Pentru romani, 2011 a fost un an greu. Bugetarii nu si-au primit inapoi reducerea de 25% operata in salariile lor. Veniturile pensionarilor au inghetat la nivelul stabilit in 2010. Disponibilizarile din componentele sistemului institutional au continuat. Preturile au urcat, TVA-ul de 24% impunand in continuare o limitare drastica a consumului. Pe fondul recesiunii, risipa banului public nu s-a redus, in ciuda ajustarilor bugetare si a cresterii controlului de stat. Aspirarea fondurilor europene a ramas, pe mai departe, un deziderat, iar "contributia" emigrantilor romani in statele UE a scazut dramatic. Multi dintre cei ce si-au cautat norocul pe alte plaiuri au inceput sa revina, la fel de saraci ca la plecare, sporind numarul somerilor. Bogata tara saraca, Romania, s-a regasit in 2011 la fel de sfasiata de conflicte interne, ca si in anii anteriori. Iar situatia Europei, a lumii in ansamblu, nu semnalizeaza nici o perspectiva mai optimista. Criza economica mondiala continua sa-si produca efectele, amenintand cu noi caderi ale PIB-urilor, cu noi crize de lichiditati si reduceri ale consumului, cu prabusiri monetare si contradictii sociale accentuate. 2011 a fost un an greu pentru intreaga planeta.
Si totusi, 2011 a reprezentat pentru Romania un an al sperantelor justificate. Masurile dure, luate de guvernul Boc in acord cu FMI-ul, au pastrat tara in afara prapastiei in care au plonjat alte tari europene, ca urmare a iesirii la suprafata a consecintelor crizei datoriilor suverane. Acolo unde statele au cheltuit mai mult decat le permiteau veniturile colectate la buget, din dorinta de a le da iluzia de bunastare si stabilitate propriilor cetateni, s-au instalat austeritatea si recesiunea. Grecia, ajunsa foarte aproape de faliment, Italia, Spania sau Portugalia, intrate intr-o severa criza de incredere, au trebuit sa adopte decizii economice mult mai brutale decat cele ale Romaniei, confruntandu-se cu reactii sociale extrem de grave. Ceea ce romanii au acceptat preventiv a devenit obligatoriu pentru state mult mai bogate si cu un capitalism consolidat in multi ani de istorie. In Romania, in 2011, salariile ciuntite nu au mai fost mutilate, pensiile (si asa scazute) nu au mai fost "ciupite", disponibilizarile nu au depasit limita suportabilitatii sociale. Ba chiar, spre deosebire de alte tari din UE (si din lume), economia a inceput sa dea semne de insanatosire (o crestere de 1-2%), anuntand o posibila iesire din recesiune. Romania nu are, desigur, un nivel al veniturilor pe locuitor comparabil cu cele ale cetatenilor din tarile occidentale, dar pastrarea acestuia, atunci cand ale celorlalti sunt in scadere, este un semn bun.
UE nu putea sa asiste impasibila la colapsul economic al statelor membre, la explozia monedei unice pe care si-a ales-o, euro. Germania si Franta, principalele "motoare" ale Uniunii (Anglia excluzandu-se singura din concertul comun) au propus (si impus) un acord de ansamblu pentru statele membre privitor la limitarea deficitului bugetar la maximum 3% si a deficitului structural la 0,5%. Cele doua tari-fanion ale federatiei europene au solicitat deci o reducere a datoriilor suverane prin excluderea imprumuturilor statale necontrolate si o pastrare a cheltuielilor bugetare la nivelul veniturilor colectate de administratiile in functiune. Acordul interguvernamental (sustinut si de Romania) tinde sa excluda risipa arbitrara a banului public, deturnarile interesate de fonduri, "pomenile" facute de diversii guvernanti in momentele electorale. Adoptarea acestor propuneri prin acte legislative ale parlamentelor tarilor din UE va duce la indiguirea coruptiei politice (si a celei economice aferente), responsabilizand administratiile nationale in functiune. Acordul UE a fost necesar, reprezentand - prin controlul pe care il impune acestor administratii - un pas spre concretizarea proiectului viitoarelor State Unite ale Europei.
In Romania, aflata in preajma anului electoral 2012, acordul - acceptat de presedintele Traian Basescu - a generat reactii extrem de contradictorii. Daca PDL-ul, principalul partid al coalitiei guvernamentale, l-a acceptat imediat, el confirmand deciziile anterioare ale guvernului pe care il sprijina, opozitia (grupata in special in alianta pesedisto-liberala, USL) a sarit ca arsa, afirmand ca se incalca suveranitatea nationala (de parca UE ar trebui sa fie "o asociatie de placere"), ca Romania va acoperi cheltuielile altora (prin participarea la fondul de siguranta cerut de imprejurari), ca tara e condamnata la subdezvoltare (prin limitarea investitiilor statului la o parte rezonabila din veniturile colectate la buget). In fapt, ofensiva mediatica impotriva acordului, declansata de liderii USL, are o motivatie strict electorala, acuta din perspectiva anului 2012.
USL-ul nu mai poate face clasicele promisiuni populiste pentru ca, daca acordul este adoptat prin lege, masuri ca reducerea TVA-ului la 19%, cresterea salariului minim la 800 lei, restituirea amputatiilor salariale din 2010 si "dezghetarea" pensiilor, datorita impunerii unui impozit diferentiat de pana la 16%, devin - in imprejurarile actuale - de nesustinut. Ca sa le aplice, viitorul guvern ar trebui sa apeleze iarasi la imprumuturi masive de pe piata financiara, marind nivelul de indatorare al tarii, lipsa controlului financiar (ce presupune functionarea legii responsabilitatii fiscale, adoptata de PDL in 2010) ducand la aceeasi dirijare arbitrara (si interesata) a investitiilor, la aceeasi risipa a banului public ce au accentuat efectele crizei economice mondiale in Romania. Liderii USL (Antonescu+Ponta) cauta argumente pentru a respinge aplicarea acordului ce garanteaza stabilitatea si posibilitatea relansarii in 2012. Acordul, fiind interguvernamental, nu presupune modificarea obligatorie a Constitutiei, desi pentru eficienta procesului de redresare ea ar trebui schimbata! Suveranitatea tarii este afectata in aceeasi masura cu cea a statelor membre ale UE. "Condamnarea la subdezvoltare" este doar o formula metaforica, pentru ca directiile operatiunilor investitionale vor fi, tot mai mult, stabilite de sectorul privat, interesat de valorificarea eficienta a resurselor tarii. Limitat legal in dirijarea fondurilor colectate la buget, statul va fi silit sa intareasca controlul coruptiei. Neputand accepta corectitudinea deciziilor administratiei in functiune, USL isi vede discursul electoral pavat de promisiunile populiste, redus doar la manifestarea afectivitatii antibasesciene. 2012 va fi un an-pivot pentru viitorul Romaniei.