- Adevarul este ca Romania nu se ridica la standardele europene in privinta justitiei, integritatii si combaterii coruptiei, ceea ce inseamna ca nu-si poate permite sa puna conditii UE. Iar autoritatile romane, inclusiv Presedintia, nu pot avea un discurs dublu: pe de o parte sa ceara reforma si integritate, iar pe de alta parte sa ameninte ca vor refuza sa respecte intelegerile cu UE. O astfel de intelegere a fost si Mecanismul de Cooperare si Verificare in privinta justitiei si combaterii coruptiei, care nu este altceva decat compromisul care a permis primirea in UE a doua tari care nu satisfaceau criteriile europene: Romania si Bulgaria. Este asadar stupid sa ameninti UE cand stii ca esti vulnerabil. Bunul simt dicteaza sa-ti rezolvi mai intai problemele de fond. Pe de alta parte, nu trebuie sa privim realizarea unor reforme care sunt in interesul nostru ca pe un exercitiu de obedienta fata de Bruxelles si sa infruntam UE atunci cand semnaleaza deficientele reale ale institutiilor noastre. Suntem oare patrioti cand amenintam ca vom refuza sa continuam reformele atat de necesare prevazute de MCV, sau dam dovada de populism ieftin?
Poate ca, din punct de vedere strict tehnic, MCV nu are legatura cu dosarul Schengen, dar cine poate avea incredere in politistii romani, mai ales dupa recentele scandaluri de la MAI? In plus, nu-i putem blama pe nemti si pe francezi ca nu au incredere in clonele chestorului Soric, sau in politistii nostri de frontiera, pe langa care contrabandistii trec nestingheriti de ani de zile? Ce garantie de integritate, promptitudine si impartialitate prezinta oare justitia din Romania? Oricat ar fi de neplacut pentru noi, trebuie s-o spunem pe sleau: un stat corupt nu este un stat in care poti avea incredere si nu poti cere Frantei si Germaniei - care exprima de fapt pozitia mai multor state occidentale - sa aiba mai multa incredere in institutiile statului roman decat au romanii insisi. Pornind de la aceste premise, reactia MAE afiseaza o aroganta la care nu ne indreptateste nimic si care-i va indarji si mai tare pe europeni, pentru ca este absurd sa credem ca Franta sau Germania se vor speria de amenintarile d-lui Baconschi. Mai mult, guvernele tarilor avansate din UE vor fi bucuroase sa se arate intransigente fata de Romania, ceea ce evident nu este in interesul nostru. De altfel toata discutia este neinspirata si ridicola, deoarece, dupa cum ne-a amintit purtatorul de cuvant al Comisiei Europene, Mark Gray, suprimarea MCV nu se poate realiza unilateral, ci doar in urma unei decizii a Comisiei Europene, si aceasta "dupa ce vor fi indeplinite cele patru jaloane ale reformei justitiei". In concluzie, daca ministrul de externe avea nevoie de o corectie usturatoare de la Bruxelles, iata ca a primit-o - dar Romania nu avea nevoie de asa ceva.
2. Si Ungaria isi incepe anul politic 2011 batand din picior. Noua lege a presei, cu reminiscente acuzat comuniste, nu s-a intimidat de protestele emise la cele mai inalte nivele europene. Daca luam in consideratie si nemultumirea sefilor de concerne germane fata de impozitele uriase care li se percep in Ungaria, suntem in fata unui Victor Orban care "joaca" prea tare fata de manierele elegante practicate pana acum de CE. Cum comentati?
- Nu este vorba de "maniere elegante", ci de sfarsitul povestii de dragoste dintre UE si Ungaria: fostul elev model al Europei de Est a devenit acum batausul clasei. Buna reputatie a vecinilor nostri s-a construit in anii '90, cand ei au trecut rapid la economia de piata, au privatizat economia si i-au primit pe investitorii straini cu bratele deschise, in timp ce in Romania, politicienii FDSN/PDSR strigau cat ii tinea gura "nu ne vindem tara", doar pentru a-i putea demonta economia bucata cu bucata in interes propriu. Tot in anii '90, Ungaria avea o politica externa mult mai inteligenta si o diplomatie mult mai eficienta decat Romania. In timpul guvernarii socialistilor condusi de Ferenc Gyurcsany, au inceput sa apara problemele economice, iar criza nu a crutat tara vecina. Ca sa iasa din impas, premierul Orban a incercat sa joace dur cu FMI, fara prea mult succes, si a decis sa-si echilibreze bugetul marind impozitele, masura care blocheaza intotdeauna activitatea economica. Partenerii din UE s-au ingrozit insa si cand domnul Orban a nationalizat fondurile de pensii private, calcand in picioare insasi proprietatea privata, pe care o garanteaza primul articol din Conventia europeana a drepturilor omului.
In privinta legii presei, este intr-adevar greu sa ne pronuntam fara s-o fi citit, dar faptul ca organizatii ca Freedom House protesteaza impotriva ei ar trebui sa ne puna pe ganduri. De altfel, insusi faptul ca televiziunea publica ungara este finantata integral de guvern sugereaza ca politicienii unguri de toate culorile tin sa controleze mass-media. Aparandu-se in fata Comisiei Europene, premierul Orban a replicat, pe drept cuvant, ca si tari ale "vechii Europe" controleaza strict presa. Politica fata de mass-media este intr-adevar reglementata vag de Comisie, statele nationale avand in ultima instanta mana libera in acest domeniu. Totusi, spiritul european este unul al libertatii de exprimare, dupa cum demonstreaza si jurisprudenta CEDO. Din aceasta perspectiva, legea promovata de presedintele Ungariei in prag de an nou ridica serioase semne de intrebare. Nu este clar de pilda cine va defini "interesul public, morala si ordinea publica" a caror incalcare va duce la sanctionarea drastica a presei. In numele lor se fac, ca si in numele libertatii, numeroase abuzuri, iar un guvern care nu a ezitat sa confiste economiile cetatenilor poate fi suspectat ca urmareste aservirea presei. Oricum, este penibil pentru Bruxelles ca Ungaria a preluat presedintia UE, tocmai cand atasamentul ei fata de valorile europene incepe sa fie pus sub semnul intrebarii. Incet-incet, UE incepe sa-si dea seama ca are probleme serioase in zona de Est, chiar si acolo unde credea ca nu le are.