- Femeile singure sunt experte cand vine vorba de marea iubire. O viseaza noaptea si ziua, in fel si chip. O lunga asteptare, care uneori se sfarseste cu bine, alteori nu. Colega noastra, Ruxandra Constantinescu, a stat de vorba cu doua cititoare ale revistei despre sperantele lor legate de dragoste si de barbatul visat. Marion Raduta are 28 de ani si lucreaza ca moderatoare la radio, iar Dana Duma are 30 de ani si este profesoara de balet -
"Exista atatia barbati pe lume, o fi unul si pentru mine!"
- Amandoua sunteti necasatorite si va apropiati de 30 de ani. Va este cumva teama ca nu veti mai gasi marea iubire?
Marion: - De ce ar trebui sa ma tem? Ni se spune mereu si cu insistenta ca, pentru a fi cu adevarat fericit, trebuie sa ai o relatie. Insa mie mi se pare mult mai important sa fiu mai intai fericita cu mine insami. Dupa aceea, daca vine, iubirea e cireasa de pe tort. Toti alearga disperati dupa fericire, fara masura si fara sa-si dea seama ca risca sa devina ridicoli. Doamne, exista atatia barbati pe lume, o fi pe-acolo unul si pentru mine.
Dana: - Cand le vad pe verisoarele mele mai tinere cu un bebelus in brate, imi aduc aminte cateodata ca eu planuisem sa am primul copil la 25 de ani. Dar astazi, viata mea merge pe alt fagas si, cu toate acestea, sunt foarte relaxata. Desi mama ma intreaba mereu: "Cand te mariti?".
Marion: - Cunosc. Intr-o vreme, mama era asa de nervoasa pe tema asta, incat l-a inventat pe Manuel.
- Poftim?
Marion: - Se saturase sa i se tot puna intrebarea daca fata ei inca nu si-a gasit un barbat si, in disperare de cauza, mi-a inventat un iubit. Nici pana in ziua de azi nu stiu cum o fi iesit din povestea asta. Pentru ca Manuel s-a incapatanat sa nu apara vreodata.
- Si prietenii? Ei nu se simt chemati sa va dea o mana de ajutor in cautarea marii iubiri?
Dana: - Din cand in cand, prietena mea cea mai buna se revolta: "Mi-e imposibil sa inteleg cum de nu-ti gasesti si tu pe cineva!". Ma bate la cap sa ma aranjez ca lumea, sa ies undeva in oras si sa flirtez. De cateva ori i-am urmat sfatul si a fost un esec...
Marion: - Prietena mea cea mai buna s-a implicat si mai mult: a luat energic initiativa si mi-a facut cunostinta cu unul si cu altul. Insa tentativele ei au dat gres, de fiecare data. Cu o precizie uluitoare, a reusit sa-mi aleaga cei mai nepotriviti barbati cu putinta. Nici daca ar fi vrut nu i-ar fi iesit mai bine.
Dana: - Sunt, totusi, momente in care ma simt oarecum insingurata. De pilda, la reuniunile de familie: parintii sunt impreuna, fratele meu vine cu nevasta si copilul, sora - cu prietenul si copilul, numai eu sunt singura. Nu demult, iarasi s-a indragostit un individ de mine la nebunie. Nu si eu de el, din pacate, iar nesansa asta o am intruna. Sincer, mi-as dori enorm sa ma indragostesc din nou de-adevaratelea. Probabil, de aceea sunt atat de naiva si de optimista, incat mai sper ca intr-o buna zi imi va iesi in cale omul impreuna cu care sa-mi fac cele mai indraznete planuri de viitor.
- Prin urmare, voi credeti in marea iubire?
Marion: - Bineinteles. Presupun ca avem cu totii mai multe mari iubiri in decursul vietii noastre.
Dana: - Si fiecare e intrucatva diferita de celelalte si pentru fiecare trebuie sa faci tu insati ceva, daca vrei sa fii fericita si peste douazeci de ani.
- Asa cum vorbesti, s-ar spune ca a existat deja o mare iubire in viata ta.
Dana: - Desigur. Pe primul meu prieten l-am iubit, intr-adevar, din toata fiinta, cu tot ce inseamna acest lucru, de la golul din stomac, pana la logodna si proiecte comune de viata. Chiar daca drumurile noastre s-au despartit la un moment dat, aceasta a fost o mare iubire.
Marion: - Iubirea dintai e intotdeauna marea iubire, nu-i asa? Eu aveam optsprezece ani cand am fost pentru prima oara impreuna cu un barbat "in adevaratul sens al cuvantului". Cand el nu era in preajma, ii resimteam lipsa ca pe o durere fizica. Imi era usor sa-mi imaginez ca vom intemeia o familie si vom imbatrani alaturi, atat eram de indragostita. In orice caz, sentimentele pe care mi le inspira acel barbat nu le-am mai retrait niciodata, pana in ziua de azi.
"Pe masura ce trece timpul, sunt tot mai putin dispusa sa ma adaptez unui partener"
- De ce e asa de fragila si de complicata iubirea?
Dana: - De fapt, dificultatile incep chiar din clipa cand iti cauti un partener. Te intrebi: "Unde as putea sa-mi gasesc barbatul potrivit? Intr-un bar? La firma unde lucrez? Intr-un supermarket, la casa?". Numai din acest motiv, eu am frecventat doua cursuri de dans.
Marion: - Serios?
Dana: - A fost un concurs de imprejurari: fusesem invitata la o nunta si, fiindca nu stiam sa dansez, m-am inscris repede la un curs de dans pentru persoane singure. Pe urma, m-a tentat sa ma perfectionez in continuare.
Marion: - Recunosc ca, ori de cate ori ma intorc acasa de la o petrecere, ma intreb de ce, iarasi, n-a incercat nimeni sa intre in vorba cu mine. Un prieten mi-a spus odata ca dau impresia unei femei atat de autoritare, incat nici un barbat n-are curajul sa se apropie.
Dana: - Cinstit vorbind, cautarea este ingreunata in primul rand de propriile noastre temeri. Teama ca, din nou, lucrurile vor iesi de-a-ndoaselea, din nou ne vom da seama ca nu e ceea ce ne trebuie si, foarte probabil, vom suferi.
- Asadar, pe de-o parte va doriti iubire si o viata in doi, iar pe de alta, perspectiva va intimideaza?
Dana: - Ma intreb adesea daca un barbat ar fi in stare sa reziste stilului meu de viata, uneori haotic, nevoii mele de a ma retrage si de a fi singura cu mine, din cand in cand. Mi-e greu sa mi-l inchipui pe acela care ar fi dispus sa ramana, in asemenea conditii.
Marion: - Si mie mi se pare extrem de dificil sa mai accept convietuirea cu un barbat. Pe masura ce trece timpul si ma deprind sa traiesc independent, sunt tot mai putin inclinata sa ma adaptez la pretentiile unui partener. Cred ca, la un moment dat, voi deveni destul de excentrica, incat sa vad rosu ca un taur furios, daca dimineata nu voi gasi tubul cu pasta de dinti in locul unde obisnuiesc sa-l pun.
- Poate cateva compromisuri ar fi de ajutor aici. Sau voi refuzati categoric asa ceva?
Marion: - Nu, dimpotriva. Daca el mi-ar cere-o, as fi de acord sa ma mut intr-un alt oras ori chiar intr-o alta tara. Cu conditia sa-mi gasesc un serviciu acolo si sa am ceva de facut.
Dana: - Tocmai din acest motiv m-am despartit de prietenul meu. Aveam o relatie la distanta si eu sofam cate douasprezece ore la fiecare sfarsit de saptamana, doar ca sa ma intalnesc cu el. Iar cand s-a ivit posibilitatea sa capete un post la noi in oras, nici in ruptul capului n-a vrut sa se mute. Peste asta n-am putut sa trec si asa s-a sfarsit totul. Compromisurile mi se par importante, mai ales in viata de zi cu zi. Daca el tine sa luam sambata micul dejun impreuna, si nu abia la douasprezece, voi face efortul sa ma dau jos din pat la opt dimineata. Desi imi place sa dorm pana tarziu, in zilele libere...
"Nu ma intereseaza un barbat caruia sa-i cersesc tot timpul afectiune"
- Dorintele si exigentele se schimba in decursul anilor. Daca vorbim de cautarea marii iubiri, ce e altfel la treizeci de ani, fata de douazeci?
Dana: - Exista avantajul ca, intre timp, am invatat sa ma accept in mult mai mare masura pe mine insami: ciudateniile mele, corpul meu, sentimentele mele. Din nefericire, asta complica si mai mult cautarea barbatului potrivit, tocmai fiindca stii exact ce vrei.
Marion: - Si ce nu vrei.
- Ce anume?
Marion: - De exemplu, sa auzi propozitia: "Nu stiu". Aceste doua cuvinte sunt un cosmar pentru mine. Barbatii mi le-au servit atat de des, incat imi ies din fire, cand le mai rosteste cineva in prezenta mea.
Dana: - Inteleg foarte bine. Cu siguranta, nici eu nu m-as mai supune astazi unor astfel de lucruri. Un tip care sa ma faca sa alerg toata vremea dupa el si sa-i cersesc afectiunea - foarte multumesc, nu-mi trebuie. Am nevoie de seriozitate, incredere si sinceritate.
- Sa puteti conta unul pe celalalt, sa va acordati reciproc incredere, sa existe intre voi sinceritate totala - este aceasta principala trasatura a unei mari iubiri?
Marion: - Cred ca da. Ultimul meu prieten era cu opt ani mai tanar ca mine si la inceput m-am gandit ca diferenta de varsta n-are nici o importanta. Unde mai pui ca era si un tip grozav - amuzant, chipes, se descurca de minune cu toanele mele.
- Pare descrierea unui cuplu perfect.
Marion: - Da. Insa, din pacate, am constatat mai tarziu ca nu puteam fi sigura pe aceasta relatie. El spunea intruna: "Inca nu stiu ce vreau sa fac in viitor, sunt prea tanar".
Dana: - Fireste ca si in pat e nevoie ca lucrurile sa mearga bine. Iar la inceput, trebuie sa iasa scantei. Vreau sa ma bucur cu cateva zile inainte de urmatoarea intalnire cu el, sa ma fac frumoasa pentru clipa cand ne vom revedea, sa nu pot dormi de emotie...
Marion: - Probabil ca abia la sfarsitul vietii poti sa-ti dai seama cat de mare a fost, intr-adevar, o iubire. Daca ati rezistat la incercarile vietii si ati ramas alaturi la bine si la rau, daca atractia irezistibila de la inceput s-a transformat in prietenie si stii ca poti sa te bizui fara rezerve pe acel barbat.
- Credeti ca experienta acumulata va va ajuta sa gestionati mai bine viitoarea iubire?
Dana: - Da. Una din concluziile cele mai importante la care am ajuns prin experienta este aceea ca trebuie sa am mult mai multa grija de o relatie. Candva, primeam iubirea ca pe ceva ce mi se cuvenea de la sine. Acum insa, optica mea e schimbata definitiv.
- Suna putin prea teoretic. Poti sa ne explici mai in amanunt, pe marginea unui exemplu?
Dana: - Eu am pierdut marea iubire a vietii mele fiindca mi-am permis o aventura cu profesorul cu care luam meditatii la matematica, un om cu douazeci de ani mai in varsta. Prietenul meu de atunci mi-a spus ca inca ma iubeste, dar ca niciodata n-ar mai putea sa aiba incredere in mine, ca inainte. Am avut un sentiment cumplit, pe care n-as vrea sa-l mai traiesc vreodata.
Marion: - Si totusi. Chiar daca ai la activ cateva experiente nu tocmai incurajatoare, si dupa ce ai chefuit o noapte, juri ca n-ai sa mai pui gura pe alcool, insa doua-trei zile mai tarziu, iarasi bei o bere.
- Sa inteleg ca sunteti pregatite pentru marea iubire?
Dana: - Pentru ea suntem pregatite oricand, nu-i asa?
Marion: - Absolut. De la simpla aventura, pana la o relatie intensa, am experimentat efectiv totul. Urmatorul barbat pe care mi-l voi alege ar trebui sa fie cel menit sa ramana langa mine pana la sfarsitul vietii.