Un cantecel de leagan
- Sunteti una dintre cele mai mari cantarete lirice ale lumii. Vocea dvs. umple la refuz salile de concert, starnind aplauze si ovatii. In cariera dvs. de exceptie a existat un moment de iluminare, cand v-ati dat seama de stralucirea si forta glasului cu care v-a inzestrat Dumnezeu?
- Intrebarea este extrem de frumoasa si imi aduce aminte de copilarie si de tot drumul meu, parcurs in scolile bucurestene de muzica. Aveam 6 ani. Eram la gradinita, cand am cantat pentru prima oara un cantecel de leagan de Brahms, unul din cei mai importanti compozitori romantici din muzica clasica universala. Am cantat apoi tot felul de cantecele si arii, dar toate, cu o voce iesita din comun pentru varsta mea, cu o impostatie naturala. Reactia in lacrimi pe care o aveau parintii, bunicii, familia, vecinii, profesorii si colegii m-a asigurat ca am un dar special.
- Care ar fi cea mai frumoasa amintire a dvs. din adolescenta petrecuta in Romania? Care au fost cei mai dragi prieteni? Dar cei mai dragi dascali, carora simtiti ca le sunteti datoare pentru stralucirea carierei dvs.?
- De la 14 ani, am facut Liceul de arta "George Enescu" din Bucuresti. Locuiam la caminul din Principatele Unite si ma duceam la cursuri pe strada Lemnea. In apropierea caminului era Dealul Mitropoliei, care era pentru mine locul pelerinajului si plimbarilor zilnice, unde visam si ii multumeam lui Dumnezeu pentru ceea ce simteam ca imi este harazit sa fac. Prietenii mei de atunci si cei de astazi... Lista lor s-a marit considerabil de atunci, se intelege, pentru ca viata este un lung sir de intalniri. Primul profesor ce m-a indrumat si mi-a dat in modul cel mai serios de studiat a fost profesorul de muzica Armencea, de la scoala generala din Adjud. Este extrem de important sa intalnesti oameni pasionati si cu interes catre adevarata valoare. Tot in scoala generala din Adjud, care astazi imi poarta numele, am avut parte de ajutor, de adoratie, de iubire, din partea familiei Nica, profesori de limba romana. La 14 ani, am venit la liceul de arta si profesoara Mia Barbu mi-a creat un loc in plus la acest liceu, pentru a avea posibilitatea de a studia canto clasic de la acea varsta. Cu Mia Barbu m-am pregatit patru ani intensiv, pentru intrarea la Conservator. Erau doar cinci locuri si 50 de candidati. Am reusit, si timp de 6 ani, am avut parte de cea mai talentata si importanta pianista corepetitoare, doamna Doina Micu, cu care am invatat un mare repertoriu operetistic. Era plina de farmec, perfecta muzicalitate si umor. Intotdeauna am avut parte de un acompaniament perfect pentru inregistrari, recitaluri si concerte, in timpul studentiei.
- In spectacolul de la Teatrul National ati aparut pe scena insotita si de alti interpreti, invitati speciali ai dvs. Prin ce au binemeritat atentia dvs.?
- I-am ales pe criterii de prietenie si de profunda admiratie. Din pacate, pe scena, in seara aceea nu au fost toti cei pe care i-am invitat. Unii erau plecati sau aveau spectacol.
Instinct si hazard
- Din aparitiile pe marile scene ale lumii, care este rolul cel mai drag pe care l-ati interpretat? Dar partenerii cu care ati colaborat cel mai bine?
- Imi este imposibil sa raspund la aceasta intrebare. Douazeci de ani, cu un atat de diferit repertoriu, cu multe evenimente... imi este greu sa pot vorbi intr-un interviu. Ultimul spectacol, care imi este cel mai proaspat in memorie, este noua productie cu "Adriana Lecouvreur", de la Covent Garden. Partenerii mei, cu absolut nici o exceptie, imi sunt intotdeauna apropiati si mi-au devenit prieteni buni.
- Exista o scena anume, menita sa favorizeze lansarea unei mari voci? Care ar fi? Covent Garden, Metropolitan sau Scala din Milano?
- O voce importanta va putea face cariera sau se poate lansa pe oricare din scenele importante ale lumii. Dar nu este important sa te lansezi, ci sa poti continua sa canti pe toate aceste scene si sa demonstrezi in timp calitatile tale.
- Ce rol, nejucat pana acum, v-ati dori sa interpretati?
