Buna dimineata, doamna Sanziana Pop, si tuturor sufletelor ce le aveti alaturi in colaborare, pentru a ne oferi noua, oamenilor de pretutindeni, aceasta revista minunata, care este ca o raza de soare si o mangaiere pentru multe suflete din intreaga lume. Mii de multumiri si felicitari! Este trecut de ora 6 dimineata si m-am decis cu greu sa va scriu, deoarece sunt o fire timida si nu prea ma deschid in fata celor pe care nu ii cunosc. M-au facut sa iau aceasta decizie toate rezolvarile de care au avut parte cei care au aflat o raza de speranta in revista dvs., si m-am decis sa astern, si eu, asa cum am sa pot, mai sincer si mai scurt, ca sa nu va plictisesc, problema cu care ma confrunt. M-as bucura din suflet daca v-ati gasi timp pentru a imi da un raspuns pe adresa de e-mail pe care v-am lasat-o sau in scris, in numerele viitoare ale revistei, deoarece o citesc on line, fiind plecata din tara. Am 30 de ani si ma confrunt cu o mare problema a carei natura nu o cunosc. As spune ca e si sufleteasca, si psihologica, in acelasi timp. Nu mai am liniste sufleteasca. Am o frica constanta, in special de intuneric, pe care o mostenesc din copilarie, o teama constanta care ma face sa dorm cu lumina aprinsa. Daca nu e lumina, e televizorul. Am mai dormit si cu ea stinsa, cateodata, dar mereu am niste cosmaruri teribile si imi este foarte greu sa ma trezesc din ele. Cam toate sunt la fel. In mare, simt cum cineva vrea sa ma omoare, sa imi faca un foarte mare rau si nu pot sa scap. Si e mult intuneric in jurul meu, iar eu nu pot sa ma trezesc. Mama e o femeie foarte credincioasa de fel si imi spune sa ma rog inainte de culcare si totul o sa fie bine, dar nu prea am facut-o mereu. Ma rog, in vis, cateodata, la Dumnezeu, si spun Tatal nostru, ca sa ma scape, si asa ma trezesc mai rapid din vis. Ma simt foarte trista apoi toata ziua, si goala sufleteste, dar nu sunt genul de persoana care sa lase sa se vada prea mult ce simte, si parca m-am obisnuit cu ideea ca sunt un lucru normal, parte din viata mea, toate aceste vise urate, aceasta frica. Aseara, am incercat sa stau in camera cu lumina stinsa si sa ma relaxez, sa nu imi mai fie frica. Nu prea a mers. Nu am rezistat mai mult de cinci minute cu lumina stinsa, cu toate rugaciunile pe care le-am facut si incurajarile pe care mi le-am dat. Am citit ca toate acestea au legatura cu copilaria, si cred, pentru ca frica asta am avut-o de cand ma stiu. Imi amintesc prin ce drame treceam cand eram mica, si mama ma lasa in apartament singura, pentru ca trebuia sa se duca sa munceasca in tura de noapte si nu avea cu cine sa ma lase. Am crescut fara tata, de la varsta de 4 ani. S-a sinucis. Este o poveste lunga. Ar fi multe de povestit despre viata mea si a familiei mele. Imi amintesc ca am avut foarte mult timp problema de a dormi fara sa imi acopar capul cu perna. Ii era frica cateodata mamei ca o sa ma sufoc asa intr-o zi. Apoi a fost mai usor, caci dormeam cu ea sau cu sora-mea, iar daca se intampla sa nu fie ele, adormeam cu lumina aprinsa. Si asa au trecut anii, purtand pana acum aceasta frica. Lucrul pe care il doresc cel mai mult ar fi sa imi spuneti cum as putea sa scap de aceasta frica de intuneric. Cand sunt cu cineva in camera sau in casa, nu mai am aceasta frica. Dar cand sunt singura, ea revine constant. Toti cei ce ma cunosc cred si spun despre mine ca sunt o femeie puternica, vesela si fericita, nu stie nimeni drama prin care trec si cat sunt de slaba si de fricoasa in sufletul si inima mea. Ma gandesc ca ar fi indicat sa ma duc sa vorbesc cu un doctor psihiatru despre problema mea, dar imi este foarte greu. In sensul acesta as vrea o recomandare pentru un doctor specialist, deoarece eu nu cunosc nici unul. Vreau sa mentionez ca locuiesc in Bucuresti, cu familia, atunci cand revin in tara. Am incercat sa ma orientez pe Google, dar sunt atat de multe cabinete, incat nu stiu pe care sa il aleg sau daca e o decizie corecta. Asa ca m-am decis sa va scriu dvs., stimata doamna si draga revista, sa ma sfatuiti ce solutie ar trebui sa iau pentru a rezolva aceasta problema.
Cu multa stima si onoare, va doresc un An Nou Fericit, cu multe bucurii si impliniri.
O cititoare fidela care va iubeste si a gasit o raza de intelegere si rezolvare in revista dvs.
ADINA - e-mail: eva_femme@yahoo.com