua hectare de livada, face magiun, poame uscate, gemuri, toate traditionale, iar in curand, biologice.
- Productie ecologica, productie traditionala... Ce le deosebeste?
- Productia traditionala inseamna folosirea tehnicilor mostenite de la parintii nostri in prelucrarea produselor alimentare. Productia ecologica (bio) este, la fel, prelucrata in sistem traditional, dar din materie prima certificata ecologic. Acest lucru se intampla insa numai la noi, deoarece in Occident se prelucreaza destula productie ecologica, dar in sistem industrial. Cu alte cuvinte, productia ecologica romaneasca este mai valoroasa decat productia similara din Vest, deoarece este prelucrata in sistem traditional, nu industrial! Am vizitat o ferma ecologica din Germania, unde vaca pastea pe o pajiste certificata ecologic, insamantata insa doar cu doua-trei specii de plante. Ce se intampla la noi? La noi vaca paste pe o pajiste ecologica naturala, cu 20-30 de specii de plante! Faceti diferenta: care lapte este mai bogat in vitamine, mai hranitor: cel din Romania sau cel din Germania? Dincolo de asta, in UE se accepta ca alimentele ecologice sa contina 1% aditivi alimentari, ceea ce mi se pare strigator la cer. La noi, pentru ca prelucrarea se face in sistem traditional, nu exista asa ceva! Bunicul si bunica nu puneau niciodata E-uri in carnati, in smantana sau in magiun. Si nici noi.
"Asocierea libera este salvarea taranului roman"
- Va rog sa vorbiti despre asociatia dumneavoastra. De ce este necesara o astfel de "intovarasire", creata prin libera vointa a unui grup de sateni?
- In societatea globalizata, taranul nu poate supravietui de unul singur. Asocierea libera este salvarea. Prin asociere, gospodarul capata incredere in sine si in puterea pietii, trece de la subzistenta (produce pentru propria familie), la semi-subzistenta (vinde o parte din productie), intra mai usor in relatie cu autoritatile, cu fondurile europene, cu miscarea asociativa din UE. Poate ca noi, in Maramures, am fost cei dintai care au inteles necesitatea asocierii, dar dupa noi s-au asociat si altii. Printre ei, cei din "Eco Ruralis", cu care colaboram foarte strans. Odata formata, asociatia noastra a luat drumul targurilor bucurestene, fericindu-i pe consumatorii din Capitala cu produse traditionale si ecologice autentice. Cine n-a cumparat de la membrii nostri, in targurile de la Muzeul Taranului Roman, de la Agronomie, de pe Kiseleff, din Parcul Tineretului? Desi am intrat intr-un sistem asociativ, noi credem si simtim taraneste, avem inca radacinile infipte in tarana satului natal. Eu si prietenul Ghita Pop am dorit sa-i adunam pe micii gospodari alaturi de noi, in asociatie, pentru a-i ajuta sa-si cultive putinul pamant pe care-l au, sa puna valoare adaugata pe fructe, lapte si carne, sa traiasca mai bine, dar sa-i ajute si pe cei din orase sa se hraneasca sanatos. Noi ii ajutam pe asociatii nostri sa obtina un pret adevarat, in targuri, prin vanzare directa. Neaparat prin vanzare directa! De ce? In primul rand, se realizeaza o relatie nemijlocita intre vanzator si cumparator; vanzatorul ii poate spune cumparatorului ce-a bagat in acel produs, cum si cand l-a facut si asa mai departe. In al doilea rand, poti sa reduci pretul, pentru ca nu mai dai sa manance si intermediarului. Si, la fel de important, ii aduci produsul la timp, proaspat, deseori chiar la comanda.
Gheorghe (Ghita) Pop
- Vicepresedintele Asociatiei Producatorilor de Produse Traditionale si Ecologice din Maramures -
"Haideti, fratilor, sa muncim pamantul!"
- Ce reprezinta, pentru mediul economic, asocierea taraneasca la care luati parte?
- Asocierea taranilor este o alternativa la invazia hipermarketurilor consumatoare de resurse naturale si sustinatoare ale marilor latifundii si ale marilor producatori de alimente in sistem industrial. Daca nu ne-am asocia, ne-am pierde identitatea, iar alimentele ecologice din targuri ar fi si acelea din import. Rolul asociatiei noastre este acela de a-i aduce in deplina legalitate pe tarani, sa se inregistreze, sa se autorizeze, sa contribuie cu putin la bugetul statului, dar sa fie promovati si protejati de acest stat, inclusiv in domeniul medical.
- De ce nu gasim produse ecologice si traditionale romanesti in hipermarketuri?
- Marfa noastra nu ajunge in hipermarketuri pentru ca nu indeplineste trei conditii. 1. Nu este foarte ieftina. 2. Nu e vopsita, deci nu arata bine, ca in vitrina. 3. Nu are termen de garantie foarte lung, neavand aditivi. Dar, pentru noi, mai important este sa fim o alternativa la hipermarketuri. Sa nu semanam deloc cu ele.
- Ar putea targurile taranesti sa depaseasca la numar hipermarketurile din Bucuresti?
- In ultima vreme, tot mai multe zone linistite din Capitala si din marile orase sunt transformate in spatii comerciale de week-end pentru tarani. Multi bucuresteni, brasoveni, ploiesteni, ieseni etc. au ajuns clienti fideli ai targurilor taranesti, si nu mai mananca decat produse traditionale sau ecologice. Cred ca anul 2011 va aduce o crestere si mai mare a acestui fenomen, care transforma gospodaria taraneasca intr-o mica afacere de familie. Dar pentru asta, pamantul trebuie muncit. Haideti, fratilor, sa muncim pamantul, ca e rusine sa-l lasam in parasire.
Fotografii de Corneliu Stancescu