- Inca nu m-am gandit. Intotdeauna am lasat instinctul si hazardul sa ma conduca sau sa ma provoace. Sunt si eu curioasa sa aflu.
- In care din personajele cantate pe marile scene va simtiti mai aproape de firea dvs.?
- Apropiat de firea mea nu exista nici unul, poate Adriana Lecouvreur ceva mai mult, precum si Floria Tosca. Dar mentalitatile si perioada in care traiesc astazi sunt complet diferite. Angela este si ea diferita. Mult mai complexa si surprinzatoare.
- Cum va "suportati" frumusetea?
- Multumesc pentru compliment. Ma ingrijesc si vreau sa fiu placuta, admirata si apreciata, dar nu consider esential, in viata si cariera mea, felul in care arat. Frumusetea poate fi cateodata de ajutor, dar poate sa-mi si dauneze.
Trup si suflet
- Ce mari bucurii va asteapta in acest an, 2011, in cariera dvs.?
- Trebuie sa inregistrez un nou recital pentru EMI. Am inregistrat "Fedora", impreuna cu Placido Domingo. In curand va aparea pe DVD "Adriana Lecouvreur", inregistrare de la Covent Garden, cu Jonas Kaufmann. De asemenea, voi avea concerte in Anglia, Japonia, Corea, China, Canada, Spania... Voi avea spectacole la Metropolitan, Covent Garden, Viena... Despre toate acestea, vom povesti la vremea lor, cu multa placere, daca veti avea curiozitatea sa aflati despre ce face Angela Gheorghiu, unde, cum, cu cine, de ce...
- Cum v-ati simtit sarbatorita, practic, de intreaga Romanie, la Teatrul National din Bucuresti, pe 30 decembrie 2010?
- Atmosfera ce s-a creat in jurul meu - de adevarata pretuire si dragoste - m-a facut sa ma simt iubita si onorata. Cred ca schimbul acesta este ceva natural intre mine si colegi sau intre mine si public, indiferent de nationalitate. Asta se intampla in toata lumea. Aceia ce ma cunosc sau m-au vazut sau au lucrat cu mine va pot confirma verticalitatea, dragostea, sacrificiul sau profesionalismul meu. Eu sunt 100% trup si suflet pentru orice convingere a mea profesionala sau sentimentala. Ideea acestui spectacol am primit-o de la actualul ministru al Culturii, d-l Hunor Kelemen. Am fost onorata de ideea domniei sale, de aceea am raspuns cu "da". Stiu sa apreciez aceste fantastice gesturi, care nu au nici o granita sociala, politica sau religioasa. Muzica si actul meu artistic se adreseaza tuturor deopotriva, oriunde in lume. Intr-un moment de gratie, artisti si public facem corp comun si suntem uneltele crearii dumnezeirii, ale magiei si visarii, prin intermediul artei.
- Ce le doreste Angela Gheorghiu romanilor in 2011?
- Simt nevoia unei reimprospatari a mentalitatilor si a studiilor in toate domeniile. Scolile sunt bune, dar totul trebuie pus in aplicare, in pas cu Europa dezvoltata. Formarea unei mentalitati pe masura este absolut necesara. Eu cred ca indiferent de varsta, orice persoana politica, sociala si religioasa trebuie sa faca macar cateva studii in plus, pentru a intelege sistemul modern de care noi, toti europenii, trebuie sa ne bucuram, in egala masura. Datorita vitregiei istoriei, noi, romanii, trebuie sa ne grabim sa invatam de la cei cu o experienta mai mare. Fara sa ne fie rusine, pentru ca invatatura si experienta sunt mama intelepciunii. Era bine si absolut necesar sa recunoastem ca nu avem atitudinea si capacitatea unei natii pregatite pentru a fi la nivelul tarilor foarte dezvoltate din Europa de Vest. Intotdeauna am crezut ca nu este nici o rusine sa recunosc necesitatea de a invata si accepta ca atunci cand te pregatesti trebuie sa ai repere si maestri mai buni decat tine. Daca ai capacitate, iti poti depasi maestrul. Dar daca nu intelegem ca inca nu suntem destul de pregatiti, vom sta pe loc.
Ce le doresc eu romanilor in 2011? Ma rog si eu, impreuna cu ei, pentru o viata mai linistita, mai prospera, cu momente pozitive, de adevarate progrese, si liniste sufleteasca.
La multi ani si numai bine!
__________________________
Cronica unei mari sarbatori:
"Angela, te iubim!"
...Nici ca se putea gasi o declaratie mai frumoasa, inscrisa cu litere de-o schioapa pe "fruntea" primei scene a tarii, o declaratie facuta, nu numai in numele celor ce aveau sa evolueze in spectacolul dedicat magnificei sarbatorite, Angela Gheorghiu, nu numai in numele celor peste 1000 de spectatori aflati in uriasa sala a Nationalului Bucurestean, ci si in numele tuturor melomanilor din Romania.
Spectacolul din seara de 30 decembrie 2010 a fost prilejuit in urma decoratiei acordate Angelei Gheorghiu, inca din septembrie anul trecut, de Presedintele Romaniei. Si anume, "Ordinul Steaua Romaniei in grad de Comandor, in semn de pretuire pentru talentul exceptional cu care straluceste pe marile scene ale lumii". Organizat din initiativa ministrului culturii, Kelemen Hunor, spectacolul de la Teatrul National l-a avut ca gazda si "prezentator" pe inegalabilul Ion Caramitru.
Cu harul binecunoscut cu care-si oficiaza Galele UNITER, el i-a prezentat cu umor si eleganta pe cantaretii si actorii - unul si unul - invitati personali ai Angelei Gheorghiu, care au evoluat cu stralucire in acea seara omagiala: Ozana Barabancea, Irina Iordachescu, Bianca Ionescu, Iulia Isaev, Mioara Manea, Daniela Vladescu, Gladiola Nitulescu, Teodor Ilincai, Vlad Mirita, Mihnea Lamatic, Marius Manea, acompaniati de Orchestra Simfonica Bucuresti. La pupitrul dirijoral: Vlad Soare. In repertoriul acestor prieteni ai sarbatoritei au fost celebre arii din opere si operete, cantate cu mult har si multa emotie. Mie, cel mai mult mi-au placut Ozana Barabancea, Iulia Isaev si Daniela Vladescu, precum si Marius Manea, Teodor Ilincai si - mai ales - Vlad Mirita. Actori invitati au fost: Maia Morgenstern, Victor Rebengiuc, Medeea Marinescu, Claudiu Bleont, Horatiu Malaele. O neasteptata surpriza a serii a fost fermecatoarea Medeea Marinescu, actrita a Nationalului bucurestean, devenita in ultimii ani "stea a filmului francez". Imbracata intr-o foarte eleganta, desi foarte simpla, rochie de dantela, Medeea Marinescu s-a asezat la fabulosul pian de concert "Grand Yamaha", achizitie relativ recenta a teatrului, si ne-a cantat cu gratie si mult har o piesa celebra de Schumann, din ciclul dedicat copiilor. In mod deosebit mi-a placut si invitatul special al Angelei Gheorghiu, marele pianist Dan Grigore. El a acompaniat-o pe celebra soprana, care a cantat o piesa foarte speciala, scrisa pe la inceputul secolului trecut de Francis Poulenc. Si anume, langurosul cantec "Les chemins de l'amour" ("Cararile dragostei"). Si mi-a mai placut Caramitru-actorul, care a ales sa ne emotioneze recitand cu haru-i binecunoscut "Brandusile" lui Blaga.
Intre aceste minunate "prestatii", ne-au fost infatisate pe uriasul ecran din fundalul scenei mesaje video de iubire si admiratie, precum si felicitari primite pentru inalta distinctie primita de catre Angela Gheorghiu, de la personalitati de renume mondial, precum Jose Carreras, James Valenti, Virginia Zeani, Andrea Bocelli, Peter Gelb. Cel mai aplaudat a fost mesajul sotiei si fetitei regretatului Pavarotti - Nicoleta si Alice: "Bravo, Angela! Felicitari pentru titlul pe care ti l-a acordat tara ta. Luciano ar fi fost foarte bucuros pentru aceasta distinctie acordata tie. Dupa cum stii, el a fost dintotdeauna foarte mandru de tine!".
Intampinata cu ovatii, cu aplauze "in picioare", Angela Gheorghiu a cantat o arie din opera "La Wally", de Catalani, apoi ne-a electrizat cu o foarte... picanta interpretare a celebrisimei "Granada". In final, impreuna cu orchestra, cu invitatii ei si cu noi toti, privilegiatii prezenti la aceasta magnifica sarbatoare, divina Angela Gheorghiu a cantat "Brindisi" din opera Traviata de Verdi.