Prin mezalianta de centru-dreapta, socotita chiar de liberali cam contra naturii, PNL are mult de pierdut si nimic de castigat. Prin alianta cu partidul condus de Dan Voiculescu, colaborator cu acte al securitatii, cu o avere ce-si are sorgintea tot in relatiile lui tulburi cu securitatea si cu partidul comunist, PNL pierde la capitolul imaginii de partid de dreapta, anticomunist, agreat de clasa mijlocie si sustinut de cei mai rezoluti anticomunisti. Partidul Conservator este doar anexa politica, fara o ideologie precizata, a unui afacerist fara scrupule, cu un singur tel, profitul. Fara personalitati de marca, fara structuri solide in teritoriu, Partidul Conservator n-a intrat vreodata in Parlament prin forte proprii. A migrat de la stanga la dreapta si retur, dupa imprejurari si necesitati electorale, a tradat fara jena, a abandonat sau a fost abandonat cand n-a mai fost util, socotit de toti cei care l-au folosit drept o solutie necesara pe moment, dar imorala. Zestrea oferita de Partidul Conservator este un trust de presa, inclusiv o televiziune ce-l fascineaza pe guresul lider al PNL. E drept, televiziunile conteaza in alegeri, dar nu sunt suficiente pentru a le si castiga. PSD-ul a avut aceasta experienta si a platit cat n-a facut. De altfel, presiunile Partidului Conservator pentru realizarea aliantei cu liberalii isi au explicatia in tensiunile cu PSD-ul si in posibilitatea de a ramane fara remorca care sa-l bage in parlament. Iar ambitiosul lider liberal a muscat momeala cu prea multa naivitate. Ba a si oferit locuri in parlament si functii in stat pe care partidul-televizor nu le-ar fi obtinut prin forte proprii. Deocamdata, targuiala pe impartirea locurilor la o posibila masa a puterii seamana cu vanzarea blanii ursului din padure. Alianta de Centru-Dreapta, cu 20 % intentii din vot ale liberalilor si cu 2 - 3 % ale conservatorilor, nu poate accede la guvernare. Mai grava decat absenta voturilor care s-o propulseze la putere e doar lipsa de orizont a aliantei incropite la botul calului. Nu mai vorbesc de absenta oricaror solutii la problemele actuale ale Romaniei. Balbaiala ca "nu poti sa misti economia decat cu masuri care sa favorizeze miscarea economiei" nu tine loc de program de redresare economica si sociala a tarii. Pe scurt, pentru pohta ce pohteste Alianta de Centru-Dreapta are nevoie de PSD, partid aflat in sevraj dupa sase ani in opozitie. Si cum PSD-ul, macinat de disensiuni interne, sub comanda carlanului Ponta, nu prea are de ales, se pune la cale o monstruoasa coalitie de centru-dreapta-stanga. Este adevarat, presedintele de onoare al PSD, fostul comunist Ion Iliescu, il apreciaza pe Crin Antonescu, ba chiar si l-ar fi dorit in PSD, pentru ca il vede aproape de social-democratie, ceea ce pentru liderul unui partid de dreapta suna a piatra de moara legata de gat. Insa nu-i de ajuns sa-si impuna doleantele in fata PSD-ului, partid mare, cu structuri solide in teritoriu, care intelege sa ia partea leului. Greu de crezut ca va accepta pretentiile Aliantei de a imparti puterea la paritate. Baronii locali din teritoriu au anuntat ca vor accepta orice intelegere cu PNL, atat timp cat puterea lor ramane intacta.
Cum pana la alegeri mai sunt doi ani, de fapt, scopul opozitiei este suspendarea presedintelui, demiterea guvernului si organizarea de alegeri anticipate prezidentiale si parlamentare. Planul are cusurul ca a mai fost incercat. Fara succes. Unele voci afirma ca noua alianta de centru-dreapta ar putea fi un tigrisor de viitor. La fel de bine s-ar putea ca tigrisorul sa fie doar o mata moarta la PNL la poarta. Pe care, de buna voie si nesilit de nimeni, o tine in brate Crin Antonescu